marți, 31 martie 2009

American Experience by Adrian!

Nu, nu fac reclamă la agenţia care m-a dus in State, nu fac aluzie la niciun altă postare de până acum, ci pur si simplu asta este o experienţă de viaţă pe care o catalogăm toţi în acelaşi mod.

Încep prin a spune că prin Februarie 2008 am început demersurile pentru a pleca în State. Eram destul de pornit pe treaba asta, dat fiind faptul că în urmă cu un an am avut dorinţă dar nu şi putinţă. Astfel după multe zile, săptămâni aşteptând ziua în care voi părăsi ţara a venit şi clipa respectivă. Avion, prima rătăcire prin New York, apoi Welcome Center, o noapte dormită în staţie, apoi Nelly apoi Sima, şi LBI la final. Am cazut ca din plop, pentru că eram ultimii veniţi în casa de pe 103. Cu timpu am avut parte de certuri, mai serioase, mai puţin serioase, am avut parte de aletercaţii serioase sau mai puţin serioase dar într-un final s-a ajuns la o liniştire a apelor şi ne-am înţeles bine cu toţii.

După scurta introducere, vreau sa spun cum am văzut pe fiecare, prima impresie şi impresia pe care mi-au lăsat-o la sfârşit. În primul rând Oti un potenţial prieten. Lucian, cel care ne-a întâmpinat în momentul în care am ajuns s-a dovedit un om cu probleme. Max, ehee altercaţii, altercaţii ca la final să plecăm amundoi de pe insulă. Dragoş, fără supărare nu ne-am înţeles niciodată, asta poate pentru că suntem asemănători la fire la comportament. Fără a mi-o lua în nume de rău nu te-am suportat toată vara, în schimb am aflat că nu e dracu aşa de negru, deci respect Dragoş. Viorel, moldoveanu din casa 103 l-am văzut ca fiind cu o posibilă criză de personalitate în momentul în care se vorbea, însă am aflat că de fapt este el foarte calm şi cu foarte bun simţ, într-adevăr misogin uneori, însă asta e problema fetelor :D. Andrei, „mulţumită” lui era să fiu acuzat de viol şi de hărţuire sexuală, nuştiu ce a fost în capul lui atunci, însă la final am ajuns să cred ca nu-şi găseşte locul pe lume, şi că mereu vrea să epateze, nu-l vedeam convenindu-i ceva niciodată. Alex – „say what what...in the butt”. Omu ăsta m-a făcut să nu-l suport dar la sfârşit de tot să mă împrietenesc cu dânsul. Mereu era omu aerian, făcea numai tâmpenii însă nu renunţa niciodată, cu toate că a avut nişte datorii destul de mari le-a rezolvat şi...a mai şi luat un handralau de aparat foto. Alex Sava, singurul lucru pe care îl pot spune despre el, dat fiind faptul că nu am avut plăcerea sa vorbesc prea mult cu el, este că a fost un workalchoolic, mereu lucra, cu vânătăi şi cu arsuri. Cristi, ce prăjituri ne-a mai adus omu asta. Şi el puţin după altă lume, era mereu nu beau, nu fumez, însă era mereu înconjurat de fete, cum draq mă Cristi cum le vrăjeai?Cumva cu şedinţele alea de terapie psihologică?Mihai, cum am avut să aflu foarte de curând, dublura mea malefică, era omul muncitor şi care nu prea voia să iasă din tipar, însă când era vorba de party, de excursii sau de AC era primu pe listă. Felicitări pentru atitudine omule.

Acum, gagicile. Andreea, frate era ca o matroană aşa, era bulibaşa, cel puţin aşa am vazut-o şa început. O fetiţă de treabă cu care am purtat discuţii destul de interesante, merita să rămână cu noi mai mult şi nu să ia drumul spre Ro aşa devreme. Carmen, no să uit niciodată ce mi-ai făcut la început, cum ai uitat? După ce s-au calmat apele Carmen s-a dovedit o fată cuminte şi destul de dragălaşă. Alina, alina nu trebuia să returnezi banii pe chirie, nu trebuia să-i dai lui Nelly în fiecare vineri 100$. Alina, mereu cu zâmbetul pe buze, dar şi cu plânsete interminabile uneori. Andra, mulţumesc pentru prezenţa ta acolo. Ai fost firea împăciuitoare, cea mai calmă şi singura care chiar dacă se enerva nu exterioriza acest lucru. Simona, moamaa ce mă enervai cu întrebările alea alea tale, nuştiu cum de am ajuns să ne înţelegem că nu te suportam de loc, mă agasai pur şi simplu, vroiai tu mereu să intri în viaţa mea offff, crazy crazy. Pân la urmă Simona a fost singura care m-a ghicit cum sunt, aşa că ai un premiu de la mine...aaa...La mulţi ani, că tot vine ziua ta. Ana, doamne fata asta era echivalentul uman de la Ebay şi Amazon, fata asta ştia toate ofertele, toate magazinele toot ce voiai să cumperi o întrebai pe ea mai întâi. Ana, cum draq de ţi-ai scrântit picioru? Alina, câtă economie am făcut mulţumită ţie şi câte petreceri reuşite şi pff câtă bereee am băut împreună. Aaaa, skiny dipping vă băgaţi? Bruneta – cea mai nesuferită gagică de pe acolo, doamne cât nu o suportam pe fetiţa asta, mă dar nuştiu cum am ajuns să ţin şi la ea. Blonda, draguţă gagică, mereu pusă pe şotii dar şi destul de firavă, spun asta vizualizând momentul concedierii.

În speranţa că nu am ratat niciunul, le mulţumesc tuturor că au avut plăcerea să mă cunoască. Dacă ajungeţi să-i cunoaşteţi vreodată, să ştiţi ca nu muşcă, doar latră. Sunt oameni cu care merită să trăieşti.

New York, Niagara, AC, Philadelphia, LBI. Momente petrecute într-o ţară cu o cultură total diferită de cea europeană, deci implicit cea Românească. O cultură ce te poate face să-ţi schimbi părerea despre ţara ta, o cultură puţin cam superficială, dat fiind faptul că istoria lor e undeva pe la 300 de ani. O ţară ce merită văzută, o ţară într-adevăr plină de surprize. Unde în altă parte aş fi putut să o văd pe Paris Hilton decât în Times Square, în toată splendoare-ai de piţipoancă. Unde, în altă parte, aş fi mai dormit în parc noaptea şi să nu mă întrebe nimeni nimic. Unde în altă parte aş fi văzut cea mai mare adunătura de zgârie nori. Unde în altă parte mi-aş fi luat haine „la kilogram” cum zice Cristi. Unde în altă parte aş fi vâzut ditamai cascada. Unde în altă parte aş fi văzut simbolurile democraţiei? Unde în altă parte mi-aş fi umflat buza căzând ca bolovanu de pe bicicletă? Unde în altă parte aş fi făcut surf, boogieboarding? Unde în altă parte aş fi discutat cu turci, moldoveni, sârbi, indieni, americani, ruşi, pakistanezi, ecuadorieni şi multe alte naţii deodată? Nicăieri decât USA.

Dacă eram sceptic la început în privinţa acestei experienţe, vreau să vă zic că merită, merită din plin. Poate şi pentru că pe acolo găseşti gagici de tot neamu, rusoaice superbune, turcoaice la fel, americance la fel, dar şi pentru atmosfera aia şi pentru berea ieftină şi pentru mâncarea destul de proastă sau măcar pentru Subway.

Gata, că m-am lungit şi tot nu am zis ceva interesant. Numai de bine.

P.S. Mihai, asta e pentru tine

3 comentarii:

Simona Cristea spunea...

Dupa ce termin de plans iti zic si ce impresie mi-a lasat postul tau:)

Anonim spunea...

mă gândeam dacă ar trebui să spun și eu ceva aici, bineinteles că trebuia să fie ceva care să și stupefieze :) foarte amuzant adi, dar nu și total greșit :P totuși vinovați am fost toți, pe lângă mintea mea ”diabolică”.

în fine, vreau să îți mulțumesc pentru atenția acordată (n-o să mă uiți prea ușor pentru fază) și nu sunt sardonic, chiar cred că ai punctat bine în articol dar ca să fiu sincer până la capăt, faptul că așa m-ai văzut tu în acel moment nu garantează nimănui că eu sunt astfel.

imi face plăcere să aud de voi și mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat timp pentru discuție acolo pe insula (și nu e păcăleală) :)

Simona Cristea spunea...

auzi la el...cica ceva care sa stupefieze:)) si noi ti'am fi acordat timp pentru discutie si in afara insulei dezgrasiado dar esti tu scump la vorba:))