2010

Anul 2010 a fost unul al schimbarilor, oarecum mi-am dat seama ca m-am schimbat foarte mult de cum ma stiau toti si de cum ma stiam eu.
Anul a inceput oarecum bine, prima sesiune am trecut-o fara niciun examen picat si o nota buna la cel mai greu examen. Imi propusesem sa trec sesiunea fara restante, aveam nevoie pentru ca din primul an semestrul 1 nu mai avusesem sesiune fara restante. M-am enervat, mi-am spus ca am nevoie de asta sa ma motiveze, m-a ajutat bunul Dumnezeu si am reusit. A fost o sesiune buna, nopti nedormite, pauze de tigara dese, din ora in ora si sufeream in acelasi timp pe melodiile pe care le ascultam inainte. Sufeream nu pentru ca ma despartisem pentru ca inca ne vedeam dar sufeream pentru ca nu mai era la fel, pentru ca eram altii si nu o mai doream.
Au trecut vreo doua luni si apoi de Paste dupa ultima noapte petrecuta la mine acasa nu ne-am mai vorbit decat foarte rar prin cateva mesaje si pe mess din cand in cand. Dupa Paste m-am mutat la o cunostinta si ma simteam mai bine decat unde stateam prima data. Am inceput sa fumez mai mult, eram foarte stresat, aveam 4 restante din anii trecuti si imi era teama ca nu o sa ajung sa dau licenta in vara. Era tot ce imi doream. A venit sesiunea si datorita unui drum la secretara care mi-a dat ideea sa dau a doua zi restanta la macro am reusit sa dobor bivolul. Am invatat in noaptea aia la Cristi acasa si a doua zi m-am trezit buimac sa ma duc la 7 jumate la examen. Am ajuns la facultate si am alergat disperat in toate partile ca nu gaseam sala, o ora am fugit in toate cladirile desi verificasem ora si sala numai ca nu verificasem ziua. Am alergat pana cand mi-am dat seama ca nu era in ziua aia si am plecat acasa rasufland usurat cu o tigara in gura. Era o dimineata superba de inceput de vara. Soarele rasarea, umbrele cladirilor se vedeau pe asfalt si lumea incepea sa iasa de pe la metrou in masa. Am reusit sa imi dau restanta si am luat-o. Nu mi-a venit sa cred, eram la Cristi cand am verificat pagina de net si am zbierat de bucurie ca s-a speriat mama lui. A fost o implinire ca am reusit sa iau examenul ala, am fost asa de fericit. Apoi a urmat sesiunea si bagam tare noapte de noapte, pachet dupa pachet. Nu dormeam pana la rasarit, stateam pe geam in pauze cu cana de pepsi langa si fumam privind rasaritul. Noptile alea nu am sa le uit cat o sa traiesc. Am reusit sa iau restantele si examenele mai putin de una. Aveam dreptul muncii cu care ma chinuiam de mult si imi era teama pentru ca era grila si eu nu le aveam cu grilele, plus ca era ras multiplu. Am reusit sa iau si restanta aia si apoi am aflat ca mai am 3 zile ca sa imi fac licenta. Nu m-am apucat mai devreme de ea pentru ca nu aveam restantele luate si nu ma gandeam decat la asta. In 3 nopti am facut licenta, nu era minunata dar era. In ziua in care am sustinut-o si am aflat ca am luat peste 8,5 am fost cel mai fericit, atat imi doream sa iau peste 8,5 ca sa am sansa la un master in afara cand o sa imi propun asta.
2 luni acasa au fost de vis, nicio grija, mai putin plecarea, dar in rest toate erau pe placul meu, relaxare totala.
O alta implinire este faptul ca am facut pasul si am venit in Canada, a fost o decizie grea si mi-am asumat un risc foarte mare, plus ca nu am avut nimic cand am venit aici si a trebuit sa infrunt totul si sa ma lupt pentru orice. Nu e mare lucru pentru ca imi plac provocarile si nu o sa renunt niciodata la a lupta pentru ce imi doresc.
Iata-ma acum aici, stau pe canapea, e ora 3 dimineata si rememorez un an care mai are putin si se incheie. A trecut repede si s-au intamplat multe, sunt multumit, am realizat lucruri foarte importante precum licenta.
Am realizat ca ma schimb si pe zi ce trece uitandu-ma in jur imi dau seama ca sunt un om mare si trebuie sa incep sa ma gandesc si la alte lucruri care tin de viitor. A fost un an intens, cu nervii intinsi la maxim, cu hopuri mari, dar a fost un an care m-a intarit si simt ca incet incet ma apropii de momentul in care ma voi cunoaste intr-un totul si voi sti exact ce vreau sa fac de acum inainte.

Peripetii din copilarie...nu incercati acasa!

Trebuie sa postez cateva amintiri care mi-au facut copilaria frumoasa, asta spun acum pentru atunci unele s-au lasat cu batai de la mama.

1. Pai cred ca ar trebui sa incep cu varsta de 5 ani cand faptul ca faceam singur la toaleta era ceva impresionant si intr-o zi m-am gandit eu, oare cum ar fi daca as face eu pipi de la etaj pe scara blocului. Zis si facut, mai eram cu o prietena, vecina de pe scara si ea a ramas la parter sa stea de 6 iar eu am urcat la etajul 1. Pentru mine atunci parea foarte sus si deja ma vedeam cum faceam un curcubeu. Nu mi-a trebuit mult si mi-am lasat pantalonii in jos, dar de tot cum faceam la gradinita ca sa nu ne udam pe pantalonasi, am inceput eu treaba si eram minunat de cat de departe se ducea, pana cand se trezeste o vecina sa iasa pe usa de la etajul 1. Eee uite pe asta nu o luasem in calcul ca cineva ar putea sa iasa si de acolo, mai mult de atat era una din cele mai rele vecine, eram toti bat cand intra pe scara si nu spuneam mai mult decat saru'mana. Cand am vazut-o am incremenit si nu stiam ce sa fac pentru ca jetul nu se terminase. Nu mi-a trebuit decat sa aud ce faci ma acolo si in secunda doi am terminat, eram cu pantalonii pe mine si goneam pe scari in jos. Am iesit afara si am mers direct in spatele blocului sa nu ma vada ca ea avea balconul pe fata. Mi-a fost rusine sa mai dau ochii cu ea un timp dupa intamplare dar nu s-a suparat. Si asta nu a fost singura peripetie cu vecina!

Pai cred ca am sa va las sa va delectati cu asta momentan pana ii dau forma urmatoarei.

O viata...

Te aud cum ma strigi, dar fug in directia opusa cat de repede pot doar ca te aud la fel de tare oriunde as fugi. Chiar daca vrei sa ma lovesti de pamant cu toata forta nu o sa te las, o sa lupt cu tine. Lupt pentru ca pot sa imi tin mai mult respiratia decat tine, pentru ca nu respir la fel de greu ca tine, pentru ca nu transpir la fel de repede ca tine, pentru ca nu obosesc la fel de usor ca tine.
Ma gandesc ca uneori nu sunt realist si poate ar trebui sa te las sa ma pui la pamant si sa crezi ca m-ai doborat dar ma vei ajuta sa vad ca lucrurile nu sunt atat de idealiste si m-as ridica cu forte noi si cu un simt al realitatii intarit ceea ce m-ar face sa te pot dobora. Crezi ca m-ai invisn? NU! M-am folosit de tine sa ma aduc cu picioarele pe pamant si acum ca sunt mai ancorat ca niciodata nu vei mai putea sa te mai joci cu mine cum vrei tu.
Te opresc acolo unde esti acum, departe de mine, dupa gardul din plasa si te vad cum te uiti la mine cu ura si parere de rau ca nu m-ai putut dobora. Nu trebuie sa te temi ci sa te bucuri ca am reusit sa inving, sa razbat si sa fii mandru de mine.
Poti pleca linistit ca m-ai ajutat sa devin mai puternic si ca nimeni nu ma va mai dobora niciodata.
Am sa iti intorc spatele si am sa plec, nu ma privi cum ma indepartez ci pleaca in acelasi timp cu mine in directia ta si uita-ma.

Turbulente...

pfff....la munca, inca o noua zi dar macar e vineri si maine pot sa ma relaxez. astazi nu am avut chef sa merg la jobul de dimineata desi era aproape de mine. Eram foarte obosit si aveam nevoie de somn. M-am intalnit cu Alina dupa ce a iesit de la lucru si am mers sa ne plimbam putin pentru ca e soare afara si frumos, caldut. M-am simtit frustrat la un moment dat si o sa spun de ce. Mergand prin parc la un moment dat se auzea un cantec de orga de undeva si am decis sa aflam de unde vine. Era din turnul Universitatii din Toronto. Am ajuns acolo si ne-am plimbat putin sa vedem cam despre ce este vorba. Erau multi studenti care se perindau pe holurile facultatii si atunci am simtit ca vreau sa apartin si eu unui anumit grup, institutii sa ma simt ca fac parte din ceva. Ma simteam ca un spectator vazandu-i pe ei si imi doream sa fiu si eu acolo. Era un fel de window shopper. Cred ca asta vine din dorinta de a ma simti ca acasa aici, pentru ca de multe ori ma simt un strain intr-un oras plin de oameni si aglomerat.
De cateva zile ma tot gandesc sa incerc ceva nou si nu stiu inca ce. Vreau sa fac ceva, sa imi schimb anumite obiceiuri macar pentru o saptamana, sa ma schimb pentru o saptamana. M-am gandit sa ma las de gandit, cred ca este foarte complicat dar pot sa incerc. Nu am idee cum o sa fac asta dar vine o saptamana noua si pot experimenta. Trebuie sa imi fixez cateva reguli stricte pentru o saptamana de proba. Cum sa te lasi de gandit? Habar nu am dar tare as vrea sa vad cum este! Cred ca ar fi mai usor sa spun hai sa renunt la Mc, sau la tigari, sau la cafea! Sper ca e bine sa incep cu ce e mai greu si restul vor fi floare la ureche!

crezi ca mai traiesti?

ce intrebare, ma gandeam ieri noapte cand ma intorceam de la lucru. nu stiam ce sa raspund, sa spun nu si sa accept ca ma dau batut sau sa spun da si sa raman in metrou pentru o cursa mai lunga.
si daca admit ca nu, ce o sa fac? o sa ies afara o sa imi aprind o tigare si o sa stau intr-un colt uitandu-ma la trecatori prin fumul de tigara pe care il pufai foarte repede si care este gros pentru ca afara este frig. Sunt multi, poate si ei au probleme dar de ce sunt doar eu cel care crede ca la el au inceput toate si ca la el o sa se termine? Oare toti sunt asa?
nu cred ca mai gandeste cineva ca mine, dar ce mai conteaza cine si ce face, conteaza numai ce fac eu si cum imi rezolv eu problemele si frustrarile.
trag repede din tigare ca e frig si deja mi-au inghetat degetele, pufai un fum gros si abundent. stau neclintit si admir spectacolul de efecte speciale, ma simt un masinist.
dupa ce o arunc pe jos si calc pe ea ca sa nu mai fumege o iau la pas spre casa. e aproape dar tot am timp sa imi derulez tot trecutul si sa ma gandesc la ce a fost bine ce a fost rau, ce as putea imbunatati si asta e cel mai interesant pas pentru ca in fiecare zi ma gandesc la asta si momentan nu pot sa spun ca am gasit cele mai bune solutii.
sper candva intr-o zi toate deciziile astea sa se uneasca in acelasi punct si sa provoace o oportunitate mareata pe care o sa o accept cu drag.!
am plecat la somn ca este ora 4 am!

timpu trece, noi ramanem, cine stie pe unde!

ce repede trece timpul asta, nici nu iti dai seama pentru ca daca ai putea sa privesti din afara sa fii macar putin spectator la piesa asta de teatru ce se joaca in fiecare zi dar cu actori diferiti si cu subiect diferit numai numele este acelasi - viata - ai vedea ce repede zboara timpul.
imi aduc aminte de parca a fost ieri primele zile in bucuresti la admitere, canicula insuportabila, examen ora 3, soarele arzand ca niciodata, asfaltul moale de puteai sa iti vezi urma de la pantof pe unde treceai, mirosul insuportabil de noxe si aglomeratia care nu tinea cont de acest aspect. sala de examen cu coli in geam ca sa nu intre caldura si ghici ce noroc am avut, am primit loc langa geam. transpiram asteptand foaia de examen si ma gandeam cum o sa fie cand o sa incep sa si gandesc. normal ca ce credeam eu ca o sa fie a fost putin din ceea ce a fost, eram ud tot de parca facusem dus imbracat si nu mai zic ce senzatie ai dupa ce iti dai seama ca ai inceput sa mirosi. normal ca toata lumea era transpirata si asta facea aerul irespirabil. credeam ca dupa ce se va termina si voi iesi afara va fi mai racoare, da de unde, era si mai rau, nu adia deloc vantul. cumparam apa rece la fiecare magazin pe care il intalneam pentru ca in 15 minute apa nu mai era rece deloc si trebuia alta.
ideea e ca am intrat la facultate si mai mult de atat, din toate examenele am facut cel mai bine la acesta pe care l-am dat in toiul caldurii.
3 ani de facultate, chiar au fost? cand? da eu ce am facut, am dormit? de ce pare ca a fost asa de scurt ca un vis. macar e un vis devenit realitate, ca mai nou am reusit sa si termin facultatea si sa imi iau licenta, lucky me! macar imi aduc aminte ultimele saptamani in care ma luptam cu examenele, apoi cu restantele, apoi fa licenta in 3 zile si 3 nopti, vezi ce ironie, unii petrec 3 zile si 3 nopti, dar toate au fost spre bine. multumesc lui Dumnezeu.
iata-ma acum aici, hmmm...interesant cum suna, da Canada, woow ce tare ar zice unii.
hai sa zicem ca este, dar e frustrant sa stii ca tara in care ai crescut si ai facut atata scoala nu poate sa te ajute sa iti gasesti un job ok dupa ce iti termini facultatea si trebuie sa iti iei traista si sa te cari in tari straine. nici macar europa care na, e mai ok nu te primeste ca nu ai aia, aia, aia, aia, etc. am o luna si aproape 2 saptamani, cred, nu am calculat exact, de cand sunt in toronto si deja imi e dor de casa. imi pare rau ca nu am putut sa raman acolo si sa fie totul minunat. nevoia m-a impins aici, adevarul e ca a avut ceva forta sa ma arunce pana peste ocean.
ia-o de la capat, cauta chirie, bifat, muta-te, bifat, heiiii ce fain nu avem nici macar pe ce dormi, doar o saltea pe care ne ingramadim 3 persoane. nu e minunat cum nevoia apropie anumite persoane. iti e foame, vaaaaiii...nu avem nici linguri nici pahare, deja e o comedie pentru mine. macar radem cand tre sa plangem, poate ajuta la ceva.
hai ca nu e asa rau, am carat din costco un geamantan plin cu cumparaturi. cu trolerul ca nu avem masina si e mai usor. ne-am luat de toate, cel putin pentru cateva zile dar macar simtim ca apartinem locului. am facut sa arate mai fain, mai a casa de locuit. o sa vedeti si voi intr-o zi, cand o sa pun poze pe net. ha ha.
stai ca nu s-a terminat, cauta job. zis si facut, intra pe net, apar 30 de joburi pe zi, aplica, te ia durerea de cap, te epuizeaza psihic sa stai in fiecare mail sa scrii de ce esti tu cel mai bun, ajungi sa crezi si tu ce scrii acolo dupa vreo 10 mailul. asteptam sa fim sunati, stiti doar cum e vorba aia, "te sunam noi"!

heeeiii....happy aimhai from toronto va spune nu va pierdeti speranta!

Cities i've visited!

1. New York City, NY, USA


2. Grand Canyon National Park, AZ, USA


3. San Francisco, CA, USA


4. Niagara Falls, NY, USA


5. Valencia, Spain


6. Beach Haven, NJ, USA


7. Las Vegas, NV, USA


8. Trieste, Italy


9. Fond du Lac, WI, USA


10. Yosemite National Park, CA, USA


11. Chicago, IL, USA

• View my profile


• Create your own travel map or travel blog


• Find the best vacation rentals at TripAdvisor

today's post

Nu conteaza daca din greseala scapi ceva pe jos si face un zgomot enervant, nu conteaza daca din greseala amesteci lucruri care nu se completeaza reciproc, nu conteaza daca faci anumite lucruri gresite ba conteaza. Conteaza ca faci lucruri gresite pentru ca atunci cand le faci sau dupa iti dai seama de greseala si a doua oara e posibil sa nu o mai repeti dar daca nu incerci sa faci ceva nu vei afla niciodata daca a fost sau nu bine ceea ce ai facut. Nu fac nimic si lucrul asta ma enerveaza, astept sa mi se intample anumite lucruri pe care le doresc si de multe ori nu fac nimic ca sa fie mai usor, nu depun niciun efort si asta ma duce la disperare, oare cat mai trebuie sa dau gres ca sa imi dau seama ca trebuie sa ma lupt pentru ceva ce imi doresc!

Momente fericite!

Ora 2 de dimineata, mi-as dori sa mai dorm dar stiu ca nu este timp de somn, trebuie sa pornim la drum. Ma ridic din pat, ma uit la el cu melancolie ca o sa il mai vad peste cateva luni. Imi este foarte somn dar sentimentul ce ma domina nu imi da voi, sunt mult prea entuziasmat de ce urmeaza sa se intample in viata mea. Am doar o ora de somn dar stiu ca nu e timp de pierdut si ma schimb repejor pentru ca fiind dimineata este destul de frig in camera si deja m-a lovit un fior care mi-a facut pielea ca de gaina. Ma imbrac repede, si ma mai asez cateva minute pe pat sa imi incalzesc hainele care sunt si ele reci. Ma uit prin camera si cu privirea imi iau la revedere de fiecare obiect care este la loculu lui de mine oferit. Ma gandesc cu nerabdare la aventura ce ma asteapta, la avalansa de sentimente care ma vor patrunde si imi vor da fiori, stare de bucurie, euforie chiar as putea sa o aseman cu o stare de beatitudine. Ma uit la o usa de dulap, nu imi dau seama ce vreau sa fac si o deschid. Raman cateva momente uitandu-ma inauntru dupa care pun ochii pe parfum si imi dau seama ca asta trebuia sa fac, era ultimul detaliu de pus la punct inainte de plecare. Ma parfumez si ma duc sa vad ce face mama. Mama statea afara imbracata si astepta, era mai nerabdatoare ca mine, era fericita, citeam asta pe chipul ei. Ma intorc inapoi in camera si mai stau putin pe pat dupa care imi iau geaca pe mine si ma asez iar pe pat. Am fata obosita, vad asta in oglinda dar fericirea se citeste in ochii mei. Nu stau mult ca o aud pe mama strigand de afara. "Hai Mihai ca a venit George!" asta este, e timpul sa pornim la drum. Ma inchid la geaca, imi iau ghiozdanul in spate si ies, fratele meu si cu Dan deja au pus geamantanul in portbagaj, ne urcam in masina si pornim. Ma uit pe geam sa imi iau ramas bun de la oraselul meu drag. Privesc pe geam melancolic si ma gandesc la nenumarate lucruri, la radio se aude o melodie data incet, pe fundal, parca face atmosfera, lei ri ra. Pe la jumatatea drumului mi se face foame si scot din geanta un sandvis pe care il mananc foarte repede si refuz sa beau apa dupa. Inca nu realizez ca visul meu se repete, nu imi dau seama ca pornesc din nou in calatoria care cu un an in urma mi-a schimbat viata. Masina are viteza, drumul este liber asa ca nu ne impiedica nimeni. Locurile se succed cu o viteza mare ca nu apuc sa realizez pe unde suntem, am avut privirea atintita pe geam dar gandul m-a purtat departe asa ca imaginile percepute nu au fost descifrate, nici nu ma interesa. Trecem de Urziceni si stiu ca in curand o sa ajungem. Este ora 4 dimineata. Iata-ne ajunsi la aeroport. Cobor din masina, raman cateva secunde cu privirea la terminal, respir adanc, imi apuc geamantanul si pornim spre cladire. Ma uit la ceilalti si vad ca nici fratele meu nici mama mea nu mai spun nimic, au si ei emotii, sunt si obositi dar mie unul mi-a trecut orice oboseala. Abia astept sa il vad pe micutul albastru care ma va purta pe cerul albastru si inorat in acea dimineata. Intram in terminalul pentru plecari si il gasesc pe Stefan cu parintii lui si cu prietena lui, deja avea biletul in mana asa ca merg repede la check in, imi las bagajul, iau biletul si imi dau seama ca trebuie sa imi iau ramas bun de la fratele meu, mama mea si Dan. Sunt trist ca nu o sa ii mai vad atata timp dar stiu ca se bucura pentru mine si asta ma linisteste. Cu greu imi iau ramas bun de la ei ca trebuiau sa plece imediat deoarece Dan trebuia sa fie la ora 7 la munca si raman cu Stefan. Stam de vorba cu parintii lui, ne facem planuri, ma mai uit pe boarding pass si vad din nou negru pe alb ca scrie Bucuresti-Amsterdan, Amsterdam-Chicago. Zambesc si il pun bine de tot. Dupa ce se face ora 5 trecem in zona libera si ne asezam pe scaune in fata micutului ce ne astepta afara. Sunt fericit si ii tot cand lui Stefan lei ri ra, imi spune ca si el a ascultat melodia asta la radio pe drum spre aeroport si nu imi mai iese din minte, continui sa ii cant. A venit si vremea, se anunta ca imbarcarea este deschisa, ne ridicam repede de pe scaune, ne luam lucrurile si mergem spre ghiseul cu imbarcare prioritara. Trecem inaintea celorlalti si ajungem in avion. Stau pe scaun si privesc afara ganditor, astept cu nerabdare sa pornim spre norii pufosi ce se vedeau deasupra. Urmeaza sa cutreieram cerul. Cu emotii constat ca avionul incepe sa se miste, respir adanc, imi fac semnul crucii, ii zambesc lui Stefan dupa care imi intorc din nou privirea pe fereastra avionului asteptand.

Valentine's day

Ce iti este si cu ziua asta a indragostitilor. E adevarat ca este foarte frumoasa daca ai cu cine sa o sarbatoresti si daca ai ce sa sarbatoresti si aici ma refer la iubire. Totusi se intampla sa te surprinda ziua asta single si atunci apar frustrarile de care vorbea si Simona in post-ul ei dar ce sa ii faci, ca e inevitabil, totusi poti sa privesti aceasta zi ca oricare alta si sa te bucuri pentru indragostitii care astazi isi duc flori si bomboane pentru ca ei au ce sarbatori si astazi sunt mai fericiti ca niciodata pentru ca astazi le este permis sa se iubeasca fara sa le fie teama de tot ce ii inconjoara, astazi este acceptat de toata lumea ca iubirea sa evadeze din rutina sa isi faca aparitia in cele mai neasteptate locuri. Se mai intampla sa se si exagereze cu dragostea si parca e prea multa miere care se scurge din cei doi amorezati si e asa de lipicios totul parca prea de tot dar na, astazi au tot dreptul.
Indragostiti de pretutindeni va doresc o zi cat mai frumoasa, inconjurati de toata dragostea de care aveti nevoie. Fi-ti fericiti astazi pentru ca nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine!

Copilarie

Astazi mi-am adus aminte de copilarie, dar cum? stand in fata televizorului jucandu-ma pe ps3, un joc captivant si ma miram de cat de mult a evoluat tehnologia. numai un cablu si totul e diferit la joc si la imagine, totul este HD, nebunie! In timp ce ma miram eu ca un fraier de toate chestiile astea care astazi reprezinta lucruri importante si indispensabile copiilor care sunt in pas cu tehnologia. Jocurile astea vor reprezenta amintiri pentru copiii de astazi la fel cum noi ne amintim acum de roata aia de tablal care avea o sarma prinsa de ea si pe care o plimbam de colo colo pe strada plina de praf din fata curtii bunicilor, cat era ziua de lunga si ne minunam de ce putea sa faca jucaria aia si cum ne captiva atentia. Frumoase amintiri pe care nu le vom uita niciodata dar sunt singur ca aceasta generatie nu isi va mai aminti ce joc a jucat acum 20 de ani.
Pot sa spun ca am avut o copilarie frumoasa, vacantele le petreceam la bunici, si nu ne plictiseam niciodata, era curtea plina de veri, matusi, unchi, mai ales seara la masa. Aveam atatea de facut cat era ziua de lunga, pentru ca atunci ne trezeam foarte devreme, aveam prea multa energie si nu puteam sa dormim ca acum pana la pranz si chiar mai mult. Ne trezeau razele soarelui care navalea peste noi in camera si nu ne dadea pace. Cand pleca bunica de acasa si ne spunea sa nu iesim pana vine ea, dar pentru ca prietena de la colt cu care imi petreceam aproape tot timpul, statea pe iarba in fata curtii, eram nevoit sa apelez la metode traditionale de evadare, deschideam geamul si imediat eram la poarta. Verificam sa nu vina bunica si o tuleam la colt sa ma joc cu prietena mea si cu sora ei in spatele casei dupa cuptorul de paine. Nu stateam mult ca o si vedeam pe bunica venind pe ulita sa ma aduca inapoi acasa sa imi dea de mancare ca dupa aia sa ma lase la joaca. Bine inteles ca eram curat dimineata cand ieseam afara, numai ca nu reuseam sa raman asa prea mult timp, ulita era plina de praf dupa o saptamana in care nu ploua deloc si fugeam repede tarand papucii pe jos ca sa facem praf cum vedeam ca fac tractoarele si carutele cand trec pe strada sau pe camp la arat. Mai avea bunica si maturi facute din bete subtiri pentru maturatul frunzelor dar noi vedeam o alta intrebuintare, le tineam de coada si le taram pe strada pana cand nu se mai vedea nimic de praful gros care se ridica, dupa care cand o auzeam pe bunica strigand fugeam repede sa o pun la loc sa nu creada ca am fost eu. Zilele toride de vara cand toti verii si vecinii mergeau de vale la lac sa se scalde si pe mine nu ma lasa pentru ca eram prea mic, singura solutie era sa ma asez in drum si sa plang pana cand toti treceau de colt si nu ii mai vedeam dupa care mergeam in curte si stateam bosumflat pana cand se intorceau de la lac. Cand mergeau si verisoarele mai mari imi dadea si mie voie cu ele, numai ca imi era frica de apa, ma luau in brate si ma agatam de un par care era infipt la cativa metri de mal in apa, stateam acolo cocotat si nu puteam sa cobor ca sub mine era numai apa, chiar daca era mica. Imi aduc aminte ca erau barci la mal si unele erau sparte si pline cu apa, iar cand m-au luat si m-au pus intr-o barca buna eu tot am crezut ca e sparta si vedeam cum se departeaza malul, am inceput sa tip pana cand m-au dus la mal si apoi s-au dus fara mine cu barca. Stateam pe mal si imi parea rau ca nu am ramas in barca. Intr-un an niste vecini din sat dadeau napolitane pe oua, doua oua o napolitana, bunica ne mai lua napolitane dar nu tot timpul ca avea nevoie de ele sa ne faca de mancare si cand auzeam gaina ca facea galagie stiam scopul si le furam din cotineata dupa care nu ma opream pana la vecina care imi dadea napolitane desi stia ca bunica nu stie ca am luat ouale. Cand veneau neamurile de la Brasov ne trezeam cu noaptea in cap sa mergem la pescuit dupa care cand aduceam pestele acasa imi placea sa ii caut de icre si la fiecare peste curatat eram acolo prezent sa vad daca are sau nu. Imi aduc aminte de atatea ori cand am mers la camp la cules de pepeni, umpleam caruta dupa care acasa dura cam 2 ore pana ii descarcam si ii asezam intr-o magazie frumos, faceam sir de la caruta pana la magazie si pepenii erau aruncati din mana in mana. Pentru ca tata lucra la renel si venea des in sat cu masina de la munca sa repare lumina, cum spuneam atunci, vecinii ma minteau de fiecare data "vezi ca e tactu la transformator" si fugeam intr-un suflet pana la marginea satului sa il vad dar nu era acolo, tot timpul picam in plasa.
Sunt atatea si atatea intamplari din copilarie de care imi aduc aminte acum dar sunt prea multe ca sa apuc sa le scriu pe toate acum, imi face placere sa ma gandesc la acele momente si nu numai de la tara ci si dupa-amiezile de dupa scoala petrecute in fata blocului cu vecinii de pe scara, care erau de varste apropiate dar si cativa mai mari care trebuiau sa aiba grija de noi astia mai mici. Vanataile din genunchi care nu lipseau de primavara pana toamna cand treceam de la pantalonii scurti la cei lungi, de toate serile in care ne jucam de-a v-ati ascunselea sau baba oarba pe scara blocului, castelul sau gropita pe surprize turbo. Cheia legata cu siret care atarna de gat cand plecau parintii de acasa. De cazaturile pe care le-am luat cand am invatat sa merg pe bicicleta. Atatea si atatea amintiri frumoase la care nu as fi renuntat pentru tehnologia moderna de astazi.
Ma bucur ca am atatea amintiri pentru ca de multe ori cand sunt trist ma gandesc la acele momente frumoase si toate se datoreaza bunicilor si parintilor ca au facut posibil sa le traiesc. Va multumesc si va iubesc.

today's post!

Mie mi se pare ca tot ce fac este in zadar, am ametit invartindu-ma dupa coada, am inceput sa vad mai multe cozi si sa nu mai stiu dupa care sa alerg, e frustrant. E criza de personalitate aparent adolescentei, cand iti doresti sa fii in stare sa iei o decizie asupra vietii tale, viitorului incert, nu stii nici macar ce vrei, de fapt vrei sa faci prea multe dar pentru ca esti constient de limitele existente cum ca nu le vei putea face pe toate devii frustrat, stiu cum e, sunt. Si sunt atatea puncte de pus pe lista numai ca se intampla ca atunci cand faci lista cu ce sa iti iei in excursie, scrii chiloti si sosete dupa care te blochezi, stii ce trebuie sa mai iei numai ca nu stii pe care din ele sa le alegi, in functie de culoare, preferinta sau valoare sentimentala. Is like heading the street and too many ways to go, is just one choice to make because if is the wrong one and you want to come back and take another way, you’ll get to late in there and you may not have all the time you need to get to end that journey. Am citit astazi un post al unei bune prietene, Simona de la iasi, un post minunat despre ce vrea o fata de la un baiat dupa care am citit si varianta taberei adverse daca pot sa ii spun asa si am aruncat o privire de ansablu asupra a ceea ce am avut eu pana acum din punctul asta de vedere, m-a facut sa imi dau seama ca am pierdut doi ani din viata mea umbland cu o persoana care nu merita niciun minut din timpul meu pretios. Am luat decizia ca numai un idiot poate sa se complaca intr-o relatie de cacat, in care nu ti se ofera nimic iar tu stai ca un prost si astepti si acorzi sanse peste sanse iar de fiecare data cand esti deacord sa lasi de la tine si crezi ca s-a schimbat vine si te mai fute odata si te pune la pamant dupa care pleci cu coada intre picioare si iti promiti ca nu mai cedezi ca ai fost un prost si ai pus botul unei ..... just take your time and fuck her with the last breath you have, just take her down and be sure this time is for the last time, make sure she cryes like a baby, be sure you distroyed her like she did too many times, she never took care of you, she never cares about your feelings, she came to you just when she felt her world going down, just to take a pill and then go back with your power stolen and face her world. Fuck you and make me belive that you didn’t want it and convince me to not take you to the place you took me everytime i was there for you, all the boolshit you make me take, my world was like after 2012, nothing left to tear for, just shit up the stone, pain you never know, tears and bullets straight to my heart, and nothing is there for you, i’m a man with everything i want to have, all i can do , all i can take is mine, my life with no fuckin stoned you.

yoooo you people around the world!

that's not my name" am invatat ca merita sa afirmi ca esti ce nu esti cand vrei sa fii ce nu esti si ca nu trebuie sa afirmi cine esti atunci cand esti in pericol sa cazi in penibil pentru ceea ce esti! nu prea se intampla partea a doua dar e bine de stiut ca incercam sa fim de multe ori ceea ce nu suntem pentru a parea interesting, trebuie sa fiu cine sunt, sa ma multumesc odata cu ceea ce sunt si ce am asta chiar daca nu corespunde cu imaginea deja creata, like the ting things i said at the first time. mistery image creaza isterie si interes in jur, atrage atentie daca suferim din lipsa ei, minim de plictiseala o ia in serios si cauta prietenie. sa nu devii nelipsit ca sa nu suferi ca kenny care o pateste in fiecare episod, o my God, you kiled kenny! dar partea amuzanta e ca urmatorul episod kenny apare din nou pentru a fi omorat inca odata. in episodul din seara asta kenny a fost lovit cu o tigaie pentru ca unul dintre ei o vedea pe cristina aguillera imbracata in roz care zbura prin fata micutului kenny! am iesit ieri seara afara si tot auzeam ceva care imi era cunoscut dupa care mi-am adus aminte de suferinta lui jesse care era luat in ras de copii de la scoala si se plangea mamei lui " bataita, chilotei, curcubeu si nu se mai opreau!" ce tragedie sa fii copilul mamei care e prea grijulie. dar nici ca in cazul lui jack care face ce vrea el, iar aghiotantul snack il serveste cu loialitate fiind si cel mai inteligent, cateodata, sa recunoastem dar au reusit ei sa se gandeasca la insula pufoasa si roz unde se afla salvarea lor numai ca fortareata dragalaseniei absolute era pazita de ursul cel fioros care a avut grija sa bage in spital canisul roz zburator.
o nimica toata, sunt doar parti din palpitantele momente petrecute in fata televizorului si momente memorabile care te fac sa razi de cate chestii pot nascoci mintea umana. superb. un melanj de povesti tampite cu personaje desenate in colturi sau cu prea multa slana pe la burta formand colacul de salvare. o seara buna si la mai mult!