Sim writes about: Fetele de pe 103

Carmencita,Alaina,Andreea si Andraaa...."estupidas" de pe 103....Le vazusem prima data la ambasada...N'am socializat atunci ca mi se pareau fitzoase...si mai fitzoase cand le'am intalnit si in gara in drumul inapoi spre Iasi...am luat apoi legatura cu ele cu cateva zile inainte sa plec....si m'am intalnit cu Alaina si Andreea la AE ...am stabilit atunci sa zicem cand ajungem ca vrem sa locuim toate...Asta nu s'a intamplat (am zis in postul trecut de ce si cum). Tot antipatice mi'au fost si dupa ce am inceput sa lucram impreuna la Acme...Mi se parea ca ne studiaza asa pe toti si ca nu le place de nimeni...si ca in grupul lor is toate locurile ocupate...Singura mai sociabila era Andra(cu totii am crezut asta,nu'i asa?:D ) Evident...pe parcurs lucrurile s'au schimbat radical....Mai exact de cand am inceput sa lucram toate la Spray Beach...Carmen si Andreea mi'au aratat cum se face treaba pe acolo si ne intelegeam super bine...incepusem sa vorbim despre orice si sa ne cunoastem mai bine...bineinteles Carmencita a ramas febletea mea...dupa ce a plecat Andreea acasa, faceam impreuna camerele...Fata antipatica de la inceput s-a dovedit o fata simpla,dragutza,sufletista,sensibila si o prietena desavarsita....Am capatat mare incredere in ea de'a lungul timpului si m'a cucerit tocmai prin simplitatea ei si prin multitudinea de chestii pe care le aveam in comun...Am admirat'o mereu pentru hotarare,curaj si pentru faptul ca niciodata nu s'a dat batuta....Cutiile grele de conserver nu puteau decat cel mul sa o faca sa planga de dureri de spate,dar n'a plecat niciodata acasa (ca mine de atatea ori).Reusea sa ma surprinda mereu cu energia ei...era capabila sa nu doarma si doua zile...prefera sa faca altceva cu timpul ei liber,mai ales daca era intr-un scop nobil.Pentru asta o admir si o apreciez in continuare.Pentru puterea ei de a nu renunta.
Andreea,"el capi di tuto capi", parea sefa grupului...am invatat mai tarziu ca intr -o prietenie ca a lor nu poate fi vorba de asa ceva...Multe din trasaturile de caracter ale lui Carmen le gaseai si la Andreea si deopotriva la Alaina. Cu Andreea am impartit aceleasi probleme sentimentale de acasa,lucru care ne'a apropiat...tin minte cat de mult am plans cand a plecat acasa si oricum ....din momentul in care a plecat...n'a mai fost nimik la fel.
Alaina este unul dintre oamenii speciali pe care ii porti in suflet o viata. Eu am invatat'o sa zambeasca:P pentru ca are cu ce:P M'a surprins de multe ori ,ca si Carmen,prin forta ei de a merge mai departe,dar mai ales prin principiile dupa care se ghida in viata .N'am sa uit niciodata cat de afectata a fost in urma incidentului de la Acme,si nu din pricina jobului pe care il pierdea ci din cauza motivului pt care se intampla asta si care nu era in concordanta cu valorile in care credea....Am urmarit'o apoi indeaproape in eforturile ei zilnice de a strange banii pe care nu era obligata sa'i dea inapoi,dar pe care voia sa 'i dea...din principiu evident.Mereu pe fuga intre un job si altul...nemaistiind la care sa ramana si unde ar putea sa prinda mai multe ori de munca si deci mai multi bani...nu din meterialism ci pentru cadouri si alte chestii de suflet.
Andraaaa a fost de la inceput fata dragutza si sociabila care ascundea o sensibilitate puternica. Pe parcurs am descoperit in ea si pe copilul Andra,un pic nesigur,un pic rasfatzat dar care s'a transformat pe parcus si a invatat sa se descurce pe cont propriu(a sunat pana la urma la avion fara ajutorul nimanui si si'a facut singura rezervare). Din nesigura a devenit increzatoare pentru ca nu avea de ales.Situatia de acasa nu era deloc roz si ea trebuie sa munceasca si sa o sustina pe mama ei in continuare...Cu toate astea,n'a uitat nicicand sa zambeasca si a reusit sa i faca si pe cei din jurul ei sa zambeasca odata cu ea...A lasat problemele deoparte si de ziua ei a dat Best Party Ever pe care n'o s'o uitam prea curand.
Cu cat scriu mai mult aici cu atat realizez cat de speciali sunteti cu totii si cat de mult am avut de invatat de la fiecare dintre voi. Ar fi mult mai multe de spus(ca de obicei) dar de cele mai multe ori cuvintele nu sunt de ajuns sa exprime ce simtim....Next time...nuj vad eu despre cine scriu. oricum...uite cum am ajuns eu bloggeritza:P