ACME Group 2008

Iata cateva din mesajele postate pe grupul ACME inainte de plecare:

Andra Sima: Noi mergem cu masina sau ceva microbus pt ca venim din Baia Mare respectiv Suceava. La 12:35 avem noi avion din Budapesta deci pe la 10 trebuie sa fim in aeroport. Ajungem la 19:35 in NY. Voi? La fel sau iar nu ne sincronizam?

Dragos Sarbu: Salutare ACME-istilor! (Scriu repede, nu am decat juma de ora , asa
ca scuzati greselile)
Inainte sa va povestesc cate ceva despre cum e aici, vad ca trebuie
sa lamuresc cateva aspecte.
Prima localitate in care tre sa ajungeti NU este beach haven ci
WILDWOOD unde este welcome center-ul
Wildwood este mai la sud de atlantic city.
Acuma ca sa va fac un ghid pas cu pas:
Ajungeti in NY, chiar la sosiri, dupa c3e trecreti de vama si baggage
claim, o sa fie un stand cu ground transportation info. Acolo femeia
o sa va indrume de unde sa luati bilete pt PABT (port authority bus
terminal)
O sa dati 15$ pe bilet o sa faceti cam 45 min pana la PABT si va lasa
chiar vizavi de "gara". Acolo va duceti la subsol unde se afla
ghiseele greyhound si va luati bilete la autobuzul 319 spre atlantic
city( s-ar putea sa ajunga direct in wildwood dar nu sunt sigur, noi
l-am luat pana in atlantic)Daca luati spre atlantic city(aprox 25$),
coborati in statia atlantic city bus terminal si de acolo nu aveti
cum sa va pierdeti, intrati in cladire si luati bilet spre wildwood -
autobuzul 552( aprox 5 $)
Cei care ajung cu avionul de 19 25, o sa ajungeti in wild wood in
mijlocul noptii si nu prea aveti nimic de facut pana dimineata la 9
cand se deschide center-ul. Asa ca verificati orarul autobuzelor si
va faceti programul cum vreti, puteti sa stati mai mult in NY sau in
atlantic city. Ca sa va lamuresc, exista autobuze si dupa 19 spre new
jersey. noi l-am luat pe ultimu spre atlantic din PABT pe la 23. Noi
am ajuns pe la 4 dimineata in wildwood si va dati seama ca am
asteptat 5 ore. Acolo nu aveti unde sa dormiti sau macar sa atipiti
asa ca ganditi-va bine cum faceti.
Despre casa. Noi avem SUPER conditii, masina de spalat, masina de
spalat vase. TV, aer conditionat in fiecare camera, frigider, aragaz,
cuptor cu microunde si platim 110$/sapt/om. Nu ma intrebati detalii
ca nu am cand si cum sa va raspund. Ideea e ca este mai mult decat
acceptabil. Am vorbit si cu moldovenii si cu niste ucrainieni care
sunt aici din mai si ei platesc 100$ dar au conditii muuuuuult mai
proaste, le-am vizitat casele( mici si fara toate accesoriile )
Nu prea ai cum sa gasesti cazare mai ieftina din 2 motive.
Primul si cel mai simplu ar fi ca este o insula f scumpa si sunt
multe case de vacanta scumpe.
Al-2lea ar fi ca voi nu ajungeti in BH decat dupa ce ati semnat
contractul de housing si ati dat depozitul la welcome center.
Welcome centerul este o casa simpla, gri, cu un banner mare pe care
scrie ACME. Cum coborati in statie la wildwood, acolo unde parcheaza
autobuzele si stati cum ar veni cu spatele la autogara, tre sa o
luati pe strada din stanga si o sa o vedeti imediat.
Job-ul.
Eu semnasem in Bucuresti pt deli clerk job offer si un contract
generic pe care scria Grocery clerk , (trebuia sa fie standard, nu
obligatoriu) Noi lucram night crew de la 22 30 la 7 00 cu 10$ /ora.
NU exista posibilitatea sa se schimbe oamenii de pe un post pe altul
periodic: casier - clerk - night crew. Supermarketu m-a cam
dezamagit, e un fel de billa, kaufland, mega image(poate mai mare).
Cazarrea e la distanta mare de mers pe jos de ACME asa ca e
recomandat sa va luati biciclete( noi ne-am luat cu vreo 35$ second-
hand)
Apropos, din wildwood o sa va duca ei cu un microbuz pana in beach
haven care e la distnat destul de mare. cam o ora jumate de mers.
Cam atat imi vine in minte, nu mai am timp sa scriu
AAAAAh
M-au dezamagit cei care au venit pe 14-15. In mod normal prima chesti
pe care un face un om normal ar fi sa gaseasca altii ca el cu care sa
vorbeasca si sa fie ..plm...uniti
Ei bine ei nu..nu au dat nici un semn de viata, erau in masina cu
nelly(tipa de la welcome center) cand vorbeam cu ea la telefon , le-
am dat si nr de telefon, puteau sa afle si adresa noastra de la tipa
si ei nimic....ma rog poate nu au putut..o-m vedea

Alexandru Sava: salut Dragos, Ma bucur ca ai gasit timp sa ne zici si noua vre-o 2 impresii :).. Daca mai apuci sa ajungi pe la un net cafe zimi te rog daca aveti acces la internet din acele case :), cum e vremea pe acolo? si cati stati in casa, numai bine si sa ne vedem cu bine saptamana viitoare in Beach Haven :D

Dragos Sarbu: Salutare!
Oameni buni calmati-va!
De ce ati vrut sa veniti in state daca nu sa faceti bani, sa calatoriti dar si sa invatati sa va descurcati pe cont propriu, sa va adaptati la orice poate apare neprevazut.
In general se sta la distanta de cel putin jumate de ora de mers pe jos( acolo unde sta un grup de moldoveni si unul de ucrainience) romanii veniti pe 14-15 din iasi stau la 40 min de mers pe jos iar eu cu simona si maxim stam la aprox 50 min d mers pe jos.
Durata este MUUUULT redusa daca mergi cu bicicleta (aprox 15min).
Noi am dat pe biciclete intre 35-50 $, cele mai scumpe fiind in conditii fffff bune iar cele mai ieftine indeajuns de bune pt o vara.
P.S Am inteles ca pe "novicii" :P care au venit acuma o sa-i mute sambata intr-o casa mai mare ( asta in care stau a fost provizorie) si mai aproape de ACME.
 
Va rog mult......doar intrebari importante daca mai aveti, ganditi-va ca deja stii mult mai multe detalii decat stiam noi cand am plecat.
 
see ya soon
Dragos

Adrian Stanciu: cine mai pleaca pe 24 cu cursa directa otopeni - jfk sa dea replay ca
sa mergem in grup, eu sunt singurel:D

Simona Cristea: Pt cei care pleaca pe data de 12:
Cei care pleaca cu avionul de la ora 1 dati un mail k sa ne intalnim
cu totii sa mergem:P

Andra Geri: Va rog, astia care plecati joi, sa ne ziceti cat va costa biletu de
avion si unde faceti escala. Multumesc anticipat

Carmen Diaconu: sunt carmen din iasi.cine are bilet de avion pe 14 sa dea un semn
poate ne intalnim la aeroport. nr meu e 075xxxxxxx

Ana Teodora: Salut! Dati si voi un mail cu primele impresii va rog. Ink 2 oameni din Iasi (muhaha) au avion pe 24 :D. Front end cashier anyone?

Ana

Simona Cristea: Daca aflati ceva de o alta cazare anuntati-ma si pe mine va rog pentru
ca intr-adevar e prea mult:D
 

Cam asa aratau primele discutii intre noi! Va salut!

NY experience Part 1 by Adrian

…ma vin si eu cu voi. Cat stam? Trei nopti? A…e ok.

Asa au inceput discutiile referitoare la plecare mea impreuna cu Mihai, Alex si Luci in NY. Ne-am pregatit desagile cu haine, sosete, chiloti si preservative (?!asa ai facut Mihai?) si am plecat intr-o fabuloasa zi de…habar nu am ce zi mai era, tin minte doar ca era destul de soare afara. Dusi am fost cu TrolleyBus-ul nostru. Apropos, asta era singura legatura cu ravnitul continent, dat fiind faptul ca noi eram asa mai izolati de felul nostru pe pustia insula LBI. In fine, in autocar ca niste copii carora le dai o acadea, ne faceam poze, in special cand dormeam, asa ca sa avem de ce rade unu de altu si ne uitam pe ceru-nnourat, ca de fapt s-a enervat maritul Apollo pe noi dat fiind gura noastra mare care scotea numai onomatopee de mirare si uimire. Drumul a fost destul de scurt tinand cont de atmosfera si de anturajul in care am fost. Numai oameni si oameni in autocaru ala.

Am uitat sa precizez ca am plecat de pe insula fara sa facem vreo cazare la hotel, motel, hostel ca deahh…copchii aventurosi. In fine ajuns-am noi in NY. Prima imagine a fost acea a unui basm, intr-adevar imaginile erau din filme luate, cu acei zgarie nori luminati doar de becurile serii, da era deja seara cand am ajuns acolo. Frateee, catamai tunelu a trebuit sa traversam, in autocar fiind bineinteles. In fine ne zgaiam noi pe pereti, pe geam dupa zgarie norii aia de mai mai ca-ti rupeai gatu cand te uitai dupa ei. Ajuns-am in Port Autority Bus, ce s-a dovedit a fi cazarea noastra pentru cea de a 2a noapte. Ne-am pierdut noi putin pe acolo, dar intr-un final, dupa ce am facut toate nevoile fiziologice ce se cereau am iesit la „lumin”. Frate, pe mine unu, ma plesnit asa o emotie si o stare de neincredere in adevarul ochilor cand am iesit din PAB si am vazut orasul. Prima cladire pe care am vaut-o a fost cea a tabloidului NY Times, daca nu ma inseala memoria. Ne-am plimbarit noi pe ici pe colo ca habar nu aveam pe unde sa o luam, mai ales ca se facuse deja intuneric prin zona aia. Mihai al nostru isi scoate arma, ghidul NY, si ne arata calea (hai ca o dau in profetime si scrieri biblice de acuma). Si mergem noi spre Broadway pare-mi-se. Ne uitam in stanga-n dreapta, stii ca taranii ce ajung la oras, bineinteles eram mai ceva ca chinezoio-japonezo-coreenii aia care fac poze la tot ce misca. Alex al nostru era cu handralau de aparat dupa gat, nu scapa nimic, Mihai isi etala si el obiectu muncii (a se citi Camera de filmat dragelor fete) şi eu de asemenea in stanga aparatu şi in dreapta camera (poveste interesanta si asta, dar alta data). Luci, fara stres omu, de parca locuia in NY. In fine, in stanga femei, in dreapta femei, ne uitam fara sa vrem, totusi fara sa atingem ca eram prea concentrati la celelalte. Da ma, si ajungem pe Broadway, Doamne ce a mai fost acolo, un adevarat Babilon, toate limbile toate rasele toate toate. Poze, filme, filme, poze ce sa mai eram in NY. 

Dupa ce strabatem in lung, mai putin in lat, renumitul bulevard ajungem si in Times Square. Sa vezi aici cultura. Am ajuns? Asta e ma TS? Ma nu e asta! Ba da frate, uite! Hai sa ne pozam! Cam astea au fost renumitele replici ce ne-a fost dat sa le scoatem pe gura. Da, am ajuns si in renumita piata, am facut si acolo poze. Tin minte ca era o gramada de oameni si acolo, trebuia sa faci cu randu' ca sa te poti poza in zona aia. In fine, mi-am facut o poza cu aburu de la metrou, ne-am facut poze cu tot ce era pe acolo. Da, renumita noastra poza si-a gasit incipitul tot acolo. Asa cum va fi denumita mai tarziu, Totem in New York, poza asta avea sa devina celebra printre noi, chiar reedintand-o cu fiecare ocazie in care ne-am reintalnit de atunci. Bine, ne-am saturat de TS, am purces mai departe, tinta fiind Central Park. Pe drum, imi amintesc ca am vazut si Empire State-ul luminat, o frumusete. Ne-am oprit la unul din simbolurile Globalizarii sa mancam, aka Mc. O mare deziluze, tinand cont de murdaria si de culoarea care predomina zona, adica negru de la negri. După ce am mancat, hai la o tigara cu Alex si Luci. Daaaa tigarile de foi, Dutch Masters fenomenale. Am stat si am fumat intr-un mic parculet...la la la ne-am mai pozat noi ca pitipoancele cu tot ce gaseam in cale si ne-am continuat drumul spre CP. 

Ajutati de mirifica minte a lui Mihai, bine...de ghid mai mult, am ajuns in renumitul parc. Hai sa ne asezam si apoi plecam ca nu dormim seara asta, fiind gandul nostru initial. Luci si Alex, renumiti fotografi s-au dus sa se pozeze cu una cu alta, Mihai deja statea de veghe...in somn bineinteles iar eu...eu eram deja descult si topaiam ca maimuta. In fine, am fumat iar o tigarica renumita si ne-am mai facut noi niste poze d-alea de sper sa nu ajunga pe pitipoance.org sau cocalari.org. La un timp, hai sa plecam, il trezim pe Mihai, asta prompt, Unde e Alex, saracu Alex se pierduse, era chiar in fata lui Mihaita. Mihai al nostru era deja speriat unde e Alex unde e Alex....Va dati seama ca nici nu am ras de el. Da, deci ne-am ridicat doar ca sa ne asezam in alta parte a parcului, ca doar deh....era inchirat tot de noi. Ne-am pus un „pic mai la deal” si da-i somn....

Dragilor, ma opresc, sper sa nu fi intrat intr-o alta zi din Aventura aventurilor. Mah...va mai scriu, promit. Pa pe azi.

P.S. Asta nu mai e pentru tine Mihai, e pentru mine:D