New York

Zborul pana la Londra a durat aproximativ 3 ore dar a fost scurt pentru ca era prima data si eram foarte emotionat ca in sfarsit zburam cu avionul, imi doream foarte mult sa zbor cu avionul. cand ieseam de la facultate si nu ma simteam bine, sau eram trist mergeam la aeroportul baneasa unde zaboveam cateva ore stand doar sa ma uit la avioane, sa vad cum decoleaza,cu aterizeaza, ma linistea si ma linisteste lucrul asta. am servit masa in avion, ne-au servit cu suc cu apa, tot ce am avut nevoie si dupa ceva timp de stat de vorba cu cristi si ascultat muzica s-a aprins semnalul care ne cerea sa legam centurile pentru ca urma sa aterizam la londra.dupa ce ne-am legat centurile capitanul a anuntat ca v-a mai intarzia cu cateva muinute aterizarea pentru ca traficul aerian este intens in jurul aeroportului si asteapta multe avioane sa aterizeze fapt pentru care a trebuit sa ne invartim in jurul aeroportului decateva ori. pe fereastra se vedeau si alte avioane care faceau acelasi lucru ceea ce era foarte interesant sa vezi alt avion zburand dintr-un avion la aceeasi inaltime. senzatia era foarte interesanta cand se lasa avionul pe o parte de schimba directia pentru a face acele cerucuri de rotire. intr-un final am aterizat si la londra. am asteptat sa ne dam jos din avion si am mers direct pe unde scria flight connection, desi fusesem informati de echipajul de zbor dar si de personalul din aeroportul otopeni. am mers la autobuzul ce ne-a transportat la terminalul 3 de unde urma sa luam zborul de new york. nu am avut timp de altceva pentru ca in cele doua ore dintre zboruri am ajuns la terminal, am facut verificarile necesare si ne-am imbarcat. spre fericirea mea am avut locuri la fereastra si cristi mi-a cedat locul lui de langa fereastra pentru ca eu il avea pe cel de langa culoar. am stat cuminte la locul meu pana ce avionul s-a miscat fiind foarte emotionat si nerabdator. era un avion mult mai mare, aproape dublu fata de airbus 320, acesta era boeing 777. avionul a pornit spre pista si asteptam decolarea. inainte sa intre pe pista am asteptat un timp pentru ca se statea la coada la decolare, erau cam 7 avioane inaintea noastra cae asteptau permisiunea de a intra pe pista si de a-si lua zborul. intr-un final am reusit sa ajungem pe pista si asteptam decolarea. motoarele au fost turate la maxim, zgomotul era unu destul de puternic dar foarte placut, era zgomotul pe care il auzeam cand mergeam la aeroport, un bang puternic care iti trezea simturile. a prins viteza si deodata s-a ridicat de la sol.aceeasi senzatie placuta s-a simtit dar mai puternica. pamantul era lasat in urma si in jos, casele se vedeau din ce in ce mai mici, norii erau cat mai aproape si dupa putin timp a trecut printr-un nor mare alb si pufos, cum se vedeau de pe pamant.foarte frumos.s-a ridicat mult si pamantul a ramas mic si in urma. avionul prindea viteza din ce in ce mai mare si se ridica tot mai sus pana cand a ajuns la 11 000 de metri de unde se vedea totul foarte foarte mic. dupa ce a trecut de pamant si a inceput oceanul atlantic am tras protectia la fereastra pentru ca lumina soarelui se reflecta in nori iar senzatia aceea era deranjanta pentru ochi. am pus castile pe care le primisem in avion si am ascultat muzica, am vizionat filme iar dupa cateva ore am pus in functiune si perna cu paturica primite deasemenea. am reusit sa prind aproximativ 2 ore de somn. zborul a durat 7 ore. dupa aceste ore am ajuns si pe continent american si se apropia aterizarea. inainte de aterizare pe aeroportul international JFK in zare se vedea skyline-ul new york-ului cu cladirile inalte. o minunatie de imagine. empire state building era in toata splendoarea ei cea mai inalta cladire din minunatul oras. ma gandeam la momentul cand voi reusi sa urc pana sus sa vad orasul minunat. imi vedeam visul cu ochii. dorinta imi era implinita, vedeam new york-ul cu ochii mei, nu mai era doar in poze. a fost cel mai emotionant moment.abia asteptam sa ne dam jos din avion sa simt pamantul american. avionul a aterizat destul de bine avand in vedere gabaritul lui depasit. a ocolit toate terminalele pana a ajuns la terminalul 8 unde opera compania aeriana american aerlines. ne-am dat jos din avion si trebuia sa mergem la verificari speciale pentru cei care nu sunt cetateni americani. amers cristi primul dupa care am fost si eu. cand sa imi ia amprentele agentul respectiv m-a intrebat daca am mai fost in state, in mintea mea am spus as fi vrut eu, dar am spus ca nu pentru ca asa era si am intrebat de ce.mi-a spus ca apar amprentele mele in baza lor de date dar si-a dat seama erau acolo pentru ca fusesera transmise de catre ambasada din romania. am trecut de control si practic eram americani pentru 3 luni. dupa ce am asteptat bagajele cu mari emotii si teama sa nu se piarda, le-am luat si am mers in aeroport sa ne hotaram ce vom face. continuarea cu prima noapte in new york data viitoare.

ziua cea mare...

cu cateva zile inainte am facut bagajul pentru plecare, nu mai stiam ce sa pun si ce sa las acasa, as fi luat tot ce e de acasa sa imi aminteasca de camera mea si de toti ai mei. dupa ce am facut bagajul l-am pus bine undeva in camera si am asteptat sa vina ziua. in fiecare zi ma uitam pe cer dupa avioanele care treceau, erau atat de sus si urma pe care o lasau ma fascina, totul era foarte interesant si nou asa ca am asteptat cu mare nerabdare sa vina acea zi. m-am trezit de la ora 6 jumatate in ziua respectiva. aveam zborul de la 1 dar m-am gandit ca pe la 10 jumatate sa fim la aeroport. la ora 7 varul meu a fost in fata portii cu masina sa ne duca la aeroport. mama a mers cu mine iar tata a ramas acasa. inainte sa ma urc in masina mi-am luat ramas bun de la tata, iar el a inceput sa planga si a intrat repede in curte sa nu il vad ca plange. nu mi-a trecut o secunda prin cap ca ar putea fi ultima data cand il mai vad. si acum imi aduc aminte scena si nu am sa o uit niciodata. s-a bucurat mult pentru mine ca am reusit sa plec si inca se bucura, sper ca l-am facut fericit si ca nu l-am dezamagit desi nu am fost cel mai bun copil pe care il poate avea un tata. ne-am urcat in masina si am pornit. dupa un drum lung de cateva ore care treceau ca zilele am ajuns la aeroport. acolo cu siuranta ca am ajuns cu o ora mai devreme. am mers cu mama si cu o prietena a ei prin aeroport sa le arat cum arata otopeniul pentru ca nu il vazuse. mama a fost doar la baneasa care este vizibil mai mic decat acesta. ne-am plimbat pe acolo pentru ca il asteptam pe colegul meu de grupa cristi. am mers impreuna. dupa ceva timp a venit si el cu mama lui la aeroport si ne-am gasit in zona unde se astepta. au facut mamele cunostinta intre ele pentru ca nu se cunosteau, au facut schimb de telefoane sa poata vorbi si imediat s-a anuntat ca s-a deschis check-in pentru zborul de londra. zborul a fost cu escala la londra. am mers cu bagajele la biroul de check-in, ne era teama ca o sa depaseasca greutatea maxim admisa dar nu a fost nici pe departe. maxim era de 25 de kg dar noi am avut cate 17 fiecare. dupa ce ne-am luat biletele si am lasat bagajele am mers catre punctul de control. ne-am luat ramas bun de la mame si am intrat la control. dupa ce ne-au controlat si am trecut pe la detectorul de metale inainte sa trecem spre zona libera le-am ai facut odata cu mana mamelor si am trecut. in timp ce mergeam vorbeam si negociam cu cristi ca daca are el loc la geam sa ma lase pe mine ca e primul zbor dar nu am reusit decat sa obtin locul de la geam din zborul de la londra spre new york. am trecut si de controlul pasapoartelor si am ajuns in zona libera. nu ne-a interesat sa luam nimic de la magazinele dutyfree asa ca am mers direct spre poarta asteptand sa se faca imbarcarea. mai aveam in buzunar 100 de mii romanesti si restul aveam dolari deja schimbati pentru acolo. dupa ce am stat si am mai vorbit la telefon putin s-a anuntat ca se face si imbarcarea si am mers spre poarta. ne-am urcat in autobuzul ce ne-a dus la avion. la avion noi de la clasa a 2-a sau cum se numeste am urcat prin spatele avionului cum era si normal. in avion ne-am asezat la locurile noastre, cristi la fereastra si eu langa. am reusit sa vad si asa pe fereastra. la un moment dat avionul a pornit spre pista, mergand incet si pregatindu-ne de marea aventura a vietii noastre. eram foarte emotionat si totodata imi era teama. ajuns pe pista avionul s-a oprit si a asteptat cateva momente pentru primirea confirmarii de decolare. imediat s-au auzit motoarele cum s-au turat la maxim si avionul a scartait din toate incheieturile lucru ce m-a speriat cum era si normal, dar cristi m-a linistit. a luat viteza spre pista si dupa o rulare scurta s-a ridicat de la sol. senzatia a fost nemaipomenita, adrenalina ridicata,pentru mine ca era prima data. este o senzatie unica si merita experimentata de multe ori. eram ridicat putin de pe scaun sa vad pe fereastra cum se vede pamantul din avion de sus. vazusem multe filmulete cu decolari. asa a inceput aventura noastra. cu necunoscut din prima. fara sa stim ce ne asteapta acolo. o lume total noua si noi niste copii aruncati in mijloc.lumea de acasa ma intreba inainte sa plec daca am sa ma descurc acolo.nu stiam ce sa spun dar simteam o siguranta. numai gandul departe acolo cateodata ma infricosa dar ma imbarbata si imi arunca la fileu o provocare unica si greu de invins dar in acelasi timp imi faceam singur incurajare ca pot si ca o sa fie bine, ca o sa ma descurc, ca de fiecare data. in momentele acelea nu m-am gandit la ce am lasat in urma, eram doar bucuros de ce aveam in fata. nu am facut bine pentru ca am lasat multe probleme pe capul parintilor care s-au sacrificat zi de zi numa ca eu sa imi indeplinesc visul si am sa le multumesc toata viata, mai ales nu am sa uit gestul pe care la facut tata de a-mi da banii. fara el nu as fi ajuns acolo niciodata. multumesc tata!