joi, 25 noiembrie 2010

Peripetii din copilarie...nu incercati acasa!

Trebuie sa postez cateva amintiri care mi-au facut copilaria frumoasa, asta spun acum pentru atunci unele s-au lasat cu batai de la mama.

1. Pai cred ca ar trebui sa incep cu varsta de 5 ani cand faptul ca faceam singur la toaleta era ceva impresionant si intr-o zi m-am gandit eu, oare cum ar fi daca as face eu pipi de la etaj pe scara blocului. Zis si facut, mai eram cu o prietena, vecina de pe scara si ea a ramas la parter sa stea de 6 iar eu am urcat la etajul 1. Pentru mine atunci parea foarte sus si deja ma vedeam cum faceam un curcubeu. Nu mi-a trebuit mult si mi-am lasat pantalonii in jos, dar de tot cum faceam la gradinita ca sa nu ne udam pe pantalonasi, am inceput eu treaba si eram minunat de cat de departe se ducea, pana cand se trezeste o vecina sa iasa pe usa de la etajul 1. Eee uite pe asta nu o luasem in calcul ca cineva ar putea sa iasa si de acolo, mai mult de atat era una din cele mai rele vecine, eram toti bat cand intra pe scara si nu spuneam mai mult decat saru'mana. Cand am vazut-o am incremenit si nu stiam ce sa fac pentru ca jetul nu se terminase. Nu mi-a trebuit decat sa aud ce faci ma acolo si in secunda doi am terminat, eram cu pantalonii pe mine si goneam pe scari in jos. Am iesit afara si am mers direct in spatele blocului sa nu ma vada ca ea avea balconul pe fata. Mi-a fost rusine sa mai dau ochii cu ea un timp dupa intamplare dar nu s-a suparat. Si asta nu a fost singura peripetie cu vecina!

Pai cred ca am sa va las sa va delectati cu asta momentan pana ii dau forma urmatoarei.

O viata...

Te aud cum ma strigi, dar fug in directia opusa cat de repede pot doar ca te aud la fel de tare oriunde as fugi. Chiar daca vrei sa ma lovesti de pamant cu toata forta nu o sa te las, o sa lupt cu tine. Lupt pentru ca pot sa imi tin mai mult respiratia decat tine, pentru ca nu respir la fel de greu ca tine, pentru ca nu transpir la fel de repede ca tine, pentru ca nu obosesc la fel de usor ca tine.
Ma gandesc ca uneori nu sunt realist si poate ar trebui sa te las sa ma pui la pamant si sa crezi ca m-ai doborat dar ma vei ajuta sa vad ca lucrurile nu sunt atat de idealiste si m-as ridica cu forte noi si cu un simt al realitatii intarit ceea ce m-ar face sa te pot dobora. Crezi ca m-ai invisn? NU! M-am folosit de tine sa ma aduc cu picioarele pe pamant si acum ca sunt mai ancorat ca niciodata nu vei mai putea sa te mai joci cu mine cum vrei tu.
Te opresc acolo unde esti acum, departe de mine, dupa gardul din plasa si te vad cum te uiti la mine cu ura si parere de rau ca nu m-ai putut dobora. Nu trebuie sa te temi ci sa te bucuri ca am reusit sa inving, sa razbat si sa fii mandru de mine.
Poti pleca linistit ca m-ai ajutat sa devin mai puternic si ca nimeni nu ma va mai dobora niciodata.
Am sa iti intorc spatele si am sa plec, nu ma privi cum ma indepartez ci pleaca in acelasi timp cu mine in directia ta si uita-ma.

vineri, 12 noiembrie 2010

Turbulente...

pfff....la munca, inca o noua zi dar macar e vineri si maine pot sa ma relaxez. astazi nu am avut chef sa merg la jobul de dimineata desi era aproape de mine. Eram foarte obosit si aveam nevoie de somn. M-am intalnit cu Alina dupa ce a iesit de la lucru si am mers sa ne plimbam putin pentru ca e soare afara si frumos, caldut. M-am simtit frustrat la un moment dat si o sa spun de ce. Mergand prin parc la un moment dat se auzea un cantec de orga de undeva si am decis sa aflam de unde vine. Era din turnul Universitatii din Toronto. Am ajuns acolo si ne-am plimbat putin sa vedem cam despre ce este vorba. Erau multi studenti care se perindau pe holurile facultatii si atunci am simtit ca vreau sa apartin si eu unui anumit grup, institutii sa ma simt ca fac parte din ceva. Ma simteam ca un spectator vazandu-i pe ei si imi doream sa fiu si eu acolo. Era un fel de window shopper. Cred ca asta vine din dorinta de a ma simti ca acasa aici, pentru ca de multe ori ma simt un strain intr-un oras plin de oameni si aglomerat.
De cateva zile ma tot gandesc sa incerc ceva nou si nu stiu inca ce. Vreau sa fac ceva, sa imi schimb anumite obiceiuri macar pentru o saptamana, sa ma schimb pentru o saptamana. M-am gandit sa ma las de gandit, cred ca este foarte complicat dar pot sa incerc. Nu am idee cum o sa fac asta dar vine o saptamana noua si pot experimenta. Trebuie sa imi fixez cateva reguli stricte pentru o saptamana de proba. Cum sa te lasi de gandit? Habar nu am dar tare as vrea sa vad cum este! Cred ca ar fi mai usor sa spun hai sa renunt la Mc, sau la tigari, sau la cafea! Sper ca e bine sa incep cu ce e mai greu si restul vor fi floare la ureche!