joi, 25 noiembrie 2010

O viata...

Te aud cum ma strigi, dar fug in directia opusa cat de repede pot doar ca te aud la fel de tare oriunde as fugi. Chiar daca vrei sa ma lovesti de pamant cu toata forta nu o sa te las, o sa lupt cu tine. Lupt pentru ca pot sa imi tin mai mult respiratia decat tine, pentru ca nu respir la fel de greu ca tine, pentru ca nu transpir la fel de repede ca tine, pentru ca nu obosesc la fel de usor ca tine.
Ma gandesc ca uneori nu sunt realist si poate ar trebui sa te las sa ma pui la pamant si sa crezi ca m-ai doborat dar ma vei ajuta sa vad ca lucrurile nu sunt atat de idealiste si m-as ridica cu forte noi si cu un simt al realitatii intarit ceea ce m-ar face sa te pot dobora. Crezi ca m-ai invisn? NU! M-am folosit de tine sa ma aduc cu picioarele pe pamant si acum ca sunt mai ancorat ca niciodata nu vei mai putea sa te mai joci cu mine cum vrei tu.
Te opresc acolo unde esti acum, departe de mine, dupa gardul din plasa si te vad cum te uiti la mine cu ura si parere de rau ca nu m-ai putut dobora. Nu trebuie sa te temi ci sa te bucuri ca am reusit sa inving, sa razbat si sa fii mandru de mine.
Poti pleca linistit ca m-ai ajutat sa devin mai puternic si ca nimeni nu ma va mai dobora niciodata.
Am sa iti intorc spatele si am sa plec, nu ma privi cum ma indepartez ci pleaca in acelasi timp cu mine in directia ta si uita-ma.

Niciun comentariu: