...dupa controalele de rigoare si dupa ce am ridicat bagajul am iesit din zona respectiva si am trecut practic pe pamant american, sentimentul nu il pot descrie, eram straini dar in acelasi timp atrageam priviri datorita limbii pe care o vorbeam iar asta nu ne deranja, cel putin pe mine. la punctul de control persoana care se ocupa cu asa ceva ne-a spus ca ne putem lasa bagajele la un post ce se ocupa cu asa ceva si ca putem merge sa vizitam Manhattan-ul ca este aproape. Zis si facut, dar ce nu stiam noi era acest loc special si atat de dorit in acele momente. Am mers sa ne interesam pe la toate persoanele pe care le vedeam, Cristi a gasit o doamna amabila in esenta numai ca figura o trada. Eram amandoi cu doamna respectiva, Cristi vorbea cu ea si incerca sa inteleaga ce ii explica moment in care eu mi-am deschis telefonul, iar scena amuzanta a fost cand am inceput sa primesc mesaje cu bun venit in reteaua cutarica sau bun venit in SUA dar ce era amuzant era ce se auzea cand primeam mesajele, aveam ca sunet de apel un tip care spunea f tare si raspicat "Mail motherfucker". Imaginativa scena in care Cristi vorbea cu doamna respectiva, la mine se auzea numai acele cuvinte iar privirile celor doi se intorceau din 5 in 5 secunde catre mine si eu nu mai stiam cum sa opresc zdranganitoarea. Dupa ce a termiant de vb cu doamna Cristi imi explica ce si cum sa ajungem si deodata primesc un alt mesaj la care cristi f contrariat si nervos opreste tampenia aia de sonerie ca te aude lumea, el fiind de fel o persoana de genul hai sa nu iesim in evidenta ca nu e necesar . Am mers la terminalul 4 unde am lasat bagajele dupa care am gasit un nene care dadea bilete de bus catre Manbattan, a luat cristi 2 bilete urmand sa ne socotim ulterior si sa ii restitui banii. Ne-am urcat in bus si am pornit spre orasul de care eram fascinati inca inainte de a-l vedea. Busul nu a luat-o pe unul din podurile ce duc in oras ci prin tunel, un tunel fff lung iar ce nu am putut sa nu observam a fost acuratetea soferului care trecea foarte aproape de obstacolele ce ii ieseau in cale. Am coborat la ultima statie si anume Port Authority. Dupa ce am coborat primul lucru catre care mi-am indreptat ochii a fost un zgarie nori din fata , foarte inalt ceea ce nu mai vazuse. Am hotarat sa mergem catre Time Square pentru ca era aproape. Drumul pe jos pana acolo a fost scurt dar privirea era numai catre varful zgarie norilor. In drum spre TS am intrat intr-un magazin de suveniruri si imi venea sa cumpar tot de acolo dar m-am abtinut, cristi si-a luat un magnet cu I love NY pe care l-a lipit ulterior pe frigiderul din casa. Ajunsi in TS am ramas brusc fara covinte, dialogul pe care il aveam cu cristi s-a intrerupt brusc si ne concentram numai pe admirat zona, cladirile, panourile publicitare, sunetele masinilor ce faceau atmosfera, oamenii ce traversau catre toate directiile, parca era un balet organizat de primaria orasului, dar nu era nimic aranjat, era realitatea, filmul se transpuse in imagine vizuala captata cu ajutorul ochilor nostrii. Era tot ce imi dorisem iar faptul ca am avut ocazia sa vad acest loc in prima zi a fost tot ce aveam nevoie sa imi dea putere pentru toata vara sau cel putin pana cand urma sa ma intorc acolo!
To be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu