pretutindeni

particularitatile uimirii sunt nenumarate iar felurile in care aceasta ne cuprinde este impresionanta prin reactiile fizice pe care le resimtim. doar o secunda si simtit cum pielea se face ca de gaina iar parul de pe mana se ridica la 90 de grade simtind furnicaturi in corp. de multe ori mi s-a intamplat lucrul acesta dar nu ca acum cateva zile cand am ajuns in jurul ore 3 si jumatate in Las Vegas. primul sentiment pe care l-am avut a fost descris mai sus, dar fiecare minut insemna uimire! dupa ce ne-am cazat la hotel am decis sa coboram in cazinou sa mancam, nu am gasit ce vroiam asa ca am iesit pe strada, mare mi-a fost uimirea cand am vazut atmosfera de pe strada. o sa imi fie greu sa descriu ce am vazut dar am sa incerc cat mai bine posibil. primul contact cu lumea vegasului a fost in cazinou, la o masa de jocuri o femeie beata statea in picioare cu bautura in mana, din cand in cand atunci cand nu paria se legana la stanga si la dreapta crezand ca danseaza dar wrong, era doar funny. ceea ce m-a uimit a fost faptul ca pentru ceilalti era perfect normal ce se intanmpla, toti fac la fel.
cand am iesit afara am dat piept cu viata din vegas. sa va spun cum am perceput eu vegasul si cum am vazut eu ca se traieste acolo pentru putinele zile in care lumea vine sa "viziteze"!
in primul rand am gasit acolo persoane foarte extrovertite care dupa o lunga perioada de lucru sau alte activitati stresante vin in vegas pentru o saptamana sau mai putin pentru a-si face de cap, cand spun a-si face de cap ma refer la bautura, femei, jocuri de noroc, droguri etc. mai sunt si asa numitii tinerei care vin in vegas in grupuri de prieteni pentru a agata fete care deasemenea vin in grupuri numai de fete pentru asa numitele one night stand. tot ce se intampla in vagas este permis, dupa parerea celor care vin acolo. pentru cateva zile isi permit sa isi faca de cap, sa cheltuie bani si sa se distreze ca dupa asta sa revina din nou la vietile normale. ca si locuri de vazut, sunt cateva cladiri impresionante de vazut si deasemenea in cazinouri merita admirat luxul si extravaganta cu care au fost create, deasemenea nu am putut rata minunatul spectacol de apa din fata hotelului belagio.
am ramas placut surprins dar in acelasi timp dezamagit. placut surprins de faptul ca asa cum vegasul este ca o iluzie in desert, toti cei care vin acolo traiesc acea iluzie si au impresia ca este mai reala ca hainele de pe ei si le place sa creada ca pot castiga fapt pentru care joaca fara incetare, dar nu este mai mult decat o iluzie in desertul nevada. acea iluzie pe de alta parte este placuta, da un sentiment de curaj, de high,hipnoza si este placut pe moment numai daca nu se exagereaza. dezamagit pentru faptul ca acel oras dainuie in mizerie si destrabalare ca sa spun asa. la tot pasul gasesti piante cu cute girls right to your room, baruri cu femei care danseaza, cazinouri care functioneaza non stop dar cel mai cumplit lucru care mi s-a intamplat a fost faptul ca nu am 21 si nu am putut intra in club. urat domne' din partea lor. colac peste pupaza am ajuns in camera pe la ora 3 si jumatate rupti de oboseala si am picat in pat fara sa mai scot un sunet. (imi cer scuze pentru posibilele greseli de scriere, se datoreaza rapiditatii cu care incerc sa scriu pentru a nu-mi pierde ideile):D live from NYC.

buhuhuhu!!!!!

stiu ca am promis postari peste postariu dar na, cu 12 ore pe zi lucrate 15 pierdute in toatal si 6 ore de somn raman 4 ore dintre care 1 o pierd dormind inainte sa intru la munca, o dorm pe masa in lunch room, si doua le pierd facand dush si la net putin! nu stiu daca am calculat bine orele ca sa iasa 24 dar na, ati prins ideea ca nu am timp! astazi am avut iber si am fost la cumparaturi, mi-am cumparat un hard extern de 1T, si am dat navala in aeropostale ca na, stiti ca imi place, pana acu am vreo 4 tricouri , o bluza faina ca un hanorac si un hanorac cu gluga, mia am tricouri am cumparat la greu, cand gasesti cu 4,5 dolari e normal sa cumperi! jeansi de la levis cu 35 dolari, sa tot dai navala! am reusit sa trimit acasa dupa o luna 1500 dolari! eu zic cac e bine! am hotarat acum ca urmatoarele paycheck-uri ce inseamna 2000 dolari sa ii strang pentru vizitat! am un itinerariu destul de bine pus la punct! astept de la dragos sau de la cristi un mail cu site-ul unde au gasit ei turul acela pe coasta de este! pe scurt un itinerariu pentru voi dar o sa va surprind. sa ne ajute Dumnezeu sa reusim sa calatorim cat ne-am propus! nus ce sa va mai zic! sper sa se materializele! pt fetele si baiatul din iashington love U si ne vedem la toamana de zilele iasiului daca nu, de ziua mea! nu va zic cand este ca sa vad daca stiti! :)) pentru baietii mei, ne vedem in bucuresti cand ma intorc! astazi am fost la tenis, ne-am luat rachete ca avem terenuri si merem cand ajungem mai devreme de la munca! v-am povestit cam toate planurile mele desi mai bine va trimiteam direct poze! nu mai am poze, dar cu prima ocazie va trimit! la munca e ok, conduc un motostivuitor toata ziua, mut paleti, pun paleti, ma mai invart prin warehouse cand este liber si ma plimb prin fabrica cu 11 mile ca mai mult nu prinde! avem anunturi la fiecare iesire ring your horn asa ca m-au luat de seama ca eu tin apasat pe claxon pana cand zic sa termin! se stie cand vin eu ca nu sun odata din ala ci de 5 ori! ne mai si distram! ati vazut ca avem niste casti pe care le purtam! ne-a dat cineva o idee intr-o zi sa punem scoci pe paharele de apa, sun pahare dehartie gen dalea de la fantana, dar sunt conice, si le-am lipit de casti fara sa stie respectivul si s-a plimbat prin fabrica cu paharul pe casca, noi ne prapadeam de ras! i-am lipit colegului de grupa stefan, pe spate o foaie pe care scria kick me hard, si nu a stiut, a stat juma de ora cu ea pe spate, toata lumea radea numai el nu isi dadea seama, credea ca are pahar pe casca si tot punea mana sa vada daca are! avem supervisor o tipa de 30 si ceva de ani care este super frumusica dar este casatorita si are 2 copii, o sa va trimit o poza cand o sa reusim sa facem o poza cu ea! mai nu mai am ce sa va spun! cam atat! cand mai am zi libera si sper sa nu mai am pentru ca inseamna bani pierduti si nu ne mai ies socotelile! va salut!

live from usa

salutare lume!am promis ca scriu despre state dar nu am avut timp! lucram f intens, cam 80 de ore pe saptamana(multi bani:D)! am ajuns bine in state avand in vedere ca zborul de la business class a fost mai mult decat minunat!cand am ajuns aici am avut un mic soc dar speram sa se rezolve! curand o sa va mai dau vesti! acum nu mai am timp ca se face ora 10 pm si trebuie sa dormim pentru ca trezirea este la ora 5 dimneata (atunci se da masa si nu putem rata asa ceva:D)! ablamos!:))

Episodul 1 by Supervisor

Trebuie sa incep prin a va spune ca eu am fost foarte sceptic in privinta "Experientei Americane" si ca scriu aceasta "scurta" poveste mai mult pt mine, am memoria proasta si nu as vrea sa uit asa repede vacanta de anul trecut. In vara 2007 am fost in Grecia si a fost foarte distractiv, soare, mare, mers la somn la 4-5 dimineata mai mereu, bautura, ce mai, o adevarata experienta. Din ce auzisem de la prieteni care fusesera in state, nu eram foarte impresionat, dar am avut intotdeauna curiozitatea sa aflu lucruri noi asa ca dupa ce m-a tras de maneca Roxana ( draga mea colega si prietena de la facultate), am mers la American experience si ne-am inscris amandoi, din pacate nu am mai mers impreuna ca in Grecia ci in locuri diferite. Am aflat ca mai aveam 2 colegi de serie care plecau in state asa ca am vorbit c unul din ei(maxim) si am decis sa plecam in acelasi loc ca sa ne tinem de urat :)). Din start lumea din jurul meu era mult mai entuziasta decat mine pt plecare in AMERICA!!. Auzeam mereu chestii de genu: " Vai pleci in America!" "oaaau ce frumos, in America, asa departe" "Si vrei sa ramai acolo,nu?" "Si vara asta pleci, tie nu-ti place acasa?". M-am trezit cu o lista luuuunga de la Iulia de la AE cu toti cei care mergeau la ACME si cu rugamintea sa le dau si lor un mail, pentru ca sunt multi care merg singuri si ar fi bine sa ne cunoastem inainte. Zis si facut, iau lista, ma apuc sa scriu mailu si cand ma uit mai atent la orasul de provenienta vad: Iasi, Iasi, Iasi, Iasi, vreo 4-5 din Cluj si doar 2 din Bucuresti. Nu prea stiam eu cum o sa ne intalnim noi inainte de plecare, dar mailul era deja scris asa ca l-am trimis. 
  Am fost foarte mirat cand am mers la ambasada si erau toti la coada, emotionati, de parca castigasera la loto, asteptau sa intre la interviu asa cum asteapta lumea duminica extragerea la 6 din 49. Mi se parea un pic umilitor sa stam acolo de parca cine stie ce mare favoare ne faceau americanii ca ne primesc in tara lor , acest "taram al fagaduintei". Dupa ce am luat viza si eram sigur ca voi pleca, am scris pe grupul de yahoo pe care intre timp il facuse "un anume Alex Sava" :P si am aflat de Simona, fata din Iasi, care pleca spre SUA in aceeasi zi cu mine si Maxim. Era pentru prima data cand zburam insa nu ma asteptam la ceva foarte special. In aeroport ne-am intalnit cu inca vreo 5 studenti care erau la aceeasi facultate cu mine si Maxim si eram foarte mirati de aceasta coincidenta. Ajunsi in Londra, starea mea de letargie a inceput sa dispara, am fost uimit de cat de mare era aeroportul Heathrow, imens!!. Trecerea de la Coanda, unde ai practic 2 terminale, la Heathrow unde trebuie sa iei autobuzul 10 min ca sa ajungi la zborul de legatura, a fost socanta.
  Primul contact cu America, a fost un soc cultural, in primul rand datorita culorilor pe care le intalnesti la tot pasul, in special negru, adica ce vezi in Londra negri si indieni nu se compara cu populatia neagra si asiatica din NY. Nu ma intelegeti gresit, nu ma consider rasist, dar cand nu esti obisnuit, reactionezi cel putin ciudat. In al-2lea rand, de la o natiune care se lauda cu dictonul "clientul nostru, regele nostru" primirea pe care ne-au facut-o ofiterii vamali din aeroport a fost cel putin rece, daca nu chiar nepoliticoasa??... Bine, am ajuns in State, si acuma ce facem?? Mare parte din cei cu care am venit au fost luati de un tip cu un van care trebuia sa-i duca in Ocean city acolo unde ei aveau contract. Dar eu , Maxim si Simona eram in ceata. Trebuia sa ajungem la un Welcome Center, doar ca nu stiam cum sa facem. Una peste alta, am ajuns in Wildwood, oraselu unde era Welcome Centeru pe la 1 noaptea parca. Scheciul era ca WC se deschidea la 8 dimineata( sau asa credeam noi) Asa ca nedormiti de mai mult de o zi, ne-am intins pe niste banci acolo in statie si am asteptat venirea diminetii. Se face ora 8, in casa nu era nimeni, noi eram nemancati, iritati, nu gaseam pe nimeni. Reusim sa sunam managerul Acme-ului unde trebuia sa lucram si in cele din urma vine cineva la WC si ne ia in primire. 
  Prima problema, jobul nostru nu mai este disponbil si trebuie sa lucram tura de noapte. Noi, nervosi (pe buna dreptate) zicem ca nu acceptam ca noi am venit cu alt job si nu vrem sa schimbam. Problema doi: cazarea este 110$/ saptamana, cam nasol, noi stiam de max! 100$. Pusi in fata faptului implinit, acceptam conditiile impuse si ni se zice sa scuipam intr-un borcanel ca sa faca testul antidrog. Va dati seama, ceva nou pentru noi, chiar daca nu fumasem sau prizasem nimic :)). Ne gandim intr-un moment de inspiratie sa ne cumparam cartele SIM de America , numai ca intervine o mica problema, americanii se cred mai speciali si drept urmare nu prea se gasesc cartele la liber. Suntem nevoiti sa ne cumparam cu tot cu telefon de la virgin mobile un pachet de 15$ parca. Rupti de foame, zicem sa incercam un Mc'Donalds de la mama lui.....mare greseala. Primul Mac la care am fost, era o franciza ca toate de altfel, doar ca era mai ciudat. Nu gaseai nimic care sa semene la nume cu orice stim noi (poate doar numele sucurilor). Mancarea era jalnica dar si mai neobisnuit, daca luai ceva de baut, primeai paharul si te duceai singur la dozatorul din mijl restaurantului si iti puneai singur sucul. Deci primele 24 de ore in America au fost o deziluzie totala.

Pe aripile vantului!

A fost odata candva undeva ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit, un pusti micut, un prichindel care isi dorea sa zboare, sa ajunga la nori sa ii poata atinge, sa fie la inaltime, sa vada totul de sus. Reusea sa distinga sunetele atunci cand afara se auzea un avion trecand, indiferent de ce facea lasa totul si alerga repede afara, fugea sa le vada cum cutreiera cerul in lung si in lat, deseneaza linii paralele in urma lor lungi de le urmaresti cu privirea dintr-o parte in alta. Privea si privea pe cer pana intr-o zi cand a ajuns sa priveasca dar de pe cer, pe geamul unui avion, acum el desena liniile pe cer, cei de jos se uitau la el, era sus, deasupra tuturor, nimeni nu ii putea lua bucuria. Este ca un drog, il gusti odata si nu te mai poti satura, dar aceasta dependenta te face mai fericit decat orice, nu te mai saturi. La fel si pentru acel prichindel care acum este mare, zboara cu orice ocazie i se iveste si nu renunta pentru nimic, acest lucru poate face fericit pe oricine si toti stiu ca nimic nu se compara cu pasarea de metal ce te poarta acolo unde vrei. Masivitatea cu care se impune in fata ta cand ii pasesti pe teritoriul, este fericit cand intri, e ca si cum s-ar gadila la fiecare pasager care intra si devine nerabdator sa zboare, sa impanzeasca cerul, iar mandria cu care se misca si isi prezinta statura este de neegalat, nu poti decat sa te inclini si sa saluti cu respect. 

Si-a dorit sa ajunga acolo sus, a fost acolo, i-a placut si vrea sa se intoarca definitiv, sa fie el cel care va fi la comanda masivului de metal, sa fie el cel care il face sa zboare, care ii da bice si il pune acolo unde se simte cel mai bine, pe cer. Keep dreaming!

Din nou in state!

Hehe...hai sa vb despre anul acesta! Avand in vedere experienta de anul trecut din state mi-am dorit sa merg si anul acesta. Zis si facut, am sunat acasa,am intrebat, am primit aprobabrea si da-i bice spre AE sa ma inscriu. S-a mai hotarat un coleg sa mearga, Stefanutz. Am mers amandoi sa ne inscriem, woow super job pe plaja, la ocea, soare, cald, tot ce vrei, prea frumos sa fie adevarat ceea ce s-a si intamplat. Job-ul a fost anulat si a trebuit sa ne gasim altceva, am reusit sa prindem doua locuri la Seneca Foods in ripon Wisconsin. Am ales acest job pentru ca in contract se spune ca vom lucra peste 40 de ore pe saptamana, mai multa munca mai multi bani! iuhuuuu! Am inceput sa adunam multe documente, multe, da multe, bai prea multe, si de colo si de colo, am un dosar plin cu hartoage de tot felul si natiile ca nici eu nu mai stiu ce e cu ele. In fine, am reusit noi sa ne completam dosarul, am reusit sa fac rost de bani mai greu dar am avut noroc cu mama mea care s-a chinuit pentru mine si a facut tot posibilul sa pot pleca, fapt pentru care nu am cuvinte sa ii multumesc si ii spun ca o iubesc foarte mult si ca ii raman recunoscator si ei si lui tata care m-a ajutat anul trecut sa plec. Dupa ce am platit a venit vremea sa mergem la ambasada.

Ambasada: Dimineata, ora 7 si jumatate, reusit sa trecem de primul control si intram la coada, o coada de cateva zeci de persoane, dupa stat in jur de 20 de minute reusim sa ajungem inauntru. Imi scor tot de prin buzunare, primul lucru pe care il scot sunt cheile la care am breloc o busola. In timp ce eu ma cautam prin buzunare il vad pe cel care ne trecea bagajele pe banda aceea ca se uita la busola mea si ma intreaba " ai luat-o ca sa nu te ratacesti inauntru?", ii spun ca e cam incurcat inauntru cu atatea camere si e mai greu sa ma orientez, rad si eu de ce spun, in fine, trec prin filtru, imi iau dosarul si merg la ghiseul unde era verificat. Dupa verificare intru in sala de asteptare. Ma asez pe scaun langa Viorel si stau. Deja sunt emotionat, imi e teama ca nu o sa imi dea viza ca am o situatie scolara mai speciala, si tot incerc sa nu ma gandesc la asta dar nu reusesc, incep sa imi tremure picioarele. Dupa un timp iese un nene din sala urmatoare si ia un rand de scaune. Dupa cateva minute iese iar si ghiciti pe cine striga sa mearga direct la amprente, pe mie. Stefan cu Viorel au spus ca am pile la ambasada, dar nu am, sa nu mai spun ca si anul trecut tot asa m-a chemat in fata celorlalti si am intrat mai repede. Merg la amprente, imi iuat dosarul si merg la coada pentru ghiseu! la ghiseu se petrece totul. Stau acolo si ma uit la cei care intra la interviu. Vad ca sunt si respinsi, ceea ce ma face sa fiu si mai ingrijorat. Imi spun ca sigur nu o sa iau. Astept si cand imi vine randul ma gandesc ca ar fi bine sa fac in asa fel sa pic la ghiseul nr 1. Noroc pe mine ca la ghiseul 1 am picat. E o doamna draguta cu parul lung si bine dispusa. Ma intreaba unde am fost, daca merg tot acolo, dupa ce ii spun ca nu merg acolo si ca merg in wisconsin, ma intreaba daca beach haven e tot in Wi, dar ii spun ca nu, ca este in NJ. Se uita la mine si imi spune sa stau linistit ca si Wi este frumos. Eu zambesc si raman uitandu-ma cum se uita prin documente. Ajunge la situatia scolara, devine ingrijorata, ii spun ce s-a intamplat, dar vad ca nu prea ma asculta si ca se agita pe acolo, se uita la calculator dupa care imi calculeaza media sa vada daca este peste cea care trebuie, din fericire este ok media. Imi da situatia scolara dupa care o vad ca ia un cartonas roz in mana, rupe jumatate si mi-l da. In momentul acela nu am realizat ca mi-a dat viza, si cu cartonasul in mana imi era teama ca o sa imi dea pasaportul inapoi. Plec de la ghiseu, ma uit la stefan si ii spun ca am luat. Ies fericit pe usa si directia este afara. Nu imi dadeam seama ca mi-a dat viza si ca plec iar in state. 

Am fost foarte fericit in ziua aia, radiam, m-am dus la AE si fluturam cartonasul prin biroul pe acolo de fericit ce eram. Dupa cateva zile am luat pasaportul, dar poza e cam ciudata, mi-a iesit un cap foarte mare!:))

Franturi....

Tot incerc sa imi mai aduc aminte cate ceva despre state si imi vine in minte o intamplare haioasa, de fapt o petrecere funny pe care au dat-o fetele de pe 103 cand a plecat andreea acasa. La inceput a fost borring, pana s-au gatit fetele am stat si ne-am plictisit in living asteptand-u-le, iar cand au venit si s-a incins atmosfera, nu mai recunosteam zona. Dupa ce au dat peste cap cate o sambuca, fetele erau sufletul petrecerii, dansau de se zguduia casa. Totul bine si frumos pana cand cineva a venit cu o idee geniala despre cum sa ne distram. Sa facem caterinca pe manele, si au inceput sa cante manelele, a fost distractie la maxim, ne distram uitandu-ne unul la altul cat de caraghios danseaza pe manele, niciunul nu ascultam asa ceva dar era super amuzant ca toata lumea dansa si radea. Apoi am trecut la hore de la noi de acasa, pana si americanul din casa a intrat la joc cu noi. A fost o seara interesanta pana sa vina politia pentru ca unul din vecini nu mai suporta muzica. Cand au auzit toti ca a venit politia s-a golit living-ul, care mai de care sa se ascunda prin camere, pe terasa de pe acoperis, foarte funny. The police man, venise doar sa ne spuna sa dam muzica mai incet, nu avea niciun plan mai indraznet. Politia venise cu cateva minute inainte sa oprim petrecerea. La noi petrecerile tineau de la ora 7,8 pana la 10 jumatate cand trebuia sa mergem la munca.  

Nu as putea sa nu imi aduc aminte de nopatea concedierilor, era dimineata, pe la 6, le-am vazut pe andre cum se plimba agitate prin magazin, din si spre biroul lui tom, nu stiam ce se intampla, nu am vrut sa merg sa intreb, am asteptat sa vad ce se intampla, pana cand am mers sa duc niste cutii in spate si mi-au spus ceilalti ca andrele au fost concediate. La un moment dat fetele ne-au chemat pe toti afara. Au inceput sa ne spuna ca au aflat de pungile de bomboane desfacute de pe raionul 5 si ca vor sa ne dea afara, ei spuneau ca stiu pe toti care au desfacut pungi, ca ne-au vazut pe camere si ca vor sa recunoastem noi ca e mai bine. Am stat afara de vorba cu totii sa ne hotaram ce sa spunem dupa care am mers in fata si cei care au desfacut au recunoscut, numai ca tim vroia pe cei care au desfacut pungi, ca toti mancasem si ei stiau asta, numai ca ii vroia pe cei care au desfacut. Spre norocul meu am scapat de concediere. Dupa program am mers pe 103 unde au primit vestea si ceilalti care au fost liberi in seara aceea, si stateam toti la masa si fiecare isi spunea ideea despre ce sa facem. Problema era ca vroiau ca cei concediati sa plece si din case, ceea ce era imposibil pentru ca nu mai aveau unde sa stea. Urmatoarele zile au fost destul de tensionate, cu telefoane, cu negocieri cu cei de la magazin.  

Dupa ce au fost concediati mai mult de jumatate, in prima noapte de munca am fost 5 oameni in tot magazinul, destul de horror atmosfera, ideea era ca nu aveam cum sa terminam pana la ora 5, nici macar pana la ora 7. De fapt daca am fi vrut, puteam sa reusim numai ca ne-am gandit noi ca niste genii ce suntem, ca daca vad ei ca reusim sa facem magazinul ar fi avut pretentii in continuare sa facem asta si nu era bine, vroiam sa le aratam ca 5 oameni nu vor reusit sa duca la sfarsit sarcina.  See you next time...!

distractie, party, nebunie, radio, muzica

Please shake it like i make it...lumini, motor, actiune. Stau in club pe scaun la o masa stingher intr-un colt unde muzica se aude mai tare, am pe masa un white russian si 3 shot-uri. Incerc sa imi focalizez privirea pe una din fetele care danseaza pe ring, datorita luminilor care se misca foarte repede pentru a crea atmosfera debordanta de energie si miscare, nu reusesc sa o mentin in spectrul vizual iar pentru ca incerc sa imi misc privirea la fel de repede cum se misca ea dupa cateva minute simt ca ametesc. Renunt la a admira rochita ei alba care se prelungeste pana peste sold cu putin intr-o fustita vaporoasa care se invarte foarte repede datorita miscarilor corpului ei extrem de repezi ce urmaresc cu fidelitate ritmul. Muzica pe care ea danseaza are un ritm foarte rapid fapt pentru care dupa jumatate de melodie este epuizata si merge la masa.O vad cum se uita in jur destul de dezorientata si incearca sa se concentreze asupra obstacolelor ce ar putea aparea in drumul spre masa la care trebuia sa ajunga. Ajunsa acolo, da peste cap un cocktail si deodata se simte fresh gata sa o ia de la capat. Ma hotarasc sa merg pana la bar sa mai iau ceva de baut. In drum spre bar lovindu-ma de un scaun imi cade telefonul din buzunar. Ma uit in jos mirat si ma aplec cu grija sa il iau. Pun mana pe telefon si langa mana mea apar picioarele unei domnisoare. Raman nemiscat si observ ca s-a oprit langa mine, nu indraznesc sa ridic capul. Ii observ picioarele subtiri, frumos sculptate, incaltate cu o pereche de sandale cu doar doua curele ce inconjurau talpa care era ridicata de la sol cu cativa centimetri datorita tocului dintr-un metal argintiu ce stralucea in lumina. Dupa pozitia picioarelor imi dau seama ca sta in fata mea cu mainile in sold si asteapta sa ma ridic. Incerc sa imi ridic privirea si o scanez de jos pana cand ajung sa o privesc in ochi. Ii spun "scuza-ma ca iti stau in drum", ea imi spune "nu imi stai in drum, dar cu siguranta mi-ai putea da voie sa ma asez pe scaun, daca nu te deranjeaza". Ma misc un pas spre dreapta si o las sa se aseze. Ea trece prin fata mea fara sa se uite la mine si se aseaza dupa care imi arunca un zambet dragut. Ma intorc si plec spre bar. Dupa ce imi iau bautura merg din nou la masa mea. Cand chelnerul trece pe langa masa mea ii dau o bancnota si il rog sa ii duca ceva de baut domnisoarei in rochita alba! Cand chelnerul ajunge la ea si ii da bautura o vad cum se intoarce brusc sa vada cine este repectivul, parul ei inchis la culoare ii sare intr-o parte si ii dezveleste chipul luminat, se uita la mine si imi zambeste, eu ii fac un semn cu paharul cu sensul de a se bucura de bautura. In club distractia era in toi, putin mai langa masa mea era un separeu unde era un party privat, am auzit cantand "la multi ani", deci era aniversarea cuiva. Iau o gura din pahar, ma uit in jur, incerc sa focalizez cateva persoane, era atmosfera vesela, toata lumea se distra si pareau sa nu le pese decat de moment.  Cand ma uit la masa unde ar fi trebuit sa fie fata care imi captivase atentia in acea seara, observ ca nu mai era acolo, cand intorc capul spre dreapta o vad cu paharul in mana cum se apropie de masa la care ma aflam eu. Ajunge langa masa si ma intraba daca se poate aseza. Ma uit la ea de jos si ii spun ca poate. Se aseaza langa mine, si imi spune ca ii place bautura si ca imi multumeste. Dupa ce mai schimbam cateva vorbe despre fiecare, gen nume si alte detalii nesemnificative o invit la dans. O iau de mana si o conduc pe ringul de dans, pare destul de uimita de invitatia mea, pare ca ii place ca am indraznit sa o invit. Ajungem pe ringul de dans si incepe sa cante poker face, ea se uita la mine si imi zambeste, ca si cum "sa te vad". Ii zambesc ironic si incepem sa dansam, in timp ce ea incepe sa se dezlantuie o apuc de mana si o trag langa mine, ii simt respiratia si tinand-o de incheieturile mainilor ii simt pulsul cum creste, la refren incep sa o conduc in dans, sa o invart, sa faca piruete, o vad ca ii place si ca e fericita, ii dau drumul la maini si vine pe langa mine, dansand in jurul meu destul de provocator, cand ajunge in fata mea ma apropii de ea si stau nemiscar cu pieptul lipit de umarul ei dupa care o apuc de mijloc si o las pe spate destul de mult astfel incat sa se sperie putin. Dansul se termina si mergem amandoi la masa unde stateam eu. Imi spune ca este destul de surprinsa de stilul meu de dans iar eu ii spun ca este cu mult peste mine. Stam la masa si savuram bauturile noastre timp in care imi spune ca ii place foarte mult sa danseze asta si pentru ca job-ul ei este de dj la radio .  Mai stam un timp in club, dupa ora 2 lumea incepe sa se dezlantuie, ringul de dans se umple si amandoi decidem sa plecam. Iesim din club si o intreb daca vrea sa o conduc acasa. Ea imi spune ca este deacord desi sta la cateva strazi distanta. Ne urcam in masina si pe drum din vorba in vorba o intreb care este cea mai traznita chestie pe care a facut-o in ultimul timp. Ea se gandeste si nu gaseste un raspuns destul de bun spunand ca nu prea obijnuieste sa faca lucruri nebunesti. Oprim la semafor si o vad ca da mai tare la radio, era o melodie destul de ritmata. Se uita la mine si imi spune sa raman acolo, ca o sa imi dea un raspuns imediat. Imi dau seama ca va face un lucru traznit. Lasa geamul la masina jos, ca sa se auda muzica tare, isi da pantofii jos, iese din masina si in secunda urmatoare o vad sus pe capota masinii dansand pe melodia care se auzea. Eu raman uimit cu un zambet tampit pe fata si cu gura cascata, nu imi vine sa cred, asta este o nebunie nu imi vine sa cred ca face asta, ii vad pe ceilalti cum ies din masini si o sustin cu strigate, fluieraturi, si striga la ea, o instiga si mai tare, le place si lor ceea ce face. Dupa 2 minute de da jos, se uita la mine de afara si vine in masina. Ma uita la ea zambind si ii spun ca asta cu siguranta urca pe locul 1. Ea rade si ma aproba. Plecam mai departe, ii vad pe ceilalti cum merg pe langa noi si striga bis, bis. Ma uit din nou la ea si ii spun " asta da nebunie, deja ai admiratori!" ii zambesc si intorc capul uitandu-ma la drum. Ajunsi in fata blocului ei ramanem cateva minute langa masina stand de vorba. Ne luam ramas bun dupa ce o fac sa imi dea numarul de telefon si un sarut. 

Poza cu maimuta!

Astept sa vad daca ma recunoaste cineva! :)) Glumesc, este o poza facuta cu super webcam-ul de la Mac-ul lui Dragos! Sper ca v-am starnit rasul si simpatia! Va multumesc pentru vizionare! Have fun!

Joc

Acest post vine sa explice provenienta celor doua povestiri. Am rugat doi prieteni sa imi spuna fiecare cate 5 cuvinte care le vin in minte in momentul acela, cu acele cuvinte eu a trebuit sa creez o poveste, inspiratia a fost de moment, asemanarea cu persoane reale din viata de zi cu zi este pura intamplare, ba chiar este evident, sper doar sa nu fi deranjat. Nu am primit nicio replica la acea poveste, sa inteleg ca nu a deranjat, ba chiar a fost apreciata. Multumesc pentru atentie si urmariti urmatoarele povesti. Pentru povestea sunny things furnizorul a fost Adi, cuvintele sunt scrise ingrosat, iar pentru a doua poveste furnizorul de cuvinte a fost Cristi! Va multumesc!

from ....to .....

Printre strazi mergea un caine, era negru cu pete albe, umbla flamand de cateva zile pentru ca se pierduse de stapanul lui, nu mai stia exact drumul spre casa. Avea coada intre picioare si se plimba pe o strada foarte aglomerata, ii era teama de oameni si cand se apropia o persoana de el mai mult, reactiona destul de ciudat, incepea sa tipe si se refugia langa un zid din apropiere. In timp ce statea acolo langa zid, a vazut peste strada un restaurant, era un Mc Donald's, si simtind mirosul, hotara sa treaca strada sa mearga acolo pentru ca recunostea locul, acolo fusese cu o zi in urma cu stapanul lui, dar in acelasi timp ii era foame si spera ca ii dea cineva ceva de mancare. Ajunge in fata restaurantului si vede pe cineva iesind cu o tava in mana, se tine dupa el si se aseaza langa masa lui, uitandu-se insistent la persoana respectiva cum manca, avea niste ochi negri si mari, plini de resemnare, era atat de dragalas ca nu l-ai fi putut ingnora. Persoana de la masa il vede si il recunoaste, il striga pe nume, ca o intrebare, rex, tu esti baiete? ce cauti aici? catelul incepu sa dea din coada cand isi auzi numele si se bucura, omul il lua in brate si il puse pe banca langa el sa ii dea ceva de mancare ca dupa asta sa il duca acasa la stapanul lui. Au plecat de acolo si ajunsi la casa stapanului, omul striga la el de la poarta. dupa ce striga de cateva ori apare si stapanul si cand isi vede cainele devine zambaret si merge repede sa il ia multumindu-i vecinului. in timp ce intra in curte cu cainele, acesta se uita la omul care l-a adus acasa in semn de multumire. Dupa aceasta omul merge acasa, la el, era tarziu, statea la doua case mai incolo. Ajuns in fara curtii, deschide poarta, si vede lumina aprinsa la el in casa, stia ca nu este nimeni acasa. Se sperie si se gandeste ca este cineva la el in casa. Pune mana pe un bat pe care il gaseste in fara casei si merge spre intrare. Vede ca usa este intre deschisa, impinge usor usa si dintr-o data vede pe cineva trecand prin living si urcand repede pe scari, si-a dat seama ca este un hot care a intrat pe la etaj si planuieste sa iasa tot pe acolo. Iese repede afara si se aseaza sub balcon unde se afla usa pe care intrase, acolo se afla un copac prin care se catarase. Ajuns la locul repsectiv ia pozitia de atac si asteapta, de-odata aude cum cineva sare si se prinde de o creanga din copac, il vede si il asteapta sa coboare. Cand hotul coboara acesta se napusteste asupra lui, fara sa scoata o vorba il loveste cu batul gasit, care era destul de gros, si il doboara la pamant. Hotul se ridica, se uita la acesta si cand sa il loveasca a doua oara, ii apuca batul si il arunca, omul sare pe hot si il loveste cu pumnii, lupta e crancena, amandoi lovesc si dupa ce isi dau pumni unul altuia, omul intr-un moment de neatentie primeste o lovitura la cap si cade langa, ramanand pentru cava minute inconstient. Hotul se ridica, sare gardul si fuge pe strazi facandu-se pierdut. Dupa cateva minute isi revine omul, este putin debusolat si nu stie unde se afla dar isi revine si isi da seama ce s-a intamplat. Se ridica si merge in casa. Dupa ce se spala pe fata merge sus sa vada ce lipseste, ajuns in camera vede totul rascolit. Isi da seama ca e posibil sa stie ce lipseste, avea dreptate, hotul furase un inel foarte scump cu un diamant roz pe care el il facuse cadou sotiei lui cand s-au logodit. Dupa cateva ore ajunge acasa si sotia lui care fusese la cumparaturi cu fiica lor. Aceasta ajunsa in casa il striga pe sotul ei, el coboara de sus si ea ii vede vanataile de pe fata. Il intreaba ingrijorata ce s-a intamplat si daca se simte bine. El le povesteste celor doua intamplarea si cu parere de rau ii spune ce anume lipsea din camera lor. Ea ii spune ca nu este nimic si ca este fericita ca el este bine, ii parea rau dupa inel dar sotul ei era mai important. Dupa ce au stat in living de vorba fiica lor merge in camera ei cu sacosele de cumparaturi, despacheteaza repede ca sa isi probeze rochia noua de culoare roz pe care si-o cumparase pentru banchetul de final de facultate. O imbraca repede si merge in fara oglinzii sa se priveasca. In camera ei intra si mama ei care ii admira rochia, era superba. A stat o jumatate de ora sa se priveasca in oglinda si nu se mai satura. Dupa ce s-a schimbat de rochie se hotara sa isi sune cea mai buna prietena sa ii spuna ce s-a cumparat. O suna pe aceasta ca sa afle ca tocmai isi lua amenda ca a fost intr-un bar cu prieteni, iar pentru ca erau fumatori si-au aprins tigari timp in care de masa lor s-a apropiat un bodyguard care fara sa spuna nimic le-a aratat semnul no smoking si le-a cerut sa paraseasca barul. Normal ca cei cu care era si-au iesit din minti si au inceput sa se certe cu cel de la bar. Vazand ca se incing spiritele acesta i-a luat pe toti de mana si i-a dat afara cu forta din bar. Erau in mijlocul strazii si nu stiau ce sa faca dar se bucurau ca au scapat fara amenda. Stateau in fata barului si se injurau cu bodyguard-ul de acolo care ii daduse afara. Vazand ca nu au nicio sansa s-au hotarat sa plece in alta parte, pe drum comentau si radeau de intamplare, radeau de bodyguard-ul ala, faceau glume pe seara muschilor lui, ca nu are creier deloc, ca este un oligofren. Pe drum au sunat-o si pe prietena ei sa iasa cu ei in oras, aceasta a trebuit sa refuze pentru ca era deja miezul noptii si parintii ei nu o mai lasau sa iasa. Dupa cateva ore de stat pe net isi lua ramas bun de la prietenul ei si hotara ca e vrea sa doarma. Somn usor!

sunny things

M&M, ma gasesc pe o banca in fata casei, este o dupa amiaza torida, stau la umbra, ma gandesc la faptul ca sunt in SUA, nimic nu ma poate opri  sa ma distrez si sa imi traiesc vara pe care mi-am dorit-o. Eu Mihai, un personaj strain de faptul ca nimic nu este la locul lui, cred intr-o mica aventura de-o noapte ceea ce ma face sa petrec timp aducand intr-o idee o fraza care ma pune in centrul actiunii. Privesc la lumea care trece pe strada, fac o miscare de mana spre dreapta si apuc cutia de suc, este rece ca gheaza, se vede cum se scurge pe cutie picaturi de apa de la condens. Iau cutia si o duc la gura, sucul reuseste sa imi ajunga in gura iar urmatoarea miscare este sa inchid ochii si sa las senzatia sa imi cuprinda intregul corp, simt cum se scurge prin corpul meu o mica parte de fericire de moment. Stand acolo fara sa scot un cuvant macar, aud de-odata usa deschizandu-se, de fapt aud scartaitul pe care il scoate cand se deschide usor, din casa iese ea, o fata, o minunatie de fata, micuta, cu parul scurt abia daca ajunge la jumatatea gatului, are o gura micuta, mainile fine si subtiri, inaltimea ei nu este un atu dar nu conteaza, mie imi place, iar la ochi are un mic semn de la o intamplare nefericita dar mie imi place cum ii sta, este diferita prin asta, nu ii strica frumusetea, ba chiar ma atrage la ea. O intreb de ce s-a trezit si ea imi raspunde, pentru ca este cald in casa si nu mai pot sta, se aseaza langa mine si ma roaga sa ii aduc o cutie de suc din frigider. Ma ridic, deschid usa si scot de la gheata un suc rece. Ajung din nou pe terasa si o vad cum ia o gura din sucul meu, raman putin pe loc, ma uit la ea si schitez un zambet, este o scumpa, ma binedispune, ma simt minunat cand sunt cu ea! Stand acolo unul langa altul si savurand sucul rece, deodata ma cuprinde un sentiment de nestare. O intreb pe Elena daca vrea sa mergem la plaja. Stiu eu un loc unde nu este lume, sa fii singur pe plaja este minunat, sa nu te deranjeze nimeni. urma sa fiu doar eu cu ea pe plaja. ma gandeam cum sa o impresionez, dar stau linistit si imi spun ca pana ajungem am timp sa ma gandesc la ceva.merg sa iau ceva din frigider, stiam ca mai sunt doua sutii de suc sa le iau la plaja. Pe drum spre plaja imi povesteste ca a trecut cu bine de licenta si ca este foarte fericita fapt pentru care isi propusese ca vara asta era sansa ei de a se distra la maxim si avea de gand sa profite. Eu o plac foarte mult si din ce am vazut si ea ma place asa ca ma decid sa fac un pas si ii spun ca si eu imi doresc sa ma distrez, se uita la mine si imi zambeste dupa care spune, cred ca nici nu mai era nevoie sa spui asta, zambesc si privesc inainte. Ii spun ca eu o plac foarte mult iar cand am spus ca vreau sa ma distrez nu ma refeream la asta, ci ca eu o plac in adevaratul sens, nu doar pentru distractie, cel putin asa gandesc acum. Ea imi zambeste si imi spune ca sunt simpatic, stiu ca este un semn si ca ma place. Ajunsi pe plaja, incepe sa fuga spre apa dezbracandu-se pe drum, provocandu-ma sa facem baie dezbracati in ocean, ma opresc si o intreb daca vorbeste serios. in timp ce o intrebam ea isi arunca hainele de pe ea si in secunda urmatoare era goala si in apa pana la brau. stau pe mal in fata ei si ii zambesc, ea ma roaga sa intru si eu. dau sa intru in apa, dar imi spune ca nu e bine, nu sunt primit decat fara sort pe mine. Ma uit la ea cu o privire intrebatoare dar situatia era in asa fel incat nu aveam de ales, imi dau sortul jos si alerg in apa. Ajung langa ea si o privesc insistent, pot sa ii simt respiratia cum imi mangaie fata, nu spunem nimic timp de 1 minut dupa care ma apropii sa o sarut si inainte sa ii ating buzele vine un val si ne loveste, ne darama pe amandoi. incepem sa radem si sa facem glume pe seama asta. Ne alergam prin apa, ne stropim, ne cautam pe sub apa, inotam din loc in loc pana cand obosesc si ii spun sa iesim pe plaja. este deacord si iesim, ma ajuta sa intind prosopul, ne asezam amandoi pe prosop si ne tinem in brate. ea sta cu capul pe pieptul meu si eu o sarut pe frunte. ea isi ridica privirea si ma saruta pe buze. incepem sa ne sarutam pasional, se ridica si se aseaza pe mine, eu incerc sa inversez rolurile si ajung deasupra ei, incep sa o sarut pe gat si cobor in jos. ea sta intinsa pe spate si traieste momentul, era momentul potrivit pentru o partida se sex pasional, plaja libera, cald afara, uzi amandoi pentru ca intrasem in apa, perfect intr-un cuvant. dupa ce ne iubim pasional stam intinsi pe spate si privim cerul. se mai strecoara cate un nor ici colo dar soarele ramane in centrul atnetiei. Dupa ce mai facem o baie in ocean hotaram sa mergem acasa pentru ca trebuia sa ne pregatim de munca. pe drum din vorba in vorba ajungem sa vorbim din nou despre facultate si imediat ii spun ca nu vreau sa ma gandesc la asta acum, am timp tot anul, este momentul nostru si nimic nu il strica. Ajunsi acasa intram sa facem dus unul cate unul, dupa care incep sa pregatesc ceva de mancare pentru ca era deja ora cinei. peste o ora stam amandoi in bucatarie la masa, mancam si nu spune niciunul nimic, este liniste, nici nu stiu ce am putea spune, nimic nu se potrivea, era de-ajuns ca mancam amandoi la masa si ne simteam bine. 

Pentru o vara perfecta!

This is the way i like to do it!  

Pasi pe sticla, stii ca nu se sparge, alergi usor cu un indemn propriu catre noul loc, te urmeaza un bagaj pe care l-ai acumulat de-alungul anilor, poti sa fii sigur ca o perioada de timp esti in siguranta, incepi din nou sa visezi, cum se spune The american dream!

tot NYC

Faptul ca doamna noastra cu faclia in mana nu s-a suparat pe noi am putut pleca linistiti spre urmatoarea destinatie a noastra, care?, nici noi nu stiam, mai aveam cateva puncte de bifat pe harta maretului oras, asa ca am plecat! Fiind dimineata si fiind treziti de la ora 5, foamea incepea sa acapareze zone importante ale corpului si sa le faca sa nu mai functioneze la capacitate maxima. Prima oprire a fost un mic restaurant unde am reusit sa mancam cat de cat copios, ce imi aduc aminte ca am mancat atunci a fost un ou facut pe plita ca o omleta, impaturit de cateva ori, pus intr-o chifla si impachetat in coala alba. Destul de ciudat dar bun si consistent! Imi mai aduc aminte ca am baut cola vanilla, stiu ca a fost si la noi odata dar nu imi mai aduceam aminte cum era si am incercat, mi-a placut si o sa mai beau! Restaurantul era interesant ca se intra pe undeva iar ca sa ajungi la mese trebuia sa cobori cateva trepte unde mai era o iesire spre alta strada, era diferenta de nivel. Dupa ce am mancat am plecat spre TS, de acolo ne puteam orienta unde sa mergem si ce sa vizitam, era cartierul general. Ajunsi langa TS, am trecut pe langa parculetul unde statusem cu o seara inainte de au fumat baietii trabuc si s-au pozat, aici am vazut si o cladire f interesanta, o vedeti in imaginea de mai sus.  Ca sa ajungem in TS am mers cu metroul pana la Grand Central Station, de acolo am mers pe jos cateva strazi, pe langa Crysler, in timp ce mergeam pe acolo adi, datorita batailor pe care i le facusera incaltarile, s-a descaltat si a mers pe jos o buna parte din drum. Urmatoarea destinatie s-a hotarat sa fie Madame T. Am ajuns in fata muzeului, eram primii la coada de afara, eram happy, ca nu mai stateam atat de mult sa asteptam, la geam era Nicolas Cage care ne poftea inauntru. Am intrat acolo, dupa ce am dat pe bilet 40 $, am urcat cu un lift pana la etajul 9 de unde se cobora in timp ce vizitam exponatele. Pentru cei care nu stiu, acesta este un muzeu cu figuri de ceara ale celor mai in voga vedete de la ei. Ne-am facut poze cu multe personalitati, oprah, angelina jolie, donald trump, jenifer lopez, julia roberts, papa, kenedy, bush, doamna clinton, pompieri de la WTC, amstrong, paris hilton, jessica simson, MJ, spice girl, britney etc, ba chiar am fost la cinema 4D, foarte interesant iar de la magazinul muzeului ne-am cumparat magneti de frigider. Dupa ce am plecat de la muzeu, eu am propus sa merem la ESB, numai ca adi nu mai putea de picioare, ceilalti spuneau ca sunt obositi numai ca eu vroiam sa merg. I-am spus lui adi ca ii cumpar eu crema de picioare si leocoplast numai sa mergem. Zis si facut, am trecut pe langa bus station si de la marketul de langa am cumparat bangay si leocoplast. Am ajuns langa Madison Square Garden si pe niste scari langa stateam cu adi care isi bandaja degetele de la picioare, toti care treceau pe langa noi se uitau mirati si schitau cate un zambet. Dupa ce si-a dat cu crema adi incepuse sa spuna ca nu il mai doare, ca poate sa mearga dar dupa cateva minute cand crema a inceput sa isi faca efectul cu adevarat picioarele il frigeau, si le simtea foarte fierbinti, si ma intreba ce se intampla, iar eu ii spuneam sa nu isi faca griji ca este doar crema care isi face efectul, taci din gura ca trece, hai sa mergem mai departe! Ajunsi la ESB, eram tot primii la coada de afara, numai ca dupa ce am intrat si am vazut ca trebuie sa stam la vreo 7 cozi, nu ne-am mai simtit asa norocosi. Am stat la multe cozi, una ca sa trecem prin filtru, una ca sa cumparam bilete, una ca sa trecem pe la poza si sa ajungem la lift, una la lift, una la iesire din lift ca sa mai urcam cu alt lift numai ca am preferat sa urcam 6 etaje pe scari, ca multi altii de altfel. Ajunsi sus am crezut ca am ajuns in rai, era superb, toata privelistea de pe cea mai inalta cladire din NY, se vedeau ceilalti zgarie-nori mititei pe langa, masinile foarte mici, superb, nu as mai fi plecat de acolo, am stat si m-am uitat pe toate partile, am filmat, am facut poze, ne-am uitat prin observatorul ala in care trebuia sa bagi cate 25 de centi si sa invarti de un buton ca sa mai bagi 25. Superb, se vedea si doamna cu faclia, se vedea partea de sud a orasului, se vedea tot central park, se vedea R.C. iar sus pe cladire erau multi oameni ca am dat zoom ca sa vad, numai ca baietii nu au vrut sa mai mergem si acolo. Foarte frumos, am vazut apusul de la etajul 86. Dupa ce am coborat de la ESB am mers la Macy's, pentru ca adi spunea ca este un magazin foarte mare si cu preturi accesibile, numai ca realitatea mie mi s-a parut putin mai scumpa decat se preconiza. Oricum am fost dati afara pentru ca se inchidea.Dupa Macy's am cautat din nou un loc de mancat, de data asta trebuia sa incercam BK, am gasit unul langa Madison SG. Am intrat acolo, am urcat la etaj. Eu cu adi am ramas la masa iar alex cu luci au mers sa comande. Dupa cateva minute a venit alex si am mers eu la luci joc. Stand la coada, luci ma intreaba cum ma simt. Eu nu intelegeam intrebarea, si il intreb, cum sa ma simt?, bine, suntem la NY, cum ai vrea sa ma simt. El, nu nu nu, cum te simti aici acum? Nu te inteleg. el zice, Eu ma simt cam alb! Cand intorc capul sa ma uit in spate la toate mesele si la celelalte cozi erau numai negri, m-am intors inapoi si i-am spus prea alb, mai mult decat se poate. Eram singurii albi, nu stiam cum sa luam mai repede comanda si sa mergem sus, sus la mese mai erau cativa albi. Stiam ca nu avem ce sa patim dar era ciudat ca eram singurii, si de vedea dupa noi ca suntem diferiti dupa felul cum eram imbracati! Masa a fost buna, am mancat un Nr 5, asa era in meniu, foarte bun, mi-a placut. Dupa ce am mancat trebuia din nou sa dormim ca deja se facuse tarziu. Locatia, aceeasi Central Park, asa ca am pornit frumusel catre parc cu ideea ca in noaptea asta vom dormi mai in interior, nu mai stam la margine sa nu se ia cineva de noi! to be continued...

NY part 2

Dupa un somn nu prea odihnitor, timp in care am fost pozat si filmat de catre dragii mei prieteni, pe la ora 5 ne-am trezit, m-au trezit baietii sa mergem, trebuia sa fim devreme pe podul brooklyn sa vedem un rasarit frumos. Trezirea a fost brusca iar reactia mea nu tocmai ok, cei care au stat cu mine in casa stiu aspectul asta! Trezit brusc, mi-am luat ghiozdanul in spate si m-am ridicat de pe banca, in timpul somnului visasem ca alex a plecat in parc si ca nu s-a mai intos, cel putin nu il mai vazusem eu sa se intoarca. ma ridic brusc de pe banca si incep sa strig la baieti unde e alex, unde e alex. Cei trei, alex, adi si luci stateau in fata mea si au inceput sa rada, eu cand am vazut ca mai si rad de mine m-am enervat si m-am luat de ei, nu mai radeti ca prostii si spune-ti unde e alex, eram atat e panicat ca nu e alex ca nu il vedeam in fata mea langa ceilalti doi, pana cand mi-a spus adi ca alex ein fata ta, si atunci m-am calmat si le-am spus ca am visat eu ca plecase in parc si ca nu s-a mai intors. Am ras pe faza asta in ziua resectiva foarte mult si acum mai radem! Am plecat spre metrou, era inca noapte afara, lunimile erau in toi, isi faceau de cap singure prin acea parte a orasului care era mai pustie. Am intrat la metrou, zis si facut, ne-am cumparat noi cartele de la automate, 7 $ una, uuuu! Am trecut eu, a trecut adi, a trecut luci, cand sa treaca alex, a trecut cartela magnetica prin ala dar nu a trecut la timp si cand a vrut sa treaca gratiile alea erau blocate. Acum imaginati-va ca noi eram de partea cealalta adica in statie si alex era inca la punctul de trecere. trebuia sa astepte 15 minute ca sa treaca. Am stat si ne-am invartit pe acolo, noi inauntru, alex se plimba de-a lungul gratiilor pe afara, foarte funny faza numa ca noi ne-am luat de el, ca nu stie sa bage cartela si sa treaca, luci il certa, el era atat de adormit ca nici nu mai stia ce face, noi la fel. Intr-un final a reusit sa treaca si ne-am asezat pe scarile de langa linia de metrou. Asteptand metroul am pus capul rezemat de balustrada iar ochii s-au inchis de parca aveam inchidere centralizata. Deja dormeam.Ma mai trezeam din cand in cand dar si alex dormea si ma inchideam ochii cateva momente. In sfarsit a venit metroul, nu mai stiu exact la ce statie am coborat, ideea era ca trebuia sa mergem pe podul brooklyn. Am mers noi inspre pod numa ca nestiind cum sa ajungem pe pod, pe puntea pentru mergatori si biciclisti am ajuns sub pod. Nicio problema, era foarte frumos, era inca intuneric, luminile aprinse, se reflectau in apa, ne-am facut niste poze superbe acolo. Chiar frumos. Dupa ce am stat cam o jumatate de ora ne-am decis sa mergem inapoi la capatul podului si daca e cazul sa intrebam pe cineva. Zis si facut, ne-a spus un paznic, ca intrarea pe pod este intr-un gang si de acolo se urca pe puntea respectiva. Am ajuns si pe pod, prima impresie a fost wooow, primaria se vedea in spate, langa era un turn f inalt pe care scria verizon, se vedeau multe cladiri inalte de pe pod. Am mers pana la primul pilon, sau cum se numeste, cand am intrat in zona cu cabluri, erau atat de multe, parca creau o pictura armonioasa, artistica dar in acelasi timp foarte tehnic. Am facut o gramada de poze si pe pod, am filmat, am ramas impresionati de rasaritul de se vedea nemaipomenit, partea de sud a manhattanului, foarte frumos! e de vazut! am zabovit si pe pod cam o ora asa, ca apoi ni s-a facut foame. Planul urmator era sa mergem la statuie si catre boat ferry ne indreptam. Indrum am trecut pe la ground zero, destul de emotionant numai cand te gandesti ca acolo au stat doi giganti, simbolul statelor unite iar odata cu ele au pierit atatia oameni, destul de trist, ba chiar langa pe un zid era sculptat in relief scenele respective de la atacuri, cu un turn in flacari iar celalalt in timp ce se prabusea. Dupa aceasta vizita putin cam trista si melancolica am pornit spre un loc sa mancam, la coltul blocului era un BK dar era inchis si se deschidea la 10, asa ca am mers in alta parte. Am trecut pe langa taurul acela care nu stiu ce semnificatie are, iar pe trotuarul de langa era scris queen mary of rumania! La feribot spre statuie era o coada kilometrica asa ca ne-am decis sa cumparam bilete si ziua urmatoare sa venit de la prima ora. Am mers in cladirea respectiva sa luam bilete, dar acolo stand la coada, noi radeam, ne faceam poze, vorbeam si ne-a auzit un domn din fata. S-a intors si a inceput sa vorbeasca romana cu noi, am ramas uimiti si placut surprinsi, era cu sotia lui, asteptau sa cumpere bilete. Am intrat in vorba cu ei, ne-au intrebat ce e cu noi singuri prin new york, de ce am venit in state, intrebari uzuale, erau din brasov dar stateau de cativa ani in germania. Am luat bilete si noi, i-am facut cu mana doamnei, de pe mal, i-am promis ca maine venim la ea sa o vizitam si am plecat cu sufletul impacat ca nu este suparata pe noi! To be continued...

New York prima seara!

Cu doua nopti inainte de plecare discutiile erau in toi despre plecare dar tot atunci am aflat ca si alex vrea sa mearga, totul ok, pana cand adi si-a exprimat interesul de a merge cu noi la new york! Vestea a adus odata cu ea discutii aprinse si exprimari de opinii nu tocmai in tiparul regulilor din ghidul de buna purtare! Am acceptat pentru ca nu aveam incotro! Eu nu il cunosteam pe adi, dar auzisem de la ceilalti anumite chestii care nu mi s-au parut deloc semne de buna purtare, fapt pentru care mi-am facut o parere despre el prin prisma altora, am judecat cartea dupa coperta! Am plecat de dimineata din beach haven cu busul nostru drag pana in AC. Acolo ni s-a facut foame si trecand pe langa un subway nu ne-am putut abtine sa nu infulecam doua footlong! Desigur ca am mancat in bus station unde ne vedea toata lumea dar pe langa asta adi ne facea poze cum mancam:D Am luat busul spre NY, deja emotiile erau de necontrolat, iar in ciuda faptului ca pe drum a plouat cand am vazut NY Skyline, toti eram wooow! Nu mai conta vremea si alte detalii nesemnificative ca statul in trafic cateva ore pentru a putea ajunge pana la tunelul ce ne ducea in the city that doesn't sleep! Ajunsi in bus station am iesit din cladire si prima destinatie a fost TS, cu ghidul in mana am pornit, desigur ca ne-am ratacit, eu stiam cam pe unde este ca mai fusesem in prima noapte dar am luat-o pe lungitura si am ajuns mai tarziu decat preconizam! In drum spre TS am mers pe broadway, iar cand am ajuns in TS adi tot intreba, unde este, am ajuns si noi ii spuneam asta este, vezi cladirile alea cu panouri publicitare? Intre ala de acolo si asta de aici este TS, esti in TS, fa poze! si am stat acolo ceva timp de ne-am facut poze, o groaza, in toate pozitiile, ne strambam, de chioram in sus la cladiri, incercam sa stam cat mai artistic in poze, sa zica lumea cas modificate in photoshop! Dupa TS am pornit spre ESB, stiam eu ca este aproape, desigur ca in drum ne-a luat foamea, si ne-am decis sa cautam un Mc. Aaaaa, nicio problema, sunt la orice pas! Zis si facut, am mers in jos spre ESB, in drum am gasit un Mc, asa cum am intrat am si iesit, ce mizerie era acolo, nu am mai vazut nicaieri, in niciun Mc. Groaznic. Am mers la urmatorul, la fel, groaznic de murdar, urat din partea lor. In timp ce cautam Mc, am trecut pe langa Macy's, de unde se vedea si ESB! Am facut cateva poze dupa care am cautat in continuare! Dupa cateva minute si cateva strazi am gasit un Mc care era acceptabil, cand am intrat am crezut ca nu vad bine! La coada stateau doua tipe, erau acea combinatie asiatic cu vestul! Aratau incredibil de bine, foarte frumoase, aveau o frumusete pura, gingasa, erau niste bibelouri, ti-ar fi fost si frica sa le atingi ca se spargeau! Au luat ceva de mancare si au plecat! Noi ne-am asezat la masa sa mancam! Langa noi moby dick, ocupa o bancheta singura si era cu ditamai sanviciul in mana baga pe sub falci! Am crezut ca vad dublu, dar nu, vedeam bine! Era o femeie dubla! Mancati, cu stomacul plin, acum puteam sa mai hoinarim, era aproximativ 1 noaptea ceasul! Am iesit din Mc, si baietii au mers sa cumpere un trabuc de la un chiosc iar eu cu luci am asteptat afara! Am plecat din nou spre TS, sau cel putin prin apropiere! Mergand cateva strazi la un moment dat le vad pe cele doua fete, erau mult mai multe, in jur de 10! ghici ce faceau, stateau la colt de strada, am crezut ca nu vad bine, fetele alea asa frumoase sa se prostitueze, nu imi venea sa cred! Am tot sperat sa nu fie adevarat, nici acum nu stiu ce era cu ele! Am mers langa TS la doua strazi mai la dreapta si am stat acolo in fata unui parculet care era inchis noaptea, am stat pe niste trepte! Mie imi picau ochii in gura, nu mai puteam de somn. Baietii si-au aprins trabucul si isi faceau poze cu trabucul iar in spate in plan secund aveau Crysler Building! Artistic! Fain dar eu nu mai eram in the mood pentru asa ceva! Dupa ce am stat si am motaiet acolo m-am luat e baieti si le-am spus ca trebuie sa merem sa dormim ca eu nu mai rezist! Ideea era ca noi nu aveam unde dormi, nu stiam unde sa dormim! Am deshis harta si ne-am uitat! Cel mai aproape era Central Park! Ne avand alte alternative am pornit spre central park sa dormim pe o bancuta! Ajunsi acolo, ne-am instalat, adica am pus ghiozdanele pe banca si ne invarteam , era chiar la margine, langa o sosea si aveam parcul in spate! Vrobeam noi, radeam , eram doar noi acolo, mai trecea cate o masina din cand in cand! Deodata aud fosnind un tufish in spatele nostru! stateam cu fata la tufis iar baietii erau cu spatele! Din tufis iese voios un raton! Cand am vazut creatura am inceput sa strig, Baaaaa ce e asta? Ia uita-te la el! Iaaaa se uita la noi! Ratonul saracu, cred ca fusese trezit din somn de nebuni, ca a venit a scos capul din tufis, s-a uitat, in stanga in dreapta, a vazut ametitul care se uita la el si zbiera, s-a simtit jignit ca nu l-am recunoscut si a plecat inapoi! Dupa aceasta eu am picat la datorie si am adormit, nu mai rezistam, am dormit cu capul pe ghiozdan in timp ce baietii s-au plimbat pe acolo, si-au facut poze, s-au distrat! Am avut noroc ca era cat de cat cald afara si am putut dormi lejer! Pozitia nu era tocmai ok dar decat deloc! Somnul a durat de la 2 la ora 5! In 3 ore abia am reusit sa schimb doua pozitii de somn! To be continued....

ACME Group 2008

Iata cateva din mesajele postate pe grupul ACME inainte de plecare:

Andra Sima: Noi mergem cu masina sau ceva microbus pt ca venim din Baia Mare respectiv Suceava. La 12:35 avem noi avion din Budapesta deci pe la 10 trebuie sa fim in aeroport. Ajungem la 19:35 in NY. Voi? La fel sau iar nu ne sincronizam?

Dragos Sarbu: Salutare ACME-istilor! (Scriu repede, nu am decat juma de ora , asa
ca scuzati greselile)
Inainte sa va povestesc cate ceva despre cum e aici, vad ca trebuie
sa lamuresc cateva aspecte.
Prima localitate in care tre sa ajungeti NU este beach haven ci
WILDWOOD unde este welcome center-ul
Wildwood este mai la sud de atlantic city.
Acuma ca sa va fac un ghid pas cu pas:
Ajungeti in NY, chiar la sosiri, dupa c3e trecreti de vama si baggage
claim, o sa fie un stand cu ground transportation info. Acolo femeia
o sa va indrume de unde sa luati bilete pt PABT (port authority bus
terminal)
O sa dati 15$ pe bilet o sa faceti cam 45 min pana la PABT si va lasa
chiar vizavi de "gara". Acolo va duceti la subsol unde se afla
ghiseele greyhound si va luati bilete la autobuzul 319 spre atlantic
city( s-ar putea sa ajunga direct in wildwood dar nu sunt sigur, noi
l-am luat pana in atlantic)Daca luati spre atlantic city(aprox 25$),
coborati in statia atlantic city bus terminal si de acolo nu aveti
cum sa va pierdeti, intrati in cladire si luati bilet spre wildwood -
autobuzul 552( aprox 5 $)
Cei care ajung cu avionul de 19 25, o sa ajungeti in wild wood in
mijlocul noptii si nu prea aveti nimic de facut pana dimineata la 9
cand se deschide center-ul. Asa ca verificati orarul autobuzelor si
va faceti programul cum vreti, puteti sa stati mai mult in NY sau in
atlantic city. Ca sa va lamuresc, exista autobuze si dupa 19 spre new
jersey. noi l-am luat pe ultimu spre atlantic din PABT pe la 23. Noi
am ajuns pe la 4 dimineata in wildwood si va dati seama ca am
asteptat 5 ore. Acolo nu aveti unde sa dormiti sau macar sa atipiti
asa ca ganditi-va bine cum faceti.
Despre casa. Noi avem SUPER conditii, masina de spalat, masina de
spalat vase. TV, aer conditionat in fiecare camera, frigider, aragaz,
cuptor cu microunde si platim 110$/sapt/om. Nu ma intrebati detalii
ca nu am cand si cum sa va raspund. Ideea e ca este mai mult decat
acceptabil. Am vorbit si cu moldovenii si cu niste ucrainieni care
sunt aici din mai si ei platesc 100$ dar au conditii muuuuuult mai
proaste, le-am vizitat casele( mici si fara toate accesoriile )
Nu prea ai cum sa gasesti cazare mai ieftina din 2 motive.
Primul si cel mai simplu ar fi ca este o insula f scumpa si sunt
multe case de vacanta scumpe.
Al-2lea ar fi ca voi nu ajungeti in BH decat dupa ce ati semnat
contractul de housing si ati dat depozitul la welcome center.
Welcome centerul este o casa simpla, gri, cu un banner mare pe care
scrie ACME. Cum coborati in statie la wildwood, acolo unde parcheaza
autobuzele si stati cum ar veni cu spatele la autogara, tre sa o
luati pe strada din stanga si o sa o vedeti imediat.
Job-ul.
Eu semnasem in Bucuresti pt deli clerk job offer si un contract
generic pe care scria Grocery clerk , (trebuia sa fie standard, nu
obligatoriu) Noi lucram night crew de la 22 30 la 7 00 cu 10$ /ora.
NU exista posibilitatea sa se schimbe oamenii de pe un post pe altul
periodic: casier - clerk - night crew. Supermarketu m-a cam
dezamagit, e un fel de billa, kaufland, mega image(poate mai mare).
Cazarrea e la distanta mare de mers pe jos de ACME asa ca e
recomandat sa va luati biciclete( noi ne-am luat cu vreo 35$ second-
hand)
Apropos, din wildwood o sa va duca ei cu un microbuz pana in beach
haven care e la distnat destul de mare. cam o ora jumate de mers.
Cam atat imi vine in minte, nu mai am timp sa scriu
AAAAAh
M-au dezamagit cei care au venit pe 14-15. In mod normal prima chesti
pe care un face un om normal ar fi sa gaseasca altii ca el cu care sa
vorbeasca si sa fie ..plm...uniti
Ei bine ei nu..nu au dat nici un semn de viata, erau in masina cu
nelly(tipa de la welcome center) cand vorbeam cu ea la telefon , le-
am dat si nr de telefon, puteau sa afle si adresa noastra de la tipa
si ei nimic....ma rog poate nu au putut..o-m vedea

Alexandru Sava: salut Dragos, Ma bucur ca ai gasit timp sa ne zici si noua vre-o 2 impresii :).. Daca mai apuci sa ajungi pe la un net cafe zimi te rog daca aveti acces la internet din acele case :), cum e vremea pe acolo? si cati stati in casa, numai bine si sa ne vedem cu bine saptamana viitoare in Beach Haven :D

Dragos Sarbu: Salutare!
Oameni buni calmati-va!
De ce ati vrut sa veniti in state daca nu sa faceti bani, sa calatoriti dar si sa invatati sa va descurcati pe cont propriu, sa va adaptati la orice poate apare neprevazut.
In general se sta la distanta de cel putin jumate de ora de mers pe jos( acolo unde sta un grup de moldoveni si unul de ucrainience) romanii veniti pe 14-15 din iasi stau la 40 min de mers pe jos iar eu cu simona si maxim stam la aprox 50 min d mers pe jos.
Durata este MUUUULT redusa daca mergi cu bicicleta (aprox 15min).
Noi am dat pe biciclete intre 35-50 $, cele mai scumpe fiind in conditii fffff bune iar cele mai ieftine indeajuns de bune pt o vara.
P.S Am inteles ca pe "novicii" :P care au venit acuma o sa-i mute sambata intr-o casa mai mare ( asta in care stau a fost provizorie) si mai aproape de ACME.
 
Va rog mult......doar intrebari importante daca mai aveti, ganditi-va ca deja stii mult mai multe detalii decat stiam noi cand am plecat.
 
see ya soon
Dragos

Adrian Stanciu: cine mai pleaca pe 24 cu cursa directa otopeni - jfk sa dea replay ca
sa mergem in grup, eu sunt singurel:D

Simona Cristea: Pt cei care pleaca pe data de 12:
Cei care pleaca cu avionul de la ora 1 dati un mail k sa ne intalnim
cu totii sa mergem:P

Andra Geri: Va rog, astia care plecati joi, sa ne ziceti cat va costa biletu de
avion si unde faceti escala. Multumesc anticipat

Carmen Diaconu: sunt carmen din iasi.cine are bilet de avion pe 14 sa dea un semn
poate ne intalnim la aeroport. nr meu e 075xxxxxxx

Ana Teodora: Salut! Dati si voi un mail cu primele impresii va rog. Ink 2 oameni din Iasi (muhaha) au avion pe 24 :D. Front end cashier anyone?

Ana

Simona Cristea: Daca aflati ceva de o alta cazare anuntati-ma si pe mine va rog pentru
ca intr-adevar e prea mult:D
 

Cam asa aratau primele discutii intre noi! Va salut!

NY experience Part 1 by Adrian

…ma vin si eu cu voi. Cat stam? Trei nopti? A…e ok.

Asa au inceput discutiile referitoare la plecare mea impreuna cu Mihai, Alex si Luci in NY. Ne-am pregatit desagile cu haine, sosete, chiloti si preservative (?!asa ai facut Mihai?) si am plecat intr-o fabuloasa zi de…habar nu am ce zi mai era, tin minte doar ca era destul de soare afara. Dusi am fost cu TrolleyBus-ul nostru. Apropos, asta era singura legatura cu ravnitul continent, dat fiind faptul ca noi eram asa mai izolati de felul nostru pe pustia insula LBI. In fine, in autocar ca niste copii carora le dai o acadea, ne faceam poze, in special cand dormeam, asa ca sa avem de ce rade unu de altu si ne uitam pe ceru-nnourat, ca de fapt s-a enervat maritul Apollo pe noi dat fiind gura noastra mare care scotea numai onomatopee de mirare si uimire. Drumul a fost destul de scurt tinand cont de atmosfera si de anturajul in care am fost. Numai oameni si oameni in autocaru ala.

Am uitat sa precizez ca am plecat de pe insula fara sa facem vreo cazare la hotel, motel, hostel ca deahh…copchii aventurosi. In fine ajuns-am noi in NY. Prima imagine a fost acea a unui basm, intr-adevar imaginile erau din filme luate, cu acei zgarie nori luminati doar de becurile serii, da era deja seara cand am ajuns acolo. Frateee, catamai tunelu a trebuit sa traversam, in autocar fiind bineinteles. In fine ne zgaiam noi pe pereti, pe geam dupa zgarie norii aia de mai mai ca-ti rupeai gatu cand te uitai dupa ei. Ajuns-am in Port Autority Bus, ce s-a dovedit a fi cazarea noastra pentru cea de a 2a noapte. Ne-am pierdut noi putin pe acolo, dar intr-un final, dupa ce am facut toate nevoile fiziologice ce se cereau am iesit la „lumin”. Frate, pe mine unu, ma plesnit asa o emotie si o stare de neincredere in adevarul ochilor cand am iesit din PAB si am vazut orasul. Prima cladire pe care am vaut-o a fost cea a tabloidului NY Times, daca nu ma inseala memoria. Ne-am plimbarit noi pe ici pe colo ca habar nu aveam pe unde sa o luam, mai ales ca se facuse deja intuneric prin zona aia. Mihai al nostru isi scoate arma, ghidul NY, si ne arata calea (hai ca o dau in profetime si scrieri biblice de acuma). Si mergem noi spre Broadway pare-mi-se. Ne uitam in stanga-n dreapta, stii ca taranii ce ajung la oras, bineinteles eram mai ceva ca chinezoio-japonezo-coreenii aia care fac poze la tot ce misca. Alex al nostru era cu handralau de aparat dupa gat, nu scapa nimic, Mihai isi etala si el obiectu muncii (a se citi Camera de filmat dragelor fete) şi eu de asemenea in stanga aparatu şi in dreapta camera (poveste interesanta si asta, dar alta data). Luci, fara stres omu, de parca locuia in NY. In fine, in stanga femei, in dreapta femei, ne uitam fara sa vrem, totusi fara sa atingem ca eram prea concentrati la celelalte. Da ma, si ajungem pe Broadway, Doamne ce a mai fost acolo, un adevarat Babilon, toate limbile toate rasele toate toate. Poze, filme, filme, poze ce sa mai eram in NY. 

Dupa ce strabatem in lung, mai putin in lat, renumitul bulevard ajungem si in Times Square. Sa vezi aici cultura. Am ajuns? Asta e ma TS? Ma nu e asta! Ba da frate, uite! Hai sa ne pozam! Cam astea au fost renumitele replici ce ne-a fost dat sa le scoatem pe gura. Da, am ajuns si in renumita piata, am facut si acolo poze. Tin minte ca era o gramada de oameni si acolo, trebuia sa faci cu randu' ca sa te poti poza in zona aia. In fine, mi-am facut o poza cu aburu de la metrou, ne-am facut poze cu tot ce era pe acolo. Da, renumita noastra poza si-a gasit incipitul tot acolo. Asa cum va fi denumita mai tarziu, Totem in New York, poza asta avea sa devina celebra printre noi, chiar reedintand-o cu fiecare ocazie in care ne-am reintalnit de atunci. Bine, ne-am saturat de TS, am purces mai departe, tinta fiind Central Park. Pe drum, imi amintesc ca am vazut si Empire State-ul luminat, o frumusete. Ne-am oprit la unul din simbolurile Globalizarii sa mancam, aka Mc. O mare deziluze, tinand cont de murdaria si de culoarea care predomina zona, adica negru de la negri. După ce am mancat, hai la o tigara cu Alex si Luci. Daaaa tigarile de foi, Dutch Masters fenomenale. Am stat si am fumat intr-un mic parculet...la la la ne-am mai pozat noi ca pitipoancele cu tot ce gaseam in cale si ne-am continuat drumul spre CP. 

Ajutati de mirifica minte a lui Mihai, bine...de ghid mai mult, am ajuns in renumitul parc. Hai sa ne asezam si apoi plecam ca nu dormim seara asta, fiind gandul nostru initial. Luci si Alex, renumiti fotografi s-au dus sa se pozeze cu una cu alta, Mihai deja statea de veghe...in somn bineinteles iar eu...eu eram deja descult si topaiam ca maimuta. In fine, am fumat iar o tigarica renumita si ne-am mai facut noi niste poze d-alea de sper sa nu ajunga pe pitipoance.org sau cocalari.org. La un timp, hai sa plecam, il trezim pe Mihai, asta prompt, Unde e Alex, saracu Alex se pierduse, era chiar in fata lui Mihaita. Mihai al nostru era deja speriat unde e Alex unde e Alex....Va dati seama ca nici nu am ras de el. Da, deci ne-am ridicat doar ca sa ne asezam in alta parte a parcului, ca doar deh....era inchirat tot de noi. Ne-am pus un „pic mai la deal” si da-i somn....

Dragilor, ma opresc, sper sa nu fi intrat intr-o alta zi din Aventura aventurilor. Mah...va mai scriu, promit. Pa pe azi.

P.S. Asta nu mai e pentru tine Mihai, e pentru mine:D

American Experience by Adrian!

Nu, nu fac reclamă la agenţia care m-a dus in State, nu fac aluzie la niciun altă postare de până acum, ci pur si simplu asta este o experienţă de viaţă pe care o catalogăm toţi în acelaşi mod.

Încep prin a spune că prin Februarie 2008 am început demersurile pentru a pleca în State. Eram destul de pornit pe treaba asta, dat fiind faptul că în urmă cu un an am avut dorinţă dar nu şi putinţă. Astfel după multe zile, săptămâni aşteptând ziua în care voi părăsi ţara a venit şi clipa respectivă. Avion, prima rătăcire prin New York, apoi Welcome Center, o noapte dormită în staţie, apoi Nelly apoi Sima, şi LBI la final. Am cazut ca din plop, pentru că eram ultimii veniţi în casa de pe 103. Cu timpu am avut parte de certuri, mai serioase, mai puţin serioase, am avut parte de aletercaţii serioase sau mai puţin serioase dar într-un final s-a ajuns la o liniştire a apelor şi ne-am înţeles bine cu toţii.

După scurta introducere, vreau sa spun cum am văzut pe fiecare, prima impresie şi impresia pe care mi-au lăsat-o la sfârşit. În primul rând Oti un potenţial prieten. Lucian, cel care ne-a întâmpinat în momentul în care am ajuns s-a dovedit un om cu probleme. Max, ehee altercaţii, altercaţii ca la final să plecăm amundoi de pe insulă. Dragoş, fără supărare nu ne-am înţeles niciodată, asta poate pentru că suntem asemănători la fire la comportament. Fără a mi-o lua în nume de rău nu te-am suportat toată vara, în schimb am aflat că nu e dracu aşa de negru, deci respect Dragoş. Viorel, moldoveanu din casa 103 l-am văzut ca fiind cu o posibilă criză de personalitate în momentul în care se vorbea, însă am aflat că de fapt este el foarte calm şi cu foarte bun simţ, într-adevăr misogin uneori, însă asta e problema fetelor :D. Andrei, „mulţumită” lui era să fiu acuzat de viol şi de hărţuire sexuală, nuştiu ce a fost în capul lui atunci, însă la final am ajuns să cred ca nu-şi găseşte locul pe lume, şi că mereu vrea să epateze, nu-l vedeam convenindu-i ceva niciodată. Alex – „say what what...in the butt”. Omu ăsta m-a făcut să nu-l suport dar la sfârşit de tot să mă împrietenesc cu dânsul. Mereu era omu aerian, făcea numai tâmpenii însă nu renunţa niciodată, cu toate că a avut nişte datorii destul de mari le-a rezolvat şi...a mai şi luat un handralau de aparat foto. Alex Sava, singurul lucru pe care îl pot spune despre el, dat fiind faptul că nu am avut plăcerea sa vorbesc prea mult cu el, este că a fost un workalchoolic, mereu lucra, cu vânătăi şi cu arsuri. Cristi, ce prăjituri ne-a mai adus omu asta. Şi el puţin după altă lume, era mereu nu beau, nu fumez, însă era mereu înconjurat de fete, cum draq mă Cristi cum le vrăjeai?Cumva cu şedinţele alea de terapie psihologică?Mihai, cum am avut să aflu foarte de curând, dublura mea malefică, era omul muncitor şi care nu prea voia să iasă din tipar, însă când era vorba de party, de excursii sau de AC era primu pe listă. Felicitări pentru atitudine omule.

Acum, gagicile. Andreea, frate era ca o matroană aşa, era bulibaşa, cel puţin aşa am vazut-o şa început. O fetiţă de treabă cu care am purtat discuţii destul de interesante, merita să rămână cu noi mai mult şi nu să ia drumul spre Ro aşa devreme. Carmen, no să uit niciodată ce mi-ai făcut la început, cum ai uitat? După ce s-au calmat apele Carmen s-a dovedit o fată cuminte şi destul de dragălaşă. Alina, alina nu trebuia să returnezi banii pe chirie, nu trebuia să-i dai lui Nelly în fiecare vineri 100$. Alina, mereu cu zâmbetul pe buze, dar şi cu plânsete interminabile uneori. Andra, mulţumesc pentru prezenţa ta acolo. Ai fost firea împăciuitoare, cea mai calmă şi singura care chiar dacă se enerva nu exterioriza acest lucru. Simona, moamaa ce mă enervai cu întrebările alea alea tale, nuştiu cum de am ajuns să ne înţelegem că nu te suportam de loc, mă agasai pur şi simplu, vroiai tu mereu să intri în viaţa mea offff, crazy crazy. Pân la urmă Simona a fost singura care m-a ghicit cum sunt, aşa că ai un premiu de la mine...aaa...La mulţi ani, că tot vine ziua ta. Ana, doamne fata asta era echivalentul uman de la Ebay şi Amazon, fata asta ştia toate ofertele, toate magazinele toot ce voiai să cumperi o întrebai pe ea mai întâi. Ana, cum draq de ţi-ai scrântit picioru? Alina, câtă economie am făcut mulţumită ţie şi câte petreceri reuşite şi pff câtă bereee am băut împreună. Aaaa, skiny dipping vă băgaţi? Bruneta – cea mai nesuferită gagică de pe acolo, doamne cât nu o suportam pe fetiţa asta, mă dar nuştiu cum am ajuns să ţin şi la ea. Blonda, draguţă gagică, mereu pusă pe şotii dar şi destul de firavă, spun asta vizualizând momentul concedierii.

În speranţa că nu am ratat niciunul, le mulţumesc tuturor că au avut plăcerea să mă cunoască. Dacă ajungeţi să-i cunoaşteţi vreodată, să ştiţi ca nu muşcă, doar latră. Sunt oameni cu care merită să trăieşti.

New York, Niagara, AC, Philadelphia, LBI. Momente petrecute într-o ţară cu o cultură total diferită de cea europeană, deci implicit cea Românească. O cultură ce te poate face să-ţi schimbi părerea despre ţara ta, o cultură puţin cam superficială, dat fiind faptul că istoria lor e undeva pe la 300 de ani. O ţară ce merită văzută, o ţară într-adevăr plină de surprize. Unde în altă parte aş fi putut să o văd pe Paris Hilton decât în Times Square, în toată splendoare-ai de piţipoancă. Unde, în altă parte, aş fi mai dormit în parc noaptea şi să nu mă întrebe nimeni nimic. Unde în altă parte aş fi văzut cea mai mare adunătura de zgârie nori. Unde în altă parte mi-aş fi luat haine „la kilogram” cum zice Cristi. Unde în altă parte aş fi vâzut ditamai cascada. Unde în altă parte aş fi văzut simbolurile democraţiei? Unde în altă parte mi-aş fi umflat buza căzând ca bolovanu de pe bicicletă? Unde în altă parte aş fi făcut surf, boogieboarding? Unde în altă parte aş fi discutat cu turci, moldoveni, sârbi, indieni, americani, ruşi, pakistanezi, ecuadorieni şi multe alte naţii deodată? Nicăieri decât USA.

Dacă eram sceptic la început în privinţa acestei experienţe, vreau să vă zic că merită, merită din plin. Poate şi pentru că pe acolo găseşti gagici de tot neamu, rusoaice superbune, turcoaice la fel, americance la fel, dar şi pentru atmosfera aia şi pentru berea ieftină şi pentru mâncarea destul de proastă sau măcar pentru Subway.

Gata, că m-am lungit şi tot nu am zis ceva interesant. Numai de bine.

P.S. Mihai, asta e pentru tine

Happy person writing....

Dupa asemenea post despre mine ma simt dator sa scriu si eu pe blogul lui mihai...saracul de el ma roaga de o groaza de timp sa fac asta si in sfarsit a reusit sa ma convinga! Am stat mult si bine sa ma gandesc despre ce sa scriu, despre ce „aventura americana” sa povestesc sau despre ce personaj din bine-cunoscuta noastra poveste sa vorbesc. Mi-am dat seama ca este inutil si ca nu ma voi hotara niciodata, nu voi sti daca sa scriu despre persoane, intamplari, peripetii sau hangouts de neuitat. Cand ma gandesc la perfecta mea vara americana ma gandesc la Mihai, Geri, Blonda, Dragos, Simona, Adi, Alina, Carmen, Andra, Andreea, Alex, Viorel, Max, ma gandesc la 11 si 103, la Acme si Gables, la biciclete, plaja, soare, sedinte de consiliere psihologica pentru Andra Bruneta, sedinte de consiliere psihologica pentru Andra Blonda, sedinte de consiliere psihologica pentru Simona (toate oferite gratis), la fereastra din tavan, petrecerile romanesti, politia de la petrecerile romanesti, soup party-ul delicios, Mila si Buzz, „Mila da-mi o piva!”, cereale cu lapte, spaghete cu bacon, patul care scartaia, Mihai care sare cand se intoarce in pat, Simona cu fundul rosu(numai eu am am onoarea), perioada Leo (perioada de liniste atat pt andra, cat si pentru mine :D ), noptile pe plaja, noptile la Acme, somnul la Acme, visele la Acme, banda rulanta de la casa...perfecta pentru dormit, aisle 7, certurile dintre Max si Andra, problemele Simonei, placa Andrei, 7Eleven, Atlantic City, cumparaturi la kilogram in AC, noaptea petrecuta in AC, fabuloasa excursie de la sfarsit, drumul pe bicicleta catre Acme, Dave si Danny, farul, prajiturile de la restaurant, Red Bull-urile baute in miez de noapte, „bombone”-le disparute, orele muncite, patul cu masaj din camera fetelor de pe 103, turcoaica lui Adi, giganticul aparat foto a lui Alex Sava, apusurile de soare, tavanul jos al casei, vanataile simonei de la inceput si......Long Beach Island. Cand ma gandesc la W&T, la my W&T, ma gandesc intr-o clipa la toate lucrurile de mai sus si imediat sunt mai fericit, mai zambaret si norocos ca am putut sa am propria mea extraordinara fabuloasa incredibila experienta americana!!!!

Si sa nu uitam noul salut pe care eu si Mihai ne-am hotarat sa il folosim: „1 2 3 4 prosoape mici vreau!” See u soon...