NY experience Part 1 by Adrian

…ma vin si eu cu voi. Cat stam? Trei nopti? A…e ok.

Asa au inceput discutiile referitoare la plecare mea impreuna cu Mihai, Alex si Luci in NY. Ne-am pregatit desagile cu haine, sosete, chiloti si preservative (?!asa ai facut Mihai?) si am plecat intr-o fabuloasa zi de…habar nu am ce zi mai era, tin minte doar ca era destul de soare afara. Dusi am fost cu TrolleyBus-ul nostru. Apropos, asta era singura legatura cu ravnitul continent, dat fiind faptul ca noi eram asa mai izolati de felul nostru pe pustia insula LBI. In fine, in autocar ca niste copii carora le dai o acadea, ne faceam poze, in special cand dormeam, asa ca sa avem de ce rade unu de altu si ne uitam pe ceru-nnourat, ca de fapt s-a enervat maritul Apollo pe noi dat fiind gura noastra mare care scotea numai onomatopee de mirare si uimire. Drumul a fost destul de scurt tinand cont de atmosfera si de anturajul in care am fost. Numai oameni si oameni in autocaru ala.

Am uitat sa precizez ca am plecat de pe insula fara sa facem vreo cazare la hotel, motel, hostel ca deahh…copchii aventurosi. In fine ajuns-am noi in NY. Prima imagine a fost acea a unui basm, intr-adevar imaginile erau din filme luate, cu acei zgarie nori luminati doar de becurile serii, da era deja seara cand am ajuns acolo. Frateee, catamai tunelu a trebuit sa traversam, in autocar fiind bineinteles. In fine ne zgaiam noi pe pereti, pe geam dupa zgarie norii aia de mai mai ca-ti rupeai gatu cand te uitai dupa ei. Ajuns-am in Port Autority Bus, ce s-a dovedit a fi cazarea noastra pentru cea de a 2a noapte. Ne-am pierdut noi putin pe acolo, dar intr-un final, dupa ce am facut toate nevoile fiziologice ce se cereau am iesit la „lumin”. Frate, pe mine unu, ma plesnit asa o emotie si o stare de neincredere in adevarul ochilor cand am iesit din PAB si am vazut orasul. Prima cladire pe care am vaut-o a fost cea a tabloidului NY Times, daca nu ma inseala memoria. Ne-am plimbarit noi pe ici pe colo ca habar nu aveam pe unde sa o luam, mai ales ca se facuse deja intuneric prin zona aia. Mihai al nostru isi scoate arma, ghidul NY, si ne arata calea (hai ca o dau in profetime si scrieri biblice de acuma). Si mergem noi spre Broadway pare-mi-se. Ne uitam in stanga-n dreapta, stii ca taranii ce ajung la oras, bineinteles eram mai ceva ca chinezoio-japonezo-coreenii aia care fac poze la tot ce misca. Alex al nostru era cu handralau de aparat dupa gat, nu scapa nimic, Mihai isi etala si el obiectu muncii (a se citi Camera de filmat dragelor fete) şi eu de asemenea in stanga aparatu şi in dreapta camera (poveste interesanta si asta, dar alta data). Luci, fara stres omu, de parca locuia in NY. In fine, in stanga femei, in dreapta femei, ne uitam fara sa vrem, totusi fara sa atingem ca eram prea concentrati la celelalte. Da ma, si ajungem pe Broadway, Doamne ce a mai fost acolo, un adevarat Babilon, toate limbile toate rasele toate toate. Poze, filme, filme, poze ce sa mai eram in NY. 

Dupa ce strabatem in lung, mai putin in lat, renumitul bulevard ajungem si in Times Square. Sa vezi aici cultura. Am ajuns? Asta e ma TS? Ma nu e asta! Ba da frate, uite! Hai sa ne pozam! Cam astea au fost renumitele replici ce ne-a fost dat sa le scoatem pe gura. Da, am ajuns si in renumita piata, am facut si acolo poze. Tin minte ca era o gramada de oameni si acolo, trebuia sa faci cu randu' ca sa te poti poza in zona aia. In fine, mi-am facut o poza cu aburu de la metrou, ne-am facut poze cu tot ce era pe acolo. Da, renumita noastra poza si-a gasit incipitul tot acolo. Asa cum va fi denumita mai tarziu, Totem in New York, poza asta avea sa devina celebra printre noi, chiar reedintand-o cu fiecare ocazie in care ne-am reintalnit de atunci. Bine, ne-am saturat de TS, am purces mai departe, tinta fiind Central Park. Pe drum, imi amintesc ca am vazut si Empire State-ul luminat, o frumusete. Ne-am oprit la unul din simbolurile Globalizarii sa mancam, aka Mc. O mare deziluze, tinand cont de murdaria si de culoarea care predomina zona, adica negru de la negri. După ce am mancat, hai la o tigara cu Alex si Luci. Daaaa tigarile de foi, Dutch Masters fenomenale. Am stat si am fumat intr-un mic parculet...la la la ne-am mai pozat noi ca pitipoancele cu tot ce gaseam in cale si ne-am continuat drumul spre CP. 

Ajutati de mirifica minte a lui Mihai, bine...de ghid mai mult, am ajuns in renumitul parc. Hai sa ne asezam si apoi plecam ca nu dormim seara asta, fiind gandul nostru initial. Luci si Alex, renumiti fotografi s-au dus sa se pozeze cu una cu alta, Mihai deja statea de veghe...in somn bineinteles iar eu...eu eram deja descult si topaiam ca maimuta. In fine, am fumat iar o tigarica renumita si ne-am mai facut noi niste poze d-alea de sper sa nu ajunga pe pitipoance.org sau cocalari.org. La un timp, hai sa plecam, il trezim pe Mihai, asta prompt, Unde e Alex, saracu Alex se pierduse, era chiar in fata lui Mihaita. Mihai al nostru era deja speriat unde e Alex unde e Alex....Va dati seama ca nici nu am ras de el. Da, deci ne-am ridicat doar ca sa ne asezam in alta parte a parcului, ca doar deh....era inchirat tot de noi. Ne-am pus un „pic mai la deal” si da-i somn....

Dragilor, ma opresc, sper sa nu fi intrat intr-o alta zi din Aventura aventurilor. Mah...va mai scriu, promit. Pa pe azi.

P.S. Asta nu mai e pentru tine Mihai, e pentru mine:D