ziua cea mare...

cu cateva zile inainte am facut bagajul pentru plecare, nu mai stiam ce sa pun si ce sa las acasa, as fi luat tot ce e de acasa sa imi aminteasca de camera mea si de toti ai mei. dupa ce am facut bagajul l-am pus bine undeva in camera si am asteptat sa vina ziua. in fiecare zi ma uitam pe cer dupa avioanele care treceau, erau atat de sus si urma pe care o lasau ma fascina, totul era foarte interesant si nou asa ca am asteptat cu mare nerabdare sa vina acea zi. m-am trezit de la ora 6 jumatate in ziua respectiva. aveam zborul de la 1 dar m-am gandit ca pe la 10 jumatate sa fim la aeroport. la ora 7 varul meu a fost in fata portii cu masina sa ne duca la aeroport. mama a mers cu mine iar tata a ramas acasa. inainte sa ma urc in masina mi-am luat ramas bun de la tata, iar el a inceput sa planga si a intrat repede in curte sa nu il vad ca plange. nu mi-a trecut o secunda prin cap ca ar putea fi ultima data cand il mai vad. si acum imi aduc aminte scena si nu am sa o uit niciodata. s-a bucurat mult pentru mine ca am reusit sa plec si inca se bucura, sper ca l-am facut fericit si ca nu l-am dezamagit desi nu am fost cel mai bun copil pe care il poate avea un tata. ne-am urcat in masina si am pornit. dupa un drum lung de cateva ore care treceau ca zilele am ajuns la aeroport. acolo cu siuranta ca am ajuns cu o ora mai devreme. am mers cu mama si cu o prietena a ei prin aeroport sa le arat cum arata otopeniul pentru ca nu il vazuse. mama a fost doar la baneasa care este vizibil mai mic decat acesta. ne-am plimbat pe acolo pentru ca il asteptam pe colegul meu de grupa cristi. am mers impreuna. dupa ceva timp a venit si el cu mama lui la aeroport si ne-am gasit in zona unde se astepta. au facut mamele cunostinta intre ele pentru ca nu se cunosteau, au facut schimb de telefoane sa poata vorbi si imediat s-a anuntat ca s-a deschis check-in pentru zborul de londra. zborul a fost cu escala la londra. am mers cu bagajele la biroul de check-in, ne era teama ca o sa depaseasca greutatea maxim admisa dar nu a fost nici pe departe. maxim era de 25 de kg dar noi am avut cate 17 fiecare. dupa ce ne-am luat biletele si am lasat bagajele am mers catre punctul de control. ne-am luat ramas bun de la mame si am intrat la control. dupa ce ne-au controlat si am trecut pe la detectorul de metale inainte sa trecem spre zona libera le-am ai facut odata cu mana mamelor si am trecut. in timp ce mergeam vorbeam si negociam cu cristi ca daca are el loc la geam sa ma lase pe mine ca e primul zbor dar nu am reusit decat sa obtin locul de la geam din zborul de la londra spre new york. am trecut si de controlul pasapoartelor si am ajuns in zona libera. nu ne-a interesat sa luam nimic de la magazinele dutyfree asa ca am mers direct spre poarta asteptand sa se faca imbarcarea. mai aveam in buzunar 100 de mii romanesti si restul aveam dolari deja schimbati pentru acolo. dupa ce am stat si am mai vorbit la telefon putin s-a anuntat ca se face si imbarcarea si am mers spre poarta. ne-am urcat in autobuzul ce ne-a dus la avion. la avion noi de la clasa a 2-a sau cum se numeste am urcat prin spatele avionului cum era si normal. in avion ne-am asezat la locurile noastre, cristi la fereastra si eu langa. am reusit sa vad si asa pe fereastra. la un moment dat avionul a pornit spre pista, mergand incet si pregatindu-ne de marea aventura a vietii noastre. eram foarte emotionat si totodata imi era teama. ajuns pe pista avionul s-a oprit si a asteptat cateva momente pentru primirea confirmarii de decolare. imediat s-au auzit motoarele cum s-au turat la maxim si avionul a scartait din toate incheieturile lucru ce m-a speriat cum era si normal, dar cristi m-a linistit. a luat viteza spre pista si dupa o rulare scurta s-a ridicat de la sol. senzatia a fost nemaipomenita, adrenalina ridicata,pentru mine ca era prima data. este o senzatie unica si merita experimentata de multe ori. eram ridicat putin de pe scaun sa vad pe fereastra cum se vede pamantul din avion de sus. vazusem multe filmulete cu decolari. asa a inceput aventura noastra. cu necunoscut din prima. fara sa stim ce ne asteapta acolo. o lume total noua si noi niste copii aruncati in mijloc.lumea de acasa ma intreba inainte sa plec daca am sa ma descurc acolo.nu stiam ce sa spun dar simteam o siguranta. numai gandul departe acolo cateodata ma infricosa dar ma imbarbata si imi arunca la fileu o provocare unica si greu de invins dar in acelasi timp imi faceam singur incurajare ca pot si ca o sa fie bine, ca o sa ma descurc, ca de fiecare data. in momentele acelea nu m-am gandit la ce am lasat in urma, eram doar bucuros de ce aveam in fata. nu am facut bine pentru ca am lasat multe probleme pe capul parintilor care s-au sacrificat zi de zi numa ca eu sa imi indeplinesc visul si am sa le multumesc toata viata, mai ales nu am sa uit gestul pe care la facut tata de a-mi da banii. fara el nu as fi ajuns acolo niciodata. multumesc tata!