A new day could be a new life!

Iarna asta....pfff....frig rau!

2012-01-26T07:04:00.000-08:00

Ma uit pe geam si vad cum viscoleste. Se face ora de plecat acasa de la munca numai ca trebuie sa dau ochii cu ninsoarea si parca nu as iesi afara. Acum am de ales, ori raman la munca mai mult, dar nu cred in vreo ameliorare a vremii ori infrunt vijelia.

Zgribulit in pat cu 10 paturi pe mine plus una electrica si cu picioarele intr-un lighean cu apa fierbinte. Asta e singura metoda de infruntat vremea asta vitrega.

Am fost acasa la pranz sa mananc si sincer spun, am crezut ca nu mai ajung. 1 milion de bobite mici de zapada spulberate de vant, imi loveau fata ca niste ace marunte. Mi s-a intins pielea de pe fata de aratam mai ceva ca dupa o operatie estetica. Singura problema a fost ca mi-a luat 20 de minute pana sa imi iau de pe fata zambetul ala talamb pe care il afisam, era doar din cauza gerului ca mi-a inghetat fata asa.

Ma asteapta inca o noapte plina. Sper doar sa nu se intrerupa curentul ca raman doar intr-o lanterna amarata de la un Nokia 100. Sa nu mai spun ca zapada in fata casei ajunge pana la nivelul pragului si cum deschid usa cum o gramajoara de zapada incearca sa isi faca loc la caldurica. E de pus mana la lopata si joc de incheietura.

Welcome back!

2011-10-27T08:23:00.000-07:00

Recent m-am intors din Canada, ca sa fiu mai exact, acum 2 luni si 2 zile, sunt cateva zile importante de cand mi-am adus din nou speranta in tara mea de suflet.
Sa revin la momentele anterioare veniri. Eu, persoana fizica, angajata, ma aflu intr-o tara minunata, am o situatie buna, mai sunt cateva luni si urmeaza sa ma intorc, incerc sa ma consolez singur ca e bine acasa. Nu imi fac griji, stiu ca ma voi intoarce si fara niciun efort voi putea sa ma angajez. Experienta internationala trebuie sa conteze si sa ma ajute sa fiu acceptat de una din companiile multinationale de la noi. Zis si facut, astept cu nerabdare sa ma intorc, profit de ultimele luni de Canada si imi iau doua job-uri, ma simt bine, produc, ba chiar mai bine si uite ca vine ziua cu pricina, 24 August 2011. Ziua in care speram ca voi incheia o etapa si voi incepe una nou si cu speranta ca va fi mai buna ca cealalta.

Uite-ma aici, acum, 27 Octombrie 2011, in orasul meu natal, acasa mai bine spus, in fata calculatorului unde fara sa ma pot abtine am mai trimis cateva CV-uri. Dupa cum v-ati dat seama, inca sunt "unemployed". Cum se face asta? Hai sa va spun.

Ajuns acasa, mi-am luat vacanta cateva saptamani ca meritam si apoi m-am apucat sa aplic la job-uri pe net. Am pus la punct un CV, zic eu, bunicel si i-am dat drumul pe piata. In cautarea mea neincetata m-am tot lovit de o mica problema, experienta de 2-3 ani necesara pentru a prinde un post la o companie multinationala. Stau eu pe ganduri si ma intreb in sinea mea, oare cum as fi putut eu sa am experienta in acel domeniu avand in vedere ca am terminat facultatea recent, iar pe langa asta la categorie mai apare si student/absolvent.

Exista doua posibilitati aici, am stat si am analizat ca nu intelegeam cateva lucruri esentiale.
1. Sa spunem ca am lucrat timp de 2 - 3 ani si am facut experienta intr-o companie, am invatat bineinteles de la inceput toate sistemele, procedurile, imi desfasor job-ul cu performante, am un salariu bunicel, ca a mai crescut in timp. Daca m-as duce la alt job unde mi se cere aceasta experienta pe care o am, sunt acceptat si incep prin training intens. Ajuns sa ma intreb oare de ce mi-au cerut expeirenta cand trebuie sa invat totul de la capat. Probabil ca mi s-ar spune ca fiecare companie utilizeaza sisteme diferite, norme diferite etc etc. Oare ce rost mai avea sa am experienta cand poti invata lucrurile astea si fara. Sau prefer sa nu merg in alta parte, pe acelasi salariu sau mai mic, unde as fi pe acelasi nivel.
2. Nu am experienta si nu reusesc sa conving prin CV-ul meu ca as putea sa fac acel lucru de la capat fara experienta numai ca nu crede nimeni si nu ti se da o sansa sa ajungi la interviu sa demonstrezi ce poti asa ca te afli in situatia mea care dupa 2 luni, nu am de munca, iar experienta mea internationala intr-o mare corporatie este un nimic frumos impachetat, nu conteaza pentru romani.
De fapt mai exista si o a treia care le-ar explica pe toate: joburile sunt postate numai pentru publicitate, dar defapt ele nu exista, iar daca exista nepotismele sunt in floare.

Eeee, eu inca ma bucur de viata, de timp liber pana cand cineva va vrea sa ma aiba si pe mine. Pana atunci continui sa trimit CV-uri si sa ma enervez.

Urati-mi succes.

Intrebare intrebatoare

2011-01-22T00:04:00.001-08:00

Astazi am auzit o intrebare care ar trebui sa va puna pe toti pe ganduri si chiar as fi curios sa vad cateva raspunsuri istete si gandite bine. E formulata mai mult ca un repros cu un raspuns care se presupune ca ar rezolva problemele multora!

Intrebarea: Ce are tara ta sa iti ofere?

Dar dilema apare aici: Intrebarea nu este ce are tara ta sa iti ofere ci ce ai tu sa oferi tari tale "dragi"?

Toti asteptam sa ni se dea de la guvern, sa ne faca guvernul, etc etc. Dar daca si tara noastra ar astepta de la noi sa ii oferim ceva, oare noi ce am putea, ce ar trebui sa ii oferim? De ce are nevoie tara noastra si noi ii putem da?

Aprofundare

2011-01-20T15:30:00.001-08:00

"Patrioti" care va faceti tara de ras ramaneti ascunsi in pesterile voastre si scrieti pe pereti parerile de rau despre viata voastra care se duce pe apa sambetei. Va spun ca m-am saturat sa citesc bloguri anti societate, de ce nu scrie nimeni despre partile bune, despre valori, oameni de valoare care au schimbat ceva. Ei cum au putut si noi nu?
E ironic cum unii care sunt acasa isi urasc tara dar nici nu fac nimic sa o schimbe, iar altii care nu sunt acolo se gandesc cu nostalgie la toate momentele frumoase petrecute acolo. Nicaieri nu e raiul pe pamant, iar daca pleci de acolo si vii aici vei trebui sa te lupti cu aceleasi probleme sau unele noi, dar pentru ca aici nu ai incotro, te lupti pana reusesti si chiar reusesti. Asta nu inseamna ca daca aici ai reusit si acasa nu,e o problema cu mediul ca nu e asa, e vorba de vointa. Aici reusesti pentru ca trebuie, pentru ca stii ce satisfactie vei avea dupa. Acasa mai mult sau mai putin ai tot ce iti trebuie si stai toata ziua sa te plangi ca societatea este asa si pe dincolo, dar se pare ca si tu esti la fel pentru ca nu incerci sa schimbi ceva, o societate de plangaciosi.

Acum mai mult ca oricand a incerca sa schimbi ceva are mai multe sanse de reusita ca inainte. Sunt atatea metode de a face lumea sa inteleaga faptul ca depinde numai de noi, de fiecare in parte, cum se poate schimba ceva in bine. Folositi facebook-ul, email-ul, blogurile, youtube-ul etc. si faceti-va folositori promovand metode prin care putem schimba ceva, nu sa criticam tot timpul. Nu ne duce nicaieri, dar daca promovam idei noi poate macar 2 din 100 se vor schimba si ei la randul lor vor vorbi cu altii si poate si ei vor gandi mai deschis la ce e afara.

Toti avem o ura imensa pentru tara noastra si acum inteleg de ce ne merge asa de "bine". Daca tu ai ura pe cineva, te mai poti astepta ca acel cineva sa faca ceva bun pentru tine? NU! Te va respinge si iti va spune du-te la ala pe care il iubesti. Oare de ce imi suna logic aceasta teorie!?

Stiu ca nu sunt in masura sa vorbesc despre aceste lucruri dar macar am reusit sa imi dau seama de unele lucruri si acum stiu unde trebuiesc facute schimbari.

Va propun ceva, grupati-va macar 5 si iesiti in parc. Asezati-va pe o banca toti 5 si uitati-va la trecatori insistent zambind in acelasi timp. Multi vor crede ca sunteti deraiati, ce daca, e clar ca aia sunt cei care trebuie sa se schimbe. Dar multora le veti rapi zambete, iar asta e un lucru nepretuit. Faceti ziua zambetelor si invadati parcurile cu fete zambitoare, strazile. Spuneti ca vedeti zilnic fete triste pe strada, oameni nervosi, etc. Uite o metoda de a-i face voi pe cei care sunt asa, sa zambeasca si sa le faci ziua mai buna!

O zi....dar nu ca oricare!

2011-01-20T10:07:00.000-08:00

Bubuieli, frig, sonerii cantand in continuu, ce se intampla aici? Ce e cu voi oameni buni? Lasati-ma sa dorm!
Si uite cum simt ca cineva ma prinde de mana si ma trage pana sa ma darame din pat. E de admirat, a depus efort mare sa trezeasca "obositul"!
Fac ochi si ma uit in jur, o fata zambitoare, cred ca de satisfactie ca a reusit sa ma trezeasca. Cafea facuta, soare orbitor afara si doar -10 grade in termometru. Ai fi zis ca iarna e pe sfarsite si ca primavara isi arata primele semne, ce bine ar fi dar uite ca mai zaboveste pe la noi si nu ne da inca culoarea aceea verde a ierbii proaspat crescuta si mugurii copacilor, nori pufosi ce se misca pe cer ca intr-o coregrafie bine pusa la punct schimbandu-si infatisarea in cele mai bizare animalute si plante, fete uniform luminate de soare.
Uite asa am iesit din camera, Andreea mi-a adus cafeaua la nas, apreciez, ii raman dator. N-am mai baut de mult o cafea asa buna, parca simturile adormite si cu mirosul cafelei fac cea mai buna pereche pentru ca nu am mai simtit atat de puternic aroma cafelei ca in dimineata asta. M-a trezit numai mirosind-o! Am baut-o repede ca era asa de buna ca iti venea sa zburzi pe campii strigand de bucurie. Mi-a pus circuitele in functiune.
Dupa ce a iesit Andreea din casa am intrat in priza, cu doza proaspata de energie pe care o capatasem, am inceput curatenia in casa, fiind ziua mea astazi. Spalat vase, curatat blatul de la bucatarie, mutat tot din sufragerie, dat cu matura, dat cu mopul, curatat masa de toate maruntisurile, pus totul la loc, in baie la fel. Ufffff.....am obosit si mi s-a facut foame! Ha, avem clatite pufoase, zis si facut! Turnat 5 in farfurie si infulecat cu o foame de lup.

Hei....ce e asa de rau in asta, astazi am decis sa fiu fericit, sunt anumite motive pentru care am decis asta si sper din toata inima sa nu mi se spulbere sperantele si sa iasa totul bine. Ma duc zburdand la munca astazi dar parca vad ca dupa ce ajung acolo ma asteapta cineva la intrare cu o masca trista sa mi-o aseze peste fata zambitoare. Voi vedea, nu mai e mult si o iau din loc! Sunt curios cum o sa decurca ziua asta!

Tine-mi pumnii sa iasa totul bine cum sper sa iasa!

2010

2010-12-28T23:59:00.001-08:00

Anul 2010 a fost unul al schimbarilor, oarecum mi-am dat seama ca m-am schimbat foarte mult de cum ma stiau toti si de cum ma stiam eu.
Anul a inceput oarecum bine, prima sesiune am trecut-o fara niciun examen picat si o nota buna la cel mai greu examen. Imi propusesem sa trec sesiunea fara restante, aveam nevoie pentru ca din primul an semestrul 1 nu mai avusesem sesiune fara restante. M-am enervat, mi-am spus ca am nevoie de asta sa ma motiveze, m-a ajutat bunul Dumnezeu si am reusit. A fost o sesiune buna, nopti nedormite, pauze de tigara dese, din ora in ora si sufeream in acelasi timp pe melodiile pe care le ascultam inainte. Sufeream nu pentru ca ma despartisem pentru ca inca ne vedeam dar sufeream pentru ca nu mai era la fel, pentru ca eram altii si nu o mai doream.
Au trecut vreo doua luni si apoi de Paste dupa ultima noapte petrecuta la mine acasa nu ne-am mai vorbit decat foarte rar prin cateva mesaje si pe mess din cand in cand. Dupa Paste m-am mutat la o cunostinta si ma simteam mai bine decat unde stateam prima data. Am inceput sa fumez mai mult, eram foarte stresat, aveam 4 restante din anii trecuti si imi era teama ca nu o sa ajung sa dau licenta in vara. Era tot ce imi doream. A venit sesiunea si datorita unui drum la secretara care mi-a dat ideea sa dau a doua zi restanta la macro am reusit sa dobor bivolul. Am invatat in noaptea aia la Cristi acasa si a doua zi m-am trezit buimac sa ma duc la 7 jumate la examen. Am ajuns la facultate si am alergat disperat in toate partile ca nu gaseam sala, o ora am fugit in toate cladirile desi verificasem ora si sala numai ca nu verificasem ziua. Am alergat pana cand mi-am dat seama ca nu era in ziua aia si am plecat acasa rasufland usurat cu o tigara in gura. Era o dimineata superba de inceput de vara. Soarele rasarea, umbrele cladirilor se vedeau pe asfalt si lumea incepea sa iasa de pe la metrou in masa. Am reusit sa imi dau restanta si am luat-o. Nu mi-a venit sa cred, eram la Cristi cand am verificat pagina de net si am zbierat de bucurie ca s-a speriat mama lui. A fost o implinire ca am reusit sa iau examenul ala, am fost asa de fericit. Apoi a urmat sesiunea si bagam tare noapte de noapte, pachet dupa pachet. Nu dormeam pana la rasarit, stateam pe geam in pauze cu cana de pepsi langa si fumam privind rasaritul. Noptile alea nu am sa le uit cat o sa traiesc. Am reusit sa iau restantele si examenele mai putin de una. Aveam dreptul muncii cu care ma chinuiam de mult si imi era teama pentru ca era grila si eu nu le aveam cu grilele, plus ca era ras multiplu. Am reusit sa iau si restanta aia si apoi am aflat ca mai am 3 zile ca sa imi fac licenta. Nu m-am apucat mai devreme de ea pentru ca nu aveam restantele luate si nu ma gandeam decat la asta. In 3 nopti am facut licenta, nu era minunata dar era. In ziua in care am sustinut-o si am aflat ca am luat peste 8,5 am fost cel mai fericit, atat imi doream sa iau peste 8,5 ca sa am sansa la un master in afara cand o sa imi propun asta.
2 luni acasa au fost de vis, nicio grija, mai putin plecarea, dar in rest toate erau pe placul meu, relaxare totala.
O alta implinire este faptul ca am facut pasul si am venit in Canada, a fost o decizie grea si mi-am asumat un risc foarte mare, plus ca nu am avut nimic cand am venit aici si a trebuit sa infrunt totul si sa ma lupt pentru orice. Nu e mare lucru pentru ca imi plac provocarile si nu o sa renunt niciodata la a lupta pentru ce imi doresc.
Iata-ma acum aici, stau pe canapea, e ora 3 dimineata si rememorez un an care mai are putin si se incheie. A trecut repede si s-au intamplat multe, sunt multumit, am realizat lucruri foarte importante precum licenta.
Am realizat ca ma schimb si pe zi ce trece uitandu-ma in jur imi dau seama ca sunt un om mare si trebuie sa incep sa ma gandesc si la alte lucruri care tin de viitor. A fost un an intens, cu nervii intinsi la maxim, cu hopuri mari, dar a fost un an care m-a intarit si simt ca incet incet ma apropii de momentul in care ma voi cunoaste intr-un totul si voi sti exact ce vreau sa fac de acum inainte.

Peripetii din copilarie...nu incercati acasa!

2010-11-25T20:04:00.000-08:00

Trebuie sa postez cateva amintiri care mi-au facut copilaria frumoasa, asta spun acum pentru atunci unele s-au lasat cu batai de la mama.

1. Pai cred ca ar trebui sa incep cu varsta de 5 ani cand faptul ca faceam singur la toaleta era ceva impresionant si intr-o zi m-am gandit eu, oare cum ar fi daca as face eu pipi de la etaj pe scara blocului. Zis si facut, mai eram cu o prietena, vecina de pe scara si ea a ramas la parter sa stea de 6 iar eu am urcat la etajul 1. Pentru mine atunci parea foarte sus si deja ma vedeam cum faceam un curcubeu. Nu mi-a trebuit mult si mi-am lasat pantalonii in jos, dar de tot cum faceam la gradinita ca sa nu ne udam pe pantalonasi, am inceput eu treaba si eram minunat de cat de departe se ducea, pana cand se trezeste o vecina sa iasa pe usa de la etajul 1. Eee uite pe asta nu o luasem in calcul ca cineva ar putea sa iasa si de acolo, mai mult de atat era una din cele mai rele vecine, eram toti bat cand intra pe scara si nu spuneam mai mult decat saru'mana. Cand am vazut-o am incremenit si nu stiam ce sa fac pentru ca jetul nu se terminase. Nu mi-a trebuit decat sa aud ce faci ma acolo si in secunda doi am terminat, eram cu pantalonii pe mine si goneam pe scari in jos. Am iesit afara si am mers direct in spatele blocului sa nu ma vada ca ea avea balconul pe fata. Mi-a fost rusine sa mai dau ochii cu ea un timp dupa intamplare dar nu s-a suparat. Si asta nu a fost singura peripetie cu vecina!

Pai cred ca am sa va las sa va delectati cu asta momentan pana ii dau forma urmatoarei.

O viata...

2010-11-25T15:39:00.000-08:00

Te aud cum ma strigi, dar fug in directia opusa cat de repede pot doar ca te aud la fel de tare oriunde as fugi. Chiar daca vrei sa ma lovesti de pamant cu toata forta nu o sa te las, o sa lupt cu tine. Lupt pentru ca pot sa imi tin mai mult respiratia decat tine, pentru ca nu respir la fel de greu ca tine, pentru ca nu transpir la fel de repede ca tine, pentru ca nu obosesc la fel de usor ca tine.
Ma gandesc ca uneori nu sunt realist si poate ar trebui sa te las sa ma pui la pamant si sa crezi ca m-ai doborat dar ma vei ajuta sa vad ca lucrurile nu sunt atat de idealiste si m-as ridica cu forte noi si cu un simt al realitatii intarit ceea ce m-ar face sa te pot dobora. Crezi ca m-ai invisn? NU! M-am folosit de tine sa ma aduc cu picioarele pe pamant si acum ca sunt mai ancorat ca niciodata nu vei mai putea sa te mai joci cu mine cum vrei tu.
Te opresc acolo unde esti acum, departe de mine, dupa gardul din plasa si te vad cum te uiti la mine cu ura si parere de rau ca nu m-ai putut dobora. Nu trebuie sa te temi ci sa te bucuri ca am reusit sa inving, sa razbat si sa fii mandru de mine.
Poti pleca linistit ca m-ai ajutat sa devin mai puternic si ca nimeni nu ma va mai dobora niciodata.
Am sa iti intorc spatele si am sa plec, nu ma privi cum ma indepartez ci pleaca in acelasi timp cu mine in directia ta si uita-ma.

Turbulente...

2010-11-12T12:48:00.000-08:00

pfff....la munca, inca o noua zi dar macar e vineri si maine pot sa ma relaxez. astazi nu am avut chef sa merg la jobul de dimineata desi era aproape de mine. Eram foarte obosit si aveam nevoie de somn. M-am intalnit cu Alina dupa ce a iesit de la lucru si am mers sa ne plimbam putin pentru ca e soare afara si frumos, caldut. M-am simtit frustrat la un moment dat si o sa spun de ce. Mergand prin parc la un moment dat se auzea un cantec de orga de undeva si am decis sa aflam de unde vine. Era din turnul Universitatii din Toronto. Am ajuns acolo si ne-am plimbat putin sa vedem cam despre ce este vorba. Erau multi studenti care se perindau pe holurile facultatii si atunci am simtit ca vreau sa apartin si eu unui anumit grup, institutii sa ma simt ca fac parte din ceva. Ma simteam ca un spectator vazandu-i pe ei si imi doream sa fiu si eu acolo. Era un fel de window shopper. Cred ca asta vine din dorinta de a ma simti ca acasa aici, pentru ca de multe ori ma simt un strain intr-un oras plin de oameni si aglomerat.
De cateva zile ma tot gandesc sa incerc ceva nou si nu stiu inca ce. Vreau sa fac ceva, sa imi schimb anumite obiceiuri macar pentru o saptamana, sa ma schimb pentru o saptamana. M-am gandit sa ma las de gandit, cred ca este foarte complicat dar pot sa incerc. Nu am idee cum o sa fac asta dar vine o saptamana noua si pot experimenta. Trebuie sa imi fixez cateva reguli stricte pentru o saptamana de proba. Cum sa te lasi de gandit? Habar nu am dar tare as vrea sa vad cum este! Cred ca ar fi mai usor sa spun hai sa renunt la Mc, sau la tigari, sau la cafea! Sper ca e bine sa incep cu ce e mai greu si restul vor fi floare la ureche!

crezi ca mai traiesti?

2010-10-27T01:00:00.000-07:00

ce intrebare, ma gandeam ieri noapte cand ma intorceam de la lucru. nu stiam ce sa raspund, sa spun nu si sa accept ca ma dau batut sau sa spun da si sa raman in metrou pentru o cursa mai lunga.
si daca admit ca nu, ce o sa fac? o sa ies afara o sa imi aprind o tigare si o sa stau intr-un colt uitandu-ma la trecatori prin fumul de tigara pe care il pufai foarte repede si care este gros pentru ca afara este frig. Sunt multi, poate si ei au probleme dar de ce sunt doar eu cel care crede ca la el au inceput toate si ca la el o sa se termine? Oare toti sunt asa?
nu cred ca mai gandeste cineva ca mine, dar ce mai conteaza cine si ce face, conteaza numai ce fac eu si cum imi rezolv eu problemele si frustrarile.
trag repede din tigare ca e frig si deja mi-au inghetat degetele, pufai un fum gros si abundent. stau neclintit si admir spectacolul de efecte speciale, ma simt un masinist.
dupa ce o arunc pe jos si calc pe ea ca sa nu mai fumege o iau la pas spre casa. e aproape dar tot am timp sa imi derulez tot trecutul si sa ma gandesc la ce a fost bine ce a fost rau, ce as putea imbunatati si asta e cel mai interesant pas pentru ca in fiecare zi ma gandesc la asta si momentan nu pot sa spun ca am gasit cele mai bune solutii.
sper candva intr-o zi toate deciziile astea sa se uneasca in acelasi punct si sa provoace o oportunitate mareata pe care o sa o accept cu drag.!
am plecat la somn ca este ora 4 am!

timpu trece, noi ramanem, cine stie pe unde!

2010-10-08T16:12:00.000-07:00

ce repede trece timpul asta, nici nu iti dai seama pentru ca daca ai putea sa privesti din afara sa fii macar putin spectator la piesa asta de teatru ce se joaca in fiecare zi dar cu actori diferiti si cu subiect diferit numai numele este acelasi - viata - ai vedea ce repede zboara timpul.
imi aduc aminte de parca a fost ieri primele zile in bucuresti la admitere, canicula insuportabila, examen ora 3, soarele arzand ca niciodata, asfaltul moale de puteai sa iti vezi urma de la pantof pe unde treceai, mirosul insuportabil de noxe si aglomeratia care nu tinea cont de acest aspect. sala de examen cu coli in geam ca sa nu intre caldura si ghici ce noroc am avut, am primit loc langa geam. transpiram asteptand foaia de examen si ma gandeam cum o sa fie cand o sa incep sa si gandesc. normal ca ce credeam eu ca o sa fie a fost putin din ceea ce a fost, eram ud tot de parca facusem dus imbracat si nu mai zic ce senzatie ai dupa ce iti dai seama ca ai inceput sa mirosi. normal ca toata lumea era transpirata si asta facea aerul irespirabil. credeam ca dupa ce se va termina si voi iesi afara va fi mai racoare, da de unde, era si mai rau, nu adia deloc vantul. cumparam apa rece la fiecare magazin pe care il intalneam pentru ca in 15 minute apa nu mai era rece deloc si trebuia alta.
ideea e ca am intrat la facultate si mai mult de atat, din toate examenele am facut cel mai bine la acesta pe care l-am dat in toiul caldurii.
3 ani de facultate, chiar au fost? cand? da eu ce am facut, am dormit? de ce pare ca a fost asa de scurt ca un vis. macar e un vis devenit realitate, ca mai nou am reusit sa si termin facultatea si sa imi iau licenta, lucky me! macar imi aduc aminte ultimele saptamani in care ma luptam cu examenele, apoi cu restantele, apoi fa licenta in 3 zile si 3 nopti, vezi ce ironie, unii petrec 3 zile si 3 nopti, dar toate au fost spre bine. multumesc lui Dumnezeu.
iata-ma acum aici, hmmm...interesant cum suna, da Canada, woow ce tare ar zice unii.
hai sa zicem ca este, dar e frustrant sa stii ca tara in care ai crescut si ai facut atata scoala nu poate sa te ajute sa iti gasesti un job ok dupa ce iti termini facultatea si trebuie sa iti iei traista si sa te cari in tari straine. nici macar europa care na, e mai ok nu te primeste ca nu ai aia, aia, aia, aia, etc. am o luna si aproape 2 saptamani, cred, nu am calculat exact, de cand sunt in toronto si deja imi e dor de casa. imi pare rau ca nu am putut sa raman acolo si sa fie totul minunat. nevoia m-a impins aici, adevarul e ca a avut ceva forta sa ma arunce pana peste ocean.
ia-o de la capat, cauta chirie, bifat, muta-te, bifat, heiiii ce fain nu avem nici macar pe ce dormi, doar o saltea pe care ne ingramadim 3 persoane. nu e minunat cum nevoia apropie anumite persoane. iti e foame, vaaaaiii...nu avem nici linguri nici pahare, deja e o comedie pentru mine. macar radem cand tre sa plangem, poate ajuta la ceva.
hai ca nu e asa rau, am carat din costco un geamantan plin cu cumparaturi. cu trolerul ca nu avem masina si e mai usor. ne-am luat de toate, cel putin pentru cateva zile dar macar simtim ca apartinem locului. am facut sa arate mai fain, mai a casa de locuit. o sa vedeti si voi intr-o zi, cand o sa pun poze pe net. ha ha.
stai ca nu s-a terminat, cauta job. zis si facut, intra pe net, apar 30 de joburi pe zi, aplica, te ia durerea de cap, te epuizeaza psihic sa stai in fiecare mail sa scrii de ce esti tu cel mai bun, ajungi sa crezi si tu ce scrii acolo dupa vreo 10 mailul. asteptam sa fim sunati, stiti doar cum e vorba aia, "te sunam noi"!

heeeiii....happy aimhai from toronto va spune nu va pierdeti speranta!

Cities i've visited!

2010-08-15T07:59:00.001-07:00

New York City, NY, USA

Grand Canyon National Park, AZ, USA

San Francisco, CA, USA

Niagara Falls, NY, USA

Valencia, Spain

Beach Haven, NJ, USA

Las Vegas, NV, USA

Trieste, Italy

Fond du Lac, WI, USA

Yosemite National Park, CA, USA

Chicago, IL, USA

View my profile

Create your own travel map or travel blog

Find the best vacation rentals at TripAdvisor

today's post

2010-06-26T14:05:00.000-07:00

Nu conteaza daca din greseala scapi ceva pe jos si face un zgomot enervant, nu conteaza daca din greseala amesteci lucruri care nu se completeaza reciproc, nu conteaza daca faci anumite lucruri gresite ba conteaza. Conteaza ca faci lucruri gresite pentru ca atunci cand le faci sau dupa iti dai seama de greseala si a doua oara e posibil sa nu o mai repeti dar daca nu incerci sa faci ceva nu vei afla niciodata daca a fost sau nu bine ceea ce ai facut. Nu fac nimic si lucrul asta ma enerveaza, astept sa mi se intample anumite lucruri pe care le doresc si de multe ori nu fac nimic ca sa fie mai usor, nu depun niciun efort si asta ma duce la disperare, oare cat mai trebuie sa dau gres ca sa imi dau seama ca trebuie sa ma lupt pentru ceva ce imi doresc!

Momente fericite!

2010-03-22T17:04:00.000-07:00

Ora 2 de dimineata, mi-as dori sa mai dorm dar stiu ca nu este timp de somn, trebuie sa pornim la drum. Ma ridic din pat, ma uit la el cu melancolie ca o sa il mai vad peste cateva luni. Imi este foarte somn dar sentimentul ce ma domina nu imi da voi, sunt mult prea entuziasmat de ce urmeaza sa se intample in viata mea. Am doar o ora de somn dar stiu ca nu e timp de pierdut si ma schimb repejor pentru ca fiind dimineata este destul de frig in camera si deja m-a lovit un fior care mi-a facut pielea ca de gaina. Ma imbrac repede, si ma mai asez cateva minute pe pat sa imi incalzesc hainele care sunt si ele reci. Ma uit prin camera si cu privirea imi iau la revedere de fiecare obiect care este la loculu lui de mine oferit. Ma gandesc cu nerabdare la aventura ce ma asteapta, la avalansa de sentimente care ma vor patrunde si imi vor da fiori, stare de bucurie, euforie chiar as putea sa o aseman cu o stare de beatitudine. Ma uit la o usa de dulap, nu imi dau seama ce vreau sa fac si o deschid. Raman cateva momente uitandu-ma inauntru dupa care pun ochii pe parfum si imi dau seama ca asta trebuia sa fac, era ultimul detaliu de pus la punct inainte de plecare. Ma parfumez si ma duc sa vad ce face mama. Mama statea afara imbracata si astepta, era mai nerabdatoare ca mine, era fericita, citeam asta pe chipul ei. Ma intorc inapoi in camera si mai stau putin pe pat dupa care imi iau geaca pe mine si ma asez iar pe pat. Am fata obosita, vad asta in oglinda dar fericirea se citeste in ochii mei. Nu stau mult ca o aud pe mama strigand de afara. "Hai Mihai ca a venit George!" asta este, e timpul sa pornim la drum. Ma inchid la geaca, imi iau ghiozdanul in spate si ies, fratele meu si cu Dan deja au pus geamantanul in portbagaj, ne urcam in masina si pornim. Ma uit pe geam sa imi iau ramas bun de la oraselul meu drag. Privesc pe geam melancolic si ma gandesc la nenumarate lucruri, la radio se aude o melodie data incet, pe fundal, parca face atmosfera, lei ri ra. Pe la jumatatea drumului mi se face foame si scot din geanta un sandvis pe care il mananc foarte repede si refuz sa beau apa dupa. Inca nu realizez ca visul meu se repete, nu imi dau seama ca pornesc din nou in calatoria care cu un an in urma mi-a schimbat viata. Masina are viteza, drumul este liber asa ca nu ne impiedica nimeni. Locurile se succed cu o viteza mare ca nu apuc sa realizez pe unde suntem, am avut privirea atintita pe geam dar gandul m-a purtat departe asa ca imaginile percepute nu au fost descifrate, nici nu ma interesa. Trecem de Urziceni si stiu ca in curand o sa ajungem. Este ora 4 dimineata. Iata-ne ajunsi la aeroport. Cobor din masina, raman cateva secunde cu privirea la terminal, respir adanc, imi apuc geamantanul si pornim spre cladire. Ma uit la ceilalti si vad ca nici fratele meu nici mama mea nu mai spun nimic, au si ei emotii, sunt si obositi dar mie unul mi-a trecut orice oboseala. Abia astept sa il vad pe micutul albastru care ma va purta pe cerul albastru si inorat in acea dimineata. Intram in terminalul pentru plecari si il gasesc pe Stefan cu parintii lui si cu prietena lui, deja avea biletul in mana asa ca merg repede la check in, imi las bagajul, iau biletul si imi dau seama ca trebuie sa imi iau ramas bun de la fratele meu, mama mea si Dan. Sunt trist ca nu o sa ii mai vad atata timp dar stiu ca se bucura pentru mine si asta ma linisteste. Cu greu imi iau ramas bun de la ei ca trebuiau sa plece imediat deoarece Dan trebuia sa fie la ora 7 la munca si raman cu Stefan. Stam de vorba cu parintii lui, ne facem planuri, ma mai uit pe boarding pass si vad din nou negru pe alb ca scrie Bucuresti-Amsterdan, Amsterdam-Chicago. Zambesc si il pun bine de tot. Dupa ce se face ora 5 trecem in zona libera si ne asezam pe scaune in fata micutului ce ne astepta afara. Sunt fericit si ii tot cand lui Stefan lei ri ra, imi spune ca si el a ascultat melodia asta la radio pe drum spre aeroport si nu imi mai iese din minte, continui sa ii cant. A venit si vremea, se anunta ca imbarcarea este deschisa, ne ridicam repede de pe scaune, ne luam lucrurile si mergem spre ghiseul cu imbarcare prioritara. Trecem inaintea celorlalti si ajungem in avion. Stau pe scaun si privesc afara ganditor, astept cu nerabdare sa pornim spre norii pufosi ce se vedeau deasupra. Urmeaza sa cutreieram cerul. Cu emotii constat ca avionul incepe sa se miste, respir adanc, imi fac semnul crucii, ii zambesc lui Stefan dupa care imi intorc din nou privirea pe fereastra avionului asteptand.

Valentine's day

2010-02-13T16:09:00.000-08:00

Ce iti este si cu ziua asta a indragostitilor. E adevarat ca este foarte frumoasa daca ai cu cine sa o sarbatoresti si daca ai ce sa sarbatoresti si aici ma refer la iubire. Totusi se intampla sa te surprinda ziua asta single si atunci apar frustrarile de care vorbea si Simona in post-ul ei dar ce sa ii faci, ca e inevitabil, totusi poti sa privesti aceasta zi ca oricare alta si sa te bucuri pentru indragostitii care astazi isi duc flori si bomboane pentru ca ei au ce sarbatori si astazi sunt mai fericiti ca niciodata pentru ca astazi le este permis sa se iubeasca fara sa le fie teama de tot ce ii inconjoara, astazi este acceptat de toata lumea ca iubirea sa evadeze din rutina sa isi faca aparitia in cele mai neasteptate locuri. Se mai intampla sa se si exagereze cu dragostea si parca e prea multa miere care se scurge din cei doi amorezati si e asa de lipicios totul parca prea de tot dar na, astazi au tot dreptul.
Indragostiti de pretutindeni va doresc o zi cat mai frumoasa, inconjurati de toata dragostea de care aveti nevoie. Fi-ti fericiti astazi pentru ca nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine!

Copilarie

2010-02-12T16:09:00.000-08:00

Astazi mi-am adus aminte de copilarie, dar cum? stand in fata televizorului jucandu-ma pe ps3, un joc captivant si ma miram de cat de mult a evoluat tehnologia. numai un cablu si totul e diferit la joc si la imagine, totul este HD, nebunie! In timp ce ma miram eu ca un fraier de toate chestiile astea care astazi reprezinta lucruri importante si indispensabile copiilor care sunt in pas cu tehnologia. Jocurile astea vor reprezenta amintiri pentru copiii de astazi la fel cum noi ne amintim acum de roata aia de tablal care avea o sarma prinsa de ea si pe care o plimbam de colo colo pe strada plina de praf din fata curtii bunicilor, cat era ziua de lunga si ne minunam de ce putea sa faca jucaria aia si cum ne captiva atentia. Frumoase amintiri pe care nu le vom uita niciodata dar sunt singur ca aceasta generatie nu isi va mai aminti ce joc a jucat acum 20 de ani.
Pot sa spun ca am avut o copilarie frumoasa, vacantele le petreceam la bunici, si nu ne plictiseam niciodata, era curtea plina de veri, matusi, unchi, mai ales seara la masa. Aveam atatea de facut cat era ziua de lunga, pentru ca atunci ne trezeam foarte devreme, aveam prea multa energie si nu puteam sa dormim ca acum pana la pranz si chiar mai mult. Ne trezeau razele soarelui care navalea peste noi in camera si nu ne dadea pace. Cand pleca bunica de acasa si ne spunea sa nu iesim pana vine ea, dar pentru ca prietena de la colt cu care imi petreceam aproape tot timpul, statea pe iarba in fata curtii, eram nevoit sa apelez la metode traditionale de evadare, deschideam geamul si imediat eram la poarta. Verificam sa nu vina bunica si o tuleam la colt sa ma joc cu prietena mea si cu sora ei in spatele casei dupa cuptorul de paine. Nu stateam mult ca o si vedeam pe bunica venind pe ulita sa ma aduca inapoi acasa sa imi dea de mancare ca dupa aia sa ma lase la joaca. Bine inteles ca eram curat dimineata cand ieseam afara, numai ca nu reuseam sa raman asa prea mult timp, ulita era plina de praf dupa o saptamana in care nu ploua deloc si fugeam repede tarand papucii pe jos ca sa facem praf cum vedeam ca fac tractoarele si carutele cand trec pe strada sau pe camp la arat. Mai avea bunica si maturi facute din bete subtiri pentru maturatul frunzelor dar noi vedeam o alta intrebuintare, le tineam de coada si le taram pe strada pana cand nu se mai vedea nimic de praful gros care se ridica, dupa care cand o auzeam pe bunica strigand fugeam repede sa o pun la loc sa nu creada ca am fost eu. Zilele toride de vara cand toti verii si vecinii mergeau de vale la lac sa se scalde si pe mine nu ma lasa pentru ca eram prea mic, singura solutie era sa ma asez in drum si sa plang pana cand toti treceau de colt si nu ii mai vedeam dupa care mergeam in curte si stateam bosumflat pana cand se intorceau de la lac. Cand mergeau si verisoarele mai mari imi dadea si mie voie cu ele, numai ca imi era frica de apa, ma luau in brate si ma agatam de un par care era infipt la cativa metri de mal in apa, stateam acolo cocotat si nu puteam sa cobor ca sub mine era numai apa, chiar daca era mica. Imi aduc aminte ca erau barci la mal si unele erau sparte si pline cu apa, iar cand m-au luat si m-au pus intr-o barca buna eu tot am crezut ca e sparta si vedeam cum se departeaza malul, am inceput sa tip pana cand m-au dus la mal si apoi s-au dus fara mine cu barca. Stateam pe mal si imi parea rau ca nu am ramas in barca. Intr-un an niste vecini din sat dadeau napolitane pe oua, doua oua o napolitana, bunica ne mai lua napolitane dar nu tot timpul ca avea nevoie de ele sa ne faca de mancare si cand auzeam gaina ca facea galagie stiam scopul si le furam din cotineata dupa care nu ma opream pana la vecina care imi dadea napolitane desi stia ca bunica nu stie ca am luat ouale. Cand veneau neamurile de la Brasov ne trezeam cu noaptea in cap sa mergem la pescuit dupa care cand aduceam pestele acasa imi placea sa ii caut de icre si la fiecare peste curatat eram acolo prezent sa vad daca are sau nu. Imi aduc aminte de atatea ori cand am mers la camp la cules de pepeni, umpleam caruta dupa care acasa dura cam 2 ore pana ii descarcam si ii asezam intr-o magazie frumos, faceam sir de la caruta pana la magazie si pepenii erau aruncati din mana in mana. Pentru ca tata lucra la renel si venea des in sat cu masina de la munca sa repare lumina, cum spuneam atunci, vecinii ma minteau de fiecare data "vezi ca e tactu la transformator" si fugeam intr-un suflet pana la marginea satului sa il vad dar nu era acolo, tot timpul picam in plasa.
Sunt atatea si atatea intamplari din copilarie de care imi aduc aminte acum dar sunt prea multe ca sa apuc sa le scriu pe toate acum, imi face placere sa ma gandesc la acele momente si nu numai de la tara ci si dupa-amiezile de dupa scoala petrecute in fata blocului cu vecinii de pe scara, care erau de varste apropiate dar si cativa mai mari care trebuiau sa aiba grija de noi astia mai mici. Vanataile din genunchi care nu lipseau de primavara pana toamna cand treceam de la pantalonii scurti la cei lungi, de toate serile in care ne jucam de-a v-ati ascunselea sau baba oarba pe scara blocului, castelul sau gropita pe surprize turbo. Cheia legata cu siret care atarna de gat cand plecau parintii de acasa. De cazaturile pe care le-am luat cand am invatat sa merg pe bicicleta. Atatea si atatea amintiri frumoase la care nu as fi renuntat pentru tehnologia moderna de astazi.
Ma bucur ca am atatea amintiri pentru ca de multe ori cand sunt trist ma gandesc la acele momente frumoase si toate se datoreaza bunicilor si parintilor ca au facut posibil sa le traiesc. Va multumesc si va iubesc.

today's post!

2010-02-10T13:56:00.000-08:00

Mie mi se pare ca tot ce fac este in zadar, am ametit invartindu-ma dupa coada, am inceput sa vad mai multe cozi si sa nu mai stiu dupa care sa alerg, e frustrant. E criza de personalitate aparent adolescentei, cand iti doresti sa fii in stare sa iei o decizie asupra vietii tale, viitorului incert, nu stii nici macar ce vrei, de fapt vrei sa faci prea multe dar pentru ca esti constient de limitele existente cum ca nu le vei putea face pe toate devii frustrat, stiu cum e, sunt. Si sunt atatea puncte de pus pe lista numai ca se intampla ca atunci cand faci lista cu ce sa iti iei in excursie, scrii chiloti si sosete dupa care te blochezi, stii ce trebuie sa mai iei numai ca nu stii pe care din ele sa le alegi, in functie de culoare, preferinta sau valoare sentimentala. Is like heading the street and too many ways to go, is just one choice to make because if is the wrong one and you want to come back and take another way, you’ll get to late in there and you may not have all the time you need to get to end that journey. Am citit astazi un post al unei bune prietene, Simona de la iasi, un post minunat despre ce vrea o fata de la un baiat dupa care am citit si varianta taberei adverse daca pot sa ii spun asa si am aruncat o privire de ansablu asupra a ceea ce am avut eu pana acum din punctul asta de vedere, m-a facut sa imi dau seama ca am pierdut doi ani din viata mea umbland cu o persoana care nu merita niciun minut din timpul meu pretios. Am luat decizia ca numai un idiot poate sa se complaca intr-o relatie de cacat, in care nu ti se ofera nimic iar tu stai ca un prost si astepti si acorzi sanse peste sanse iar de fiecare data cand esti deacord sa lasi de la tine si crezi ca s-a schimbat vine si te mai fute odata si te pune la pamant dupa care pleci cu coada intre picioare si iti promiti ca nu mai cedezi ca ai fost un prost si ai pus botul unei ..... just take your time and fuck her with the last breath you have, just take her down and be sure this time is for the last time, make sure she cryes like a baby, be sure you distroyed her like she did too many times, she never took care of you, she never cares about your feelings, she came to you just when she felt her world going down, just to take a pill and then go back with your power stolen and face her world. Fuck you and make me belive that you didn’t want it and convince me to not take you to the place you took me everytime i was there for you, all the boolshit you make me take, my world was like after 2012, nothing left to tear for, just shit up the stone, pain you never know, tears and bullets straight to my heart, and nothing is there for you, i’m a man with everything i want to have, all i can do , all i can take is mine, my life with no fuckin stoned you. 

yoooo you people around the world!

2010-02-10T13:31:00.000-08:00

that's not my name" am invatat ca merita sa afirmi ca esti ce nu esti cand vrei sa fii ce nu esti si ca nu trebuie sa afirmi cine esti atunci cand esti in pericol sa cazi in penibil pentru ceea ce esti! nu prea se intampla partea a doua dar e bine de stiut ca incercam sa fim de multe ori ceea ce nu suntem pentru a parea interesting, trebuie sa fiu cine sunt, sa ma multumesc odata cu ceea ce sunt si ce am asta chiar daca nu corespunde cu imaginea deja creata, like the ting things i said at the first time. mistery image creaza isterie si interes in jur, atrage atentie daca suferim din lipsa ei, minim de plictiseala o ia in serios si cauta prietenie. sa nu devii nelipsit ca sa nu suferi ca kenny care o pateste in fiecare episod, o my God, you kiled kenny! dar partea amuzanta e ca urmatorul episod kenny apare din nou pentru a fi omorat inca odata. in episodul din seara asta kenny a fost lovit cu o tigaie pentru ca unul dintre ei o vedea pe cristina aguillera imbracata in roz care zbura prin fata micutului kenny! am iesit ieri seara afara si tot auzeam ceva care imi era cunoscut dupa care mi-am adus aminte de suferinta lui jesse care era luat in ras de copii de la scoala si se plangea mamei lui " bataita, chilotei, curcubeu si nu se mai opreau!" ce tragedie sa fii copilul mamei care e prea grijulie. dar nici ca in cazul lui jack care face ce vrea el, iar aghiotantul snack il serveste cu loialitate fiind si cel mai inteligent, cateodata, sa recunoastem dar au reusit ei sa se gandeasca la insula pufoasa si roz unde se afla salvarea lor numai ca fortareata dragalaseniei absolute era pazita de ursul cel fioros care a avut grija sa bage in spital canisul roz zburator.
o nimica toata, sunt doar parti din palpitantele momente petrecute in fata televizorului si momente memorabile care te fac sa razi de cate chestii pot nascoci mintea umana. superb. un melanj de povesti tampite cu personaje desenate in colturi sau cu prea multa slana pe la burta formand colacul de salvare. o seara buna si la mai mult!

pretutindeni

2009-09-22T20:15:00.000-07:00

particularitatile uimirii sunt nenumarate iar felurile in care aceasta ne cuprinde este impresionanta prin reactiile fizice pe care le resimtim. doar o secunda si simtit cum pielea se face ca de gaina iar parul de pe mana se ridica la 90 de grade simtind furnicaturi in corp. de multe ori mi s-a intamplat lucrul acesta dar nu ca acum cateva zile cand am ajuns in jurul ore 3 si jumatate in Las Vegas. primul sentiment pe care l-am avut a fost descris mai sus, dar fiecare minut insemna uimire! dupa ce ne-am cazat la hotel am decis sa coboram in cazinou sa mancam, nu am gasit ce vroiam asa ca am iesit pe strada, mare mi-a fost uimirea cand am vazut atmosfera de pe strada. o sa imi fie greu sa descriu ce am vazut dar am sa incerc cat mai bine posibil. primul contact cu lumea vegasului a fost in cazinou, la o masa de jocuri o femeie beata statea in picioare cu bautura in mana, din cand in cand atunci cand nu paria se legana la stanga si la dreapta crezand ca danseaza dar wrong, era doar funny. ceea ce m-a uimit a fost faptul ca pentru ceilalti era perfect normal ce se intanmpla, toti fac la fel.
cand am iesit afara am dat piept cu viata din vegas. sa va spun cum am perceput eu vegasul si cum am vazut eu ca se traieste acolo pentru putinele zile in care lumea vine sa "viziteze"!
in primul rand am gasit acolo persoane foarte extrovertite care dupa o lunga perioada de lucru sau alte activitati stresante vin in vegas pentru o saptamana sau mai putin pentru a-si face de cap, cand spun a-si face de cap ma refer la bautura, femei, jocuri de noroc, droguri etc. mai sunt si asa numitii tinerei care vin in vegas in grupuri de prieteni pentru a agata fete care deasemenea vin in grupuri numai de fete pentru asa numitele one night stand. tot ce se intampla in vagas este permis, dupa parerea celor care vin acolo. pentru cateva zile isi permit sa isi faca de cap, sa cheltuie bani si sa se distreze ca dupa asta sa revina din nou la vietile normale. ca si locuri de vazut, sunt cateva cladiri impresionante de vazut si deasemenea in cazinouri merita admirat luxul si extravaganta cu care au fost create, deasemenea nu am putut rata minunatul spectacol de apa din fata hotelului belagio.
am ramas placut surprins dar in acelasi timp dezamagit. placut surprins de faptul ca asa cum vegasul este ca o iluzie in desert, toti cei care vin acolo traiesc acea iluzie si au impresia ca este mai reala ca hainele de pe ei si le place sa creada ca pot castiga fapt pentru care joaca fara incetare, dar nu este mai mult decat o iluzie in desertul nevada. acea iluzie pe de alta parte este placuta, da un sentiment de curaj, de high,hipnoza si este placut pe moment numai daca nu se exagereaza. dezamagit pentru faptul ca acel oras dainuie in mizerie si destrabalare ca sa spun asa. la tot pasul gasesti piante cu cute girls right to your room, baruri cu femei care danseaza, cazinouri care functioneaza non stop dar cel mai cumplit lucru care mi s-a intamplat a fost faptul ca nu am 21 si nu am putut intra in club. urat domne' din partea lor. colac peste pupaza am ajuns in camera pe la ora 3 si jumatate rupti de oboseala si am picat in pat fara sa mai scot un sunet. (imi cer scuze pentru posibilele greseli de scriere, se datoreaza rapiditatii cu care incerc sa scriu pentru a nu-mi pierde ideile):D live from NYC.

buhuhuhu!!!!!

2009-07-18T19:26:00.001-07:00

stiu ca am promis postari peste postariu dar na, cu 12 ore pe zi lucrate 15 pierdute in toatal si 6 ore de somn raman 4 ore dintre care 1 o pierd dormind inainte sa intru la munca, o dorm pe masa in lunch room, si doua le pierd facand dush si la net putin! nu stiu daca am calculat bine orele ca sa iasa 24 dar na, ati prins ideea ca nu am timp! astazi am avut iber si am fost la cumparaturi, mi-am cumparat un hard extern de 1T, si am dat navala in aeropostale ca na, stiti ca imi place, pana acu am vreo 4 tricouri , o bluza faina ca un hanorac si un hanorac cu gluga, mia am tricouri am cumparat la greu, cand gasesti cu 4,5 dolari e normal sa cumperi! jeansi de la levis cu 35 dolari, sa tot dai navala! am reusit sa trimit acasa dupa o luna 1500 dolari! eu zic cac e bine! am hotarat acum ca urmatoarele paycheck-uri ce inseamna 2000 dolari sa ii strang pentru vizitat! am un itinerariu destul de bine pus la punct! astept de la dragos sau de la cristi un mail cu site-ul unde au gasit ei turul acela pe coasta de este! pe scurt un itinerariu pentru voi dar o sa va surprind. sa ne ajute Dumnezeu sa reusim sa calatorim cat ne-am propus! nus ce sa va mai zic! sper sa se materializele! pt fetele si baiatul din iashington love U si ne vedem la toamana de zilele iasiului daca nu, de ziua mea! nu va zic cand este ca sa vad daca stiti! :)) pentru baietii mei, ne vedem in bucuresti cand ma intorc! astazi am fost la tenis, ne-am luat rachete ca avem terenuri si merem cand ajungem mai devreme de la munca! v-am povestit cam toate planurile mele desi mai bine va trimiteam direct poze! nu mai am poze, dar cu prima ocazie va trimit! la munca e ok, conduc un motostivuitor toata ziua, mut paleti, pun paleti, ma mai invart prin warehouse cand este liber si ma plimb prin fabrica cu 11 mile ca mai mult nu prinde! avem anunturi la fiecare iesire ring your horn asa ca m-au luat de seama ca eu tin apasat pe claxon pana cand zic sa termin! se stie cand vin eu ca nu sun odata din ala ci de 5 ori! ne mai si distram! ati vazut ca avem niste casti pe care le purtam! ne-a dat cineva o idee intr-o zi sa punem scoci pe paharele de apa, sun pahare dehartie gen dalea de la fantana, dar sunt conice, si le-am lipit de casti fara sa stie respectivul si s-a plimbat prin fabrica cu paharul pe casca, noi ne prapadeam de ras! i-am lipit colegului de grupa stefan, pe spate o foaie pe care scria kick me hard, si nu a stiut, a stat juma de ora cu ea pe spate, toata lumea radea numai el nu isi dadea seama, credea ca are pahar pe casca si tot punea mana sa vada daca are! avem supervisor o tipa de 30 si ceva de ani care este super frumusica dar este casatorita si are 2 copii, o sa va trimit o poza cand o sa reusim sa facem o poza cu ea! mai nu mai am ce sa va spun! cam atat! cand mai am zi libera si sper sa nu mai am pentru ca inseamna bani pierduti si nu ne mai ies socotelile! va salut!

live from usa

2009-06-21T19:34:00.000-07:00

salutare lume!am promis ca scriu despre state dar nu am avut timp! lucram f intens, cam 80 de ore pe saptamana(multi bani:D)! am ajuns bine in state avand in vedere ca zborul de la business class a fost mai mult decat minunat!cand am ajuns aici am avut un mic soc dar speram sa se rezolve! curand o sa va mai dau vesti! acum nu mai am timp ca se face ora 10 pm si trebuie sa dormim pentru ca trezirea este la ora 5 dimneata (atunci se da masa si nu putem rata asa ceva:D)! ablamos!:))

Episodul 1 by Supervisor

2009-06-01T12:34:00.000-07:00

Trebuie sa incep prin a va spune ca eu am fost foarte sceptic in privinta "Experientei Americane" si ca scriu aceasta "scurta" poveste mai mult pt mine, am memoria proasta si nu as vrea sa uit asa repede vacanta de anul trecut. In vara 2007 am fost in Grecia si a fost foarte distractiv, soare, mare, mers la somn la 4-5 dimineata mai mereu, bautura, ce mai, o adevarata experienta. Din ce auzisem de la prieteni care fusesera in state, nu eram foarte impresionat, dar am avut intotdeauna curiozitatea sa aflu lucruri noi asa ca dupa ce m-a tras de maneca Roxana ( draga mea colega si prietena de la facultate), am mers la American experience si ne-am inscris amandoi, din pacate nu am mai mers impreuna ca in Grecia ci in locuri diferite. Am aflat ca mai aveam 2 colegi de serie care plecau in state asa ca am vorbit c unul din ei(maxim) si am decis sa plecam in acelasi loc ca sa ne tinem de urat :)). Din start lumea din jurul meu era mult mai entuziasta decat mine pt plecare in AMERICA!!. Auzeam mereu chestii de genu: " Vai pleci in America!" "oaaau ce frumos, in America, asa departe" "Si vrei sa ramai acolo,nu?" "Si vara asta pleci, tie nu-ti place acasa?". M-am trezit cu o lista luuuunga de la Iulia de la AE cu toti cei care mergeau la ACME si cu rugamintea sa le dau si lor un mail, pentru ca sunt multi care merg singuri si ar fi bine sa ne cunoastem inainte. Zis si facut, iau lista, ma apuc sa scriu mailu si cand ma uit mai atent la orasul de provenienta vad: Iasi, Iasi, Iasi, Iasi, vreo 4-5 din Cluj si doar 2 din Bucuresti. Nu prea stiam eu cum o sa ne intalnim noi inainte de plecare, dar mailul era deja scris asa ca l-am trimis.
Am fost foarte mirat cand am mers la ambasada si erau toti la coada, emotionati, de parca castigasera la loto, asteptau sa intre la interviu asa cum asteapta lumea duminica extragerea la 6 din 49. Mi se parea un pic umilitor sa stam acolo de parca cine stie ce mare favoare ne faceau americanii ca ne primesc in tara lor , acest "taram al fagaduintei". Dupa ce am luat viza si eram sigur ca voi pleca, am scris pe grupul de yahoo pe care intre timp il facuse "un anume Alex Sava" :P si am aflat de Simona, fata din Iasi, care pleca spre SUA in aceeasi zi cu mine si Maxim. Era pentru prima data cand zburam insa nu ma asteptam la ceva foarte special. In aeroport ne-am intalnit cu inca vreo 5 studenti care erau la aceeasi facultate cu mine si Maxim si eram foarte mirati de aceasta coincidenta. Ajunsi in Londra, starea mea de letargie a inceput sa dispara, am fost uimit de cat de mare era aeroportul Heathrow, imens!!. Trecerea de la Coanda, unde ai practic 2 terminale, la Heathrow unde trebuie sa iei autobuzul 10 min ca sa ajungi la zborul de legatura, a fost socanta.
Primul contact cu America, a fost un soc cultural, in primul rand datorita culorilor pe care le intalnesti la tot pasul, in special negru, adica ce vezi in Londra negri si indieni nu se compara cu populatia neagra si asiatica din NY. Nu ma intelegeti gresit, nu ma consider rasist, dar cand nu esti obisnuit, reactionezi cel putin ciudat. In al-2lea rand, de la o natiune care se lauda cu dictonul "clientul nostru, regele nostru" primirea pe care ne-au facut-o ofiterii vamali din aeroport a fost cel putin rece, daca nu chiar nepoliticoasa??... Bine, am ajuns in State, si acuma ce facem?? Mare parte din cei cu care am venit au fost luati de un tip cu un van care trebuia sa-i duca in Ocean city acolo unde ei aveau contract. Dar eu , Maxim si Simona eram in ceata. Trebuia sa ajungem la un Welcome Center, doar ca nu stiam cum sa facem. Una peste alta, am ajuns in Wildwood, oraselu unde era Welcome Centeru pe la 1 noaptea parca. Scheciul era ca WC se deschidea la 8 dimineata( sau asa credeam noi) Asa ca nedormiti de mai mult de o zi, ne-am intins pe niste banci acolo in statie si am asteptat venirea diminetii. Se face ora 8, in casa nu era nimeni, noi eram nemancati, iritati, nu gaseam pe nimeni. Reusim sa sunam managerul Acme-ului unde trebuia sa lucram si in cele din urma vine cineva la WC si ne ia in primire.
Prima problema, jobul nostru nu mai este disponbil si trebuie sa lucram tura de noapte. Noi, nervosi (pe buna dreptate) zicem ca nu acceptam ca noi am venit cu alt job si nu vrem sa schimbam. Problema doi: cazarea este 110$/ saptamana, cam nasol, noi stiam de max! 100$. Pusi in fata faptului implinit, acceptam conditiile impuse si ni se zice sa scuipam intr-un borcanel ca sa faca testul antidrog. Va dati seama, ceva nou pentru noi, chiar daca nu fumasem sau prizasem nimic :)). Ne gandim intr-un moment de inspiratie sa ne cumparam cartele SIM de America , numai ca intervine o mica problema, americanii se cred mai speciali si drept urmare nu prea se gasesc cartele la liber. Suntem nevoiti sa ne cumparam cu tot cu telefon de la virgin mobile un pachet de 15$ parca. Rupti de foame, zicem sa incercam un Mc'Donalds de la mama lui.....mare greseala. Primul Mac la care am fost, era o franciza ca toate de altfel, doar ca era mai ciudat. Nu gaseai nimic care sa semene la nume cu orice stim noi (poate doar numele sucurilor). Mancarea era jalnica dar si mai neobisnuit, daca luai ceva de baut, primeai paharul si te duceai singur la dozatorul din mijl restaurantului si iti puneai singur sucul. Deci primele 24 de ore in America au fost o deziluzie totala.

Pe aripile vantului!

2009-06-01T00:30:00.000-07:00

A fost odata candva undeva ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit, un pusti micut, un prichindel care isi dorea sa zboare, sa ajunga la nori sa ii poata atinge, sa fie la inaltime, sa vada totul de sus. Reusea sa distinga sunetele atunci cand afara se auzea un avion trecand, indiferent de ce facea lasa totul si alerga repede afara, fugea sa le vada cum cutreiera cerul in lung si in lat, deseneaza linii paralele in urma lor lungi de le urmaresti cu privirea dintr-o parte in alta. Privea si privea pe cer pana intr-o zi cand a ajuns sa priveasca dar de pe cer, pe geamul unui avion, acum el desena liniile pe cer, cei de jos se uitau la el, era sus, deasupra tuturor, nimeni nu ii putea lua bucuria. Este ca un drog, il gusti odata si nu te mai poti satura, dar aceasta dependenta te face mai fericit decat orice, nu te mai saturi. La fel si pentru acel prichindel care acum este mare, zboara cu orice ocazie i se iveste si nu renunta pentru nimic, acest lucru poate face fericit pe oricine si toti stiu ca nimic nu se compara cu pasarea de metal ce te poarta acolo unde vrei. Masivitatea cu care se impune in fata ta cand ii pasesti pe teritoriul, este fericit cand intri, e ca si cum s-ar gadila la fiecare pasager care intra si devine nerabdator sa zboare, sa impanzeasca cerul, iar mandria cu care se misca si isi prezinta statura este de neegalat, nu poti decat sa te inclini si sa saluti cu respect.

Si-a dorit sa ajunga acolo sus, a fost acolo, i-a placut si vrea sa se intoarca definitiv, sa fie el cel care va fi la comanda masivului de metal, sa fie el cel care il face sa zboare, care ii da bice si il pune acolo unde se simte cel mai bine, pe cer. Keep dreaming!

Din nou in state!

2009-05-30T05:27:00.000-07:00

Hehe...hai sa vb despre anul acesta! Avand in vedere experienta de anul trecut din state mi-am dorit sa merg si anul acesta. Zis si facut, am sunat acasa,am intrebat, am primit aprobabrea si da-i bice spre AE sa ma inscriu. S-a mai hotarat un coleg sa mearga, Stefanutz. Am mers amandoi sa ne inscriem, woow super job pe plaja, la ocea, soare, cald, tot ce vrei, prea frumos sa fie adevarat ceea ce s-a si intamplat. Job-ul a fost anulat si a trebuit sa ne gasim altceva, am reusit sa prindem doua locuri la Seneca Foods in ripon Wisconsin. Am ales acest job pentru ca in contract se spune ca vom lucra peste 40 de ore pe saptamana, mai multa munca mai multi bani! iuhuuuu! Am inceput sa adunam multe documente, multe, da multe, bai prea multe, si de colo si de colo, am un dosar plin cu hartoage de tot felul si natiile ca nici eu nu mai stiu ce e cu ele. In fine, am reusit noi sa ne completam dosarul, am reusit sa fac rost de bani mai greu dar am avut noroc cu mama mea care s-a chinuit pentru mine si a facut tot posibilul sa pot pleca, fapt pentru care nu am cuvinte sa ii multumesc si ii spun ca o iubesc foarte mult si ca ii raman recunoscator si ei si lui tata care m-a ajutat anul trecut sa plec. Dupa ce am platit a venit vremea sa mergem la ambasada.

Ambasada: Dimineata, ora 7 si jumatate, reusit sa trecem de primul control si intram la coada, o coada de cateva zeci de persoane, dupa stat in jur de 20 de minute reusim sa ajungem inauntru. Imi scor tot de prin buzunare, primul lucru pe care il scot sunt cheile la care am breloc o busola. In timp ce eu ma cautam prin buzunare il vad pe cel care ne trecea bagajele pe banda aceea ca se uita la busola mea si ma intreaba " ai luat-o ca sa nu te ratacesti inauntru?", ii spun ca e cam incurcat inauntru cu atatea camere si e mai greu sa ma orientez, rad si eu de ce spun, in fine, trec prin filtru, imi iau dosarul si merg la ghiseul unde era verificat. Dupa verificare intru in sala de asteptare. Ma asez pe scaun langa Viorel si stau. Deja sunt emotionat, imi e teama ca nu o sa imi dea viza ca am o situatie scolara mai speciala, si tot incerc sa nu ma gandesc la asta dar nu reusesc, incep sa imi tremure picioarele. Dupa un timp iese un nene din sala urmatoare si ia un rand de scaune. Dupa cateva minute iese iar si ghiciti pe cine striga sa mearga direct la amprente, pe mie. Stefan cu Viorel au spus ca am pile la ambasada, dar nu am, sa nu mai spun ca si anul trecut tot asa m-a chemat in fata celorlalti si am intrat mai repede. Merg la amprente, imi iuat dosarul si merg la coada pentru ghiseu! la ghiseu se petrece totul. Stau acolo si ma uit la cei care intra la interviu. Vad ca sunt si respinsi, ceea ce ma face sa fiu si mai ingrijorat. Imi spun ca sigur nu o sa iau. Astept si cand imi vine randul ma gandesc ca ar fi bine sa fac in asa fel sa pic la ghiseul nr 1. Noroc pe mine ca la ghiseul 1 am picat. E o doamna draguta cu parul lung si bine dispusa. Ma intreaba unde am fost, daca merg tot acolo, dupa ce ii spun ca nu merg acolo si ca merg in wisconsin, ma intreaba daca beach haven e tot in Wi, dar ii spun ca nu, ca este in NJ. Se uita la mine si imi spune sa stau linistit ca si Wi este frumos. Eu zambesc si raman uitandu-ma cum se uita prin documente. Ajunge la situatia scolara, devine ingrijorata, ii spun ce s-a intamplat, dar vad ca nu prea ma asculta si ca se agita pe acolo, se uita la calculator dupa care imi calculeaza media sa vada daca este peste cea care trebuie, din fericire este ok media. Imi da situatia scolara dupa care o vad ca ia un cartonas roz in mana, rupe jumatate si mi-l da. In momentul acela nu am realizat ca mi-a dat viza, si cu cartonasul in mana imi era teama ca o sa imi dea pasaportul inapoi. Plec de la ghiseu, ma uit la stefan si ii spun ca am luat. Ies fericit pe usa si directia este afara. Nu imi dadeam seama ca mi-a dat viza si ca plec iar in state.

Am fost foarte fericit in ziua aia, radiam, m-am dus la AE si fluturam cartonasul prin biroul pe acolo de fericit ce eram. Dupa cateva zile am luat pasaportul, dar poza e cam ciudata, mi-a iesit un cap foarte mare!:))

Franturi....

2009-05-27T01:31:00.000-07:00

Tot incerc sa imi mai aduc aminte cate ceva despre state si imi vine in minte o intamplare haioasa, de fapt o petrecere funny pe care au dat-o fetele de pe 103 cand a plecat andreea acasa. La inceput a fost borring, pana s-au gatit fetele am stat si ne-am plictisit in living asteptand-u-le, iar cand au venit si s-a incins atmosfera, nu mai recunosteam zona. Dupa ce au dat peste cap cate o sambuca, fetele erau sufletul petrecerii, dansau de se zguduia casa. Totul bine si frumos pana cand cineva a venit cu o idee geniala despre cum sa ne distram. Sa facem caterinca pe manele, si au inceput sa cante manelele, a fost distractie la maxim, ne distram uitandu-ne unul la altul cat de caraghios danseaza pe manele, niciunul nu ascultam asa ceva dar era super amuzant ca toata lumea dansa si radea. Apoi am trecut la hore de la noi de acasa, pana si americanul din casa a intrat la joc cu noi. A fost o seara interesanta pana sa vina politia pentru ca unul din vecini nu mai suporta muzica. Cand au auzit toti ca a venit politia s-a golit living-ul, care mai de care sa se ascunda prin camere, pe terasa de pe acoperis, foarte funny. The police man, venise doar sa ne spuna sa dam muzica mai incet, nu avea niciun plan mai indraznet. Politia venise cu cateva minute inainte sa oprim petrecerea. La noi petrecerile tineau de la ora 7,8 pana la 10 jumatate cand trebuia sa mergem la munca.

Nu as putea sa nu imi aduc aminte de nopatea concedierilor, era dimineata, pe la 6, le-am vazut pe andre cum se plimba agitate prin magazin, din si spre biroul lui tom, nu stiam ce se intampla, nu am vrut sa merg sa intreb, am asteptat sa vad ce se intampla, pana cand am mers sa duc niste cutii in spate si mi-au spus ceilalti ca andrele au fost concediate. La un moment dat fetele ne-au chemat pe toti afara. Au inceput sa ne spuna ca au aflat de pungile de bomboane desfacute de pe raionul 5 si ca vor sa ne dea afara, ei spuneau ca stiu pe toti care au desfacut pungi, ca ne-au vazut pe camere si ca vor sa recunoastem noi ca e mai bine. Am stat afara de vorba cu totii sa ne hotaram ce sa spunem dupa care am mers in fata si cei care au desfacut au recunoscut, numai ca tim vroia pe cei care au desfacut pungi, ca toti mancasem si ei stiau asta, numai ca ii vroia pe cei care au desfacut. Spre norocul meu am scapat de concediere. Dupa program am mers pe 103 unde au primit vestea si ceilalti care au fost liberi in seara aceea, si stateam toti la masa si fiecare isi spunea ideea despre ce sa facem. Problema era ca vroiau ca cei concediati sa plece si din case, ceea ce era imposibil pentru ca nu mai aveau unde sa stea. Urmatoarele zile au fost destul de tensionate, cu telefoane, cu negocieri cu cei de la magazin.

Dupa ce au fost concediati mai mult de jumatate, in prima noapte de munca am fost 5 oameni in tot magazinul, destul de horror atmosfera, ideea era ca nu aveam cum sa terminam pana la ora 5, nici macar pana la ora 7. De fapt daca am fi vrut, puteam sa reusim numai ca ne-am gandit noi ca niste genii ce suntem, ca daca vad ei ca reusim sa facem magazinul ar fi avut pretentii in continuare sa facem asta si nu era bine, vroiam sa le aratam ca 5 oameni nu vor reusit sa duca la sfarsit sarcina. See you next time...!

distractie, party, nebunie, radio, muzica

2009-05-23T15:11:00.000-07:00

Please shake it like i make it...lumini, motor, actiune. Stau in club pe scaun la o masa stingher intr-un colt unde muzica se aude mai tare, am pe masa un white russian si 3 shot-uri. Incerc sa imi focalizez privirea pe una din fetele care danseaza pe ring, datorita luminilor care se misca foarte repede pentru a crea atmosfera debordanta de energie si miscare, nu reusesc sa o mentin in spectrul vizual iar pentru ca incerc sa imi misc privirea la fel de repede cum se misca ea dupa cateva minute simt ca ametesc. Renunt la a admira rochita ei alba care se prelungeste pana peste sold cu putin intr-o fustita vaporoasa care se invarte foarte repede datorita miscarilor corpului ei extrem de repezi ce urmaresc cu fidelitate ritmul. Muzica pe care ea danseaza are un ritm foarte rapid fapt pentru care dupa jumatate de melodie este epuizata si merge la masa.O vad cum se uita in jur destul de dezorientata si incearca sa se concentreze asupra obstacolelor ce ar putea aparea in drumul spre masa la care trebuia sa ajunga. Ajunsa acolo, da peste cap un cocktail si deodata se simte fresh gata sa o ia de la capat. Ma hotarasc sa merg pana la bar sa mai iau ceva de baut. In drum spre bar lovindu-ma de un scaun imi cade telefonul din buzunar. Ma uit in jos mirat si ma aplec cu grija sa il iau. Pun mana pe telefon si langa mana mea apar picioarele unei domnisoare. Raman nemiscat si observ ca s-a oprit langa mine, nu indraznesc sa ridic capul. Ii observ picioarele subtiri, frumos sculptate, incaltate cu o pereche de sandale cu doar doua curele ce inconjurau talpa care era ridicata de la sol cu cativa centimetri datorita tocului dintr-un metal argintiu ce stralucea in lumina. Dupa pozitia picioarelor imi dau seama ca sta in fata mea cu mainile in sold si asteapta sa ma ridic. Incerc sa imi ridic privirea si o scanez de jos pana cand ajung sa o privesc in ochi. Ii spun "scuza-ma ca iti stau in drum", ea imi spune "nu imi stai in drum, dar cu siguranta mi-ai putea da voie sa ma asez pe scaun, daca nu te deranjeaza". Ma misc un pas spre dreapta si o las sa se aseze. Ea trece prin fata mea fara sa se uite la mine si se aseaza dupa care imi arunca un zambet dragut. Ma intorc si plec spre bar. Dupa ce imi iau bautura merg din nou la masa mea. Cand chelnerul trece pe langa masa mea ii dau o bancnota si il rog sa ii duca ceva de baut domnisoarei in rochita alba! Cand chelnerul ajunge la ea si ii da bautura o vad cum se intoarce brusc sa vada cine este repectivul, parul ei inchis la culoare ii sare intr-o parte si ii dezveleste chipul luminat, se uita la mine si imi zambeste, eu ii fac un semn cu paharul cu sensul de a se bucura de bautura. In club distractia era in toi, putin mai langa masa mea era un separeu unde era un party privat, am auzit cantand "la multi ani", deci era aniversarea cuiva. Iau o gura din pahar, ma uit in jur, incerc sa focalizez cateva persoane, era atmosfera vesela, toata lumea se distra si pareau sa nu le pese decat de moment. Cand ma uit la masa unde ar fi trebuit sa fie fata care imi captivase atentia in acea seara, observ ca nu mai era acolo, cand intorc capul spre dreapta o vad cu paharul in mana cum se apropie de masa la care ma aflam eu. Ajunge langa masa si ma intraba daca se poate aseza. Ma uit la ea de jos si ii spun ca poate. Se aseaza langa mine, si imi spune ca ii place bautura si ca imi multumeste. Dupa ce mai schimbam cateva vorbe despre fiecare, gen nume si alte detalii nesemnificative o invit la dans. O iau de mana si o conduc pe ringul de dans, pare destul de uimita de invitatia mea, pare ca ii place ca am indraznit sa o invit. Ajungem pe ringul de dans si incepe sa cante poker face, ea se uita la mine si imi zambeste, ca si cum "sa te vad". Ii zambesc ironic si incepem sa dansam, in timp ce ea incepe sa se dezlantuie o apuc de mana si o trag langa mine, ii simt respiratia si tinand-o de incheieturile mainilor ii simt pulsul cum creste, la refren incep sa o conduc in dans, sa o invart, sa faca piruete, o vad ca ii place si ca e fericita, ii dau drumul la maini si vine pe langa mine, dansand in jurul meu destul de provocator, cand ajunge in fata mea ma apropii de ea si stau nemiscar cu pieptul lipit de umarul ei dupa care o apuc de mijloc si o las pe spate destul de mult astfel incat sa se sperie putin. Dansul se termina si mergem amandoi la masa unde stateam eu. Imi spune ca este destul de surprinsa de stilul meu de dans iar eu ii spun ca este cu mult peste mine. Stam la masa si savuram bauturile noastre timp in care imi spune ca ii place foarte mult sa danseze asta si pentru ca job-ul ei este de dj la radio . Mai stam un timp in club, dupa ora 2 lumea incepe sa se dezlantuie, ringul de dans se umple si amandoi decidem sa plecam. Iesim din club si o intreb daca vrea sa o conduc acasa. Ea imi spune ca este deacord desi sta la cateva strazi distanta. Ne urcam in masina si pe drum din vorba in vorba o intreb care este cea mai traznita chestie pe care a facut-o in ultimul timp. Ea se gandeste si nu gaseste un raspuns destul de bun spunand ca nu prea obijnuieste sa faca lucruri nebunesti. Oprim la semafor si o vad ca da mai tare la radio, era o melodie destul de ritmata. Se uita la mine si imi spune sa raman acolo, ca o sa imi dea un raspuns imediat. Imi dau seama ca va face un lucru traznit. Lasa geamul la masina jos, ca sa se auda muzica tare, isi da pantofii jos, iese din masina si in secunda urmatoare o vad sus pe capota masinii dansand pe melodia care se auzea. Eu raman uimit cu un zambet tampit pe fata si cu gura cascata, nu imi vine sa cred, asta este o nebunie nu imi vine sa cred ca face asta, ii vad pe ceilalti cum ies din masini si o sustin cu strigate, fluieraturi, si striga la ea, o instiga si mai tare, le place si lor ceea ce face. Dupa 2 minute de da jos, se uita la mine de afara si vine in masina. Ma uita la ea zambind si ii spun ca asta cu siguranta urca pe locul 1. Ea rade si ma aproba. Plecam mai departe, ii vad pe ceilalti cum merg pe langa noi si striga bis, bis. Ma uit din nou la ea si ii spun " asta da nebunie, deja ai admiratori!" ii zambesc si intorc capul uitandu-ma la drum. Ajunsi in fata blocului ei ramanem cateva minute langa masina stand de vorba. Ne luam ramas bun dupa ce o fac sa imi dea numarul de telefon si un sarut.

Poza cu maimuta!

2009-05-23T14:54:00.000-07:00

Astept sa vad daca ma recunoaste cineva! :)) Glumesc, este o poza facuta cu super webcam-ul de la Mac-ul lui Dragos! Sper ca v-am starnit rasul si simpatia! Va multumesc pentru vizionare! Have fun!

Joc

2009-05-22T13:12:00.000-07:00

Acest post vine sa explice provenienta celor doua povestiri. Am rugat doi prieteni sa imi spuna fiecare cate 5 cuvinte care le vin in minte in momentul acela, cu acele cuvinte eu a trebuit sa creez o poveste, inspiratia a fost de moment, asemanarea cu persoane reale din viata de zi cu zi este pura intamplare, ba chiar este evident, sper doar sa nu fi deranjat. Nu am primit nicio replica la acea poveste, sa inteleg ca nu a deranjat, ba chiar a fost apreciata. Multumesc pentru atentie si urmariti urmatoarele povesti. Pentru povestea sunny things furnizorul a fost Adi, cuvintele sunt scrise ingrosat, iar pentru a doua poveste furnizorul de cuvinte a fost Cristi! Va multumesc!

from ....to .....

2009-05-21T15:54:00.000-07:00

Printre strazi mergea un caine, era negru cu pete albe, umbla flamand de cateva zile pentru ca se pierduse de stapanul lui, nu mai stia exact drumul spre casa. Avea coada intre picioare si se plimba pe o strada foarte aglomerata, ii era teama de oameni si cand se apropia o persoana de el mai mult, reactiona destul de ciudat, incepea sa tipe si se refugia langa un zid din apropiere. In timp ce statea acolo langa zid, a vazut peste strada un restaurant, era un Mc Donald's, si simtind mirosul, hotara sa treaca strada sa mearga acolo pentru ca recunostea locul, acolo fusese cu o zi in urma cu stapanul lui, dar in acelasi timp ii era foame si spera ca ii dea cineva ceva de mancare. Ajunge in fata restaurantului si vede pe cineva iesind cu o tava in mana, se tine dupa el si se aseaza langa masa lui, uitandu-se insistent la persoana respectiva cum manca, avea niste ochi negri si mari, plini de resemnare, era atat de dragalas ca nu l-ai fi putut ingnora. Persoana de la masa il vede si il recunoaste, il striga pe nume, ca o intrebare, rex, tu esti baiete? ce cauti aici? catelul incepu sa dea din coada cand isi auzi numele si se bucura, omul il lua in brate si il puse pe banca langa el sa ii dea ceva de mancare ca dupa asta sa il duca acasa la stapanul lui. Au plecat de acolo si ajunsi la casa stapanului, omul striga la el de la poarta. dupa ce striga de cateva ori apare si stapanul si cand isi vede cainele devine zambaret si merge repede sa il ia multumindu-i vecinului. in timp ce intra in curte cu cainele, acesta se uita la omul care l-a adus acasa in semn de multumire. Dupa aceasta omul merge acasa, la el, era tarziu, statea la doua case mai incolo. Ajuns in fara curtii, deschide poarta, si vede lumina aprinsa la el in casa, stia ca nu este nimeni acasa. Se sperie si se gandeste ca este cineva la el in casa. Pune mana pe un bat pe care il gaseste in fara casei si merge spre intrare. Vede ca usa este intre deschisa, impinge usor usa si dintr-o data vede pe cineva trecand prin living si urcand repede pe scari, si-a dat seama ca este un hot care a intrat pe la etaj si planuieste sa iasa tot pe acolo. Iese repede afara si se aseaza sub balcon unde se afla usa pe care intrase, acolo se afla un copac prin care se catarase. Ajuns la locul repsectiv ia pozitia de atac si asteapta, de-odata aude cum cineva sare si se prinde de o creanga din copac, il vede si il asteapta sa coboare. Cand hotul coboara acesta se napusteste asupra lui, fara sa scoata o vorba il loveste cu batul gasit, care era destul de gros, si il doboara la pamant. Hotul se ridica, se uita la acesta si cand sa il loveasca a doua oara, ii apuca batul si il arunca, omul sare pe hot si il loveste cu pumnii, lupta e crancena, amandoi lovesc si dupa ce isi dau pumni unul altuia, omul intr-un moment de neatentie primeste o lovitura la cap si cade langa, ramanand pentru cava minute inconstient. Hotul se ridica, sare gardul si fuge pe strazi facandu-se pierdut. Dupa cateva minute isi revine omul, este putin debusolat si nu stie unde se afla dar isi revine si isi da seama ce s-a intamplat. Se ridica si merge in casa. Dupa ce se spala pe fata merge sus sa vada ce lipseste, ajuns in camera vede totul rascolit. Isi da seama ca e posibil sa stie ce lipseste, avea dreptate, hotul furase un inel foarte scump cu un diamant roz pe care el il facuse cadou sotiei lui cand s-au logodit. Dupa cateva ore ajunge acasa si sotia lui care fusese la cumparaturi cu fiica lor. Aceasta ajunsa in casa il striga pe sotul ei, el coboara de sus si ea ii vede vanataile de pe fata. Il intreaba ingrijorata ce s-a intamplat si daca se simte bine. El le povesteste celor doua intamplarea si cu parere de rau ii spune ce anume lipsea din camera lor. Ea ii spune ca nu este nimic si ca este fericita ca el este bine, ii parea rau dupa inel dar sotul ei era mai important. Dupa ce au stat in living de vorba fiica lor merge in camera ei cu sacosele de cumparaturi, despacheteaza repede ca sa isi probeze rochia noua de culoare roz pe care si-o cumparase pentru banchetul de final de facultate. O imbraca repede si merge in fara oglinzii sa se priveasca. In camera ei intra si mama ei care ii admira rochia, era superba. A stat o jumatate de ora sa se priveasca in oglinda si nu se mai satura. Dupa ce s-a schimbat de rochie se hotara sa isi sune cea mai buna prietena sa ii spuna ce s-a cumparat. O suna pe aceasta ca sa afle ca tocmai isi lua amenda ca a fost intr-un bar cu prieteni, iar pentru ca erau fumatori si-au aprins tigari timp in care de masa lor s-a apropiat un bodyguard care fara sa spuna nimic le-a aratat semnul no smoking si le-a cerut sa paraseasca barul. Normal ca cei cu care era si-au iesit din minti si au inceput sa se certe cu cel de la bar. Vazand ca se incing spiritele acesta i-a luat pe toti de mana si i-a dat afara cu forta din bar. Erau in mijlocul strazii si nu stiau ce sa faca dar se bucurau ca au scapat fara amenda. Stateau in fata barului si se injurau cu bodyguard-ul de acolo care ii daduse afara. Vazand ca nu au nicio sansa s-au hotarat sa plece in alta parte, pe drum comentau si radeau de intamplare, radeau de bodyguard-ul ala, faceau glume pe seara muschilor lui, ca nu are creier deloc, ca este un oligofren. Pe drum au sunat-o si pe prietena ei sa iasa cu ei in oras, aceasta a trebuit sa refuze pentru ca era deja miezul noptii si parintii ei nu o mai lasau sa iasa. Dupa cateva ore de stat pe net isi lua ramas bun de la prietenul ei si hotara ca e vrea sa doarma. Somn usor!

sunny things

2009-05-21T13:04:00.000-07:00

M&M, ma gasesc pe o banca in fata casei, este o dupa amiaza torida, stau la umbra, ma gandesc la faptul ca sunt in SUA, nimic nu ma poate opri sa ma distrez si sa imi traiesc vara pe care mi-am dorit-o. Eu Mihai, un personaj strain de faptul ca nimic nu este la locul lui, cred intr-o mica aventura de-o noapte ceea ce ma face sa petrec timp aducand intr-o idee o fraza care ma pune in centrul actiunii. Privesc la lumea care trece pe strada, fac o miscare de mana spre dreapta si apuc cutia de suc, este rece ca gheaza, se vede cum se scurge pe cutie picaturi de apa de la condens. Iau cutia si o duc la gura, sucul reuseste sa imi ajunga in gura iar urmatoarea miscare este sa inchid ochii si sa las senzatia sa imi cuprinda intregul corp, simt cum se scurge prin corpul meu o mica parte de fericire de moment. Stand acolo fara sa scot un cuvant macar, aud de-odata usa deschizandu-se, de fapt aud scartaitul pe care il scoate cand se deschide usor, din casa iese ea, o fata, o minunatie de fata, micuta, cu parul scurt abia daca ajunge la jumatatea gatului, are o gura micuta, mainile fine si subtiri, inaltimea ei nu este un atu dar nu conteaza, mie imi place, iar la ochi are un mic semn de la o intamplare nefericita dar mie imi place cum ii sta, este diferita prin asta, nu ii strica frumusetea, ba chiar ma atrage la ea. O intreb de ce s-a trezit si ea imi raspunde, pentru ca este cald in casa si nu mai pot sta, se aseaza langa mine si ma roaga sa ii aduc o cutie de suc din frigider. Ma ridic, deschid usa si scot de la gheata un suc rece. Ajung din nou pe terasa si o vad cum ia o gura din sucul meu, raman putin pe loc, ma uit la ea si schitez un zambet, este o scumpa, ma binedispune, ma simt minunat cand sunt cu ea! Stand acolo unul langa altul si savurand sucul rece, deodata ma cuprinde un sentiment de nestare. O intreb pe Elena daca vrea sa mergem la plaja. Stiu eu un loc unde nu este lume, sa fii singur pe plaja este minunat, sa nu te deranjeze nimeni. urma sa fiu doar eu cu ea pe plaja. ma gandeam cum sa o impresionez, dar stau linistit si imi spun ca pana ajungem am timp sa ma gandesc la ceva.merg sa iau ceva din frigider, stiam ca mai sunt doua sutii de suc sa le iau la plaja. Pe drum spre plaja imi povesteste ca a trecut cu bine de licenta si ca este foarte fericita fapt pentru care isi propusese ca vara asta era sansa ei de a se distra la maxim si avea de gand sa profite. Eu o plac foarte mult si din ce am vazut si ea ma place asa ca ma decid sa fac un pas si ii spun ca si eu imi doresc sa ma distrez, se uita la mine si imi zambeste dupa care spune, cred ca nici nu mai era nevoie sa spui asta, zambesc si privesc inainte. Ii spun ca eu o plac foarte mult iar cand am spus ca vreau sa ma distrez nu ma refeream la asta, ci ca eu o plac in adevaratul sens, nu doar pentru distractie, cel putin asa gandesc acum. Ea imi zambeste si imi spune ca sunt simpatic, stiu ca este un semn si ca ma place. Ajunsi pe plaja, incepe sa fuga spre apa dezbracandu-se pe drum, provocandu-ma sa facem baie dezbracati in ocean, ma opresc si o intreb daca vorbeste serios. in timp ce o intrebam ea isi arunca hainele de pe ea si in secunda urmatoare era goala si in apa pana la brau. stau pe mal in fata ei si ii zambesc, ea ma roaga sa intru si eu. dau sa intru in apa, dar imi spune ca nu e bine, nu sunt primit decat fara sort pe mine. Ma uit la ea cu o privire intrebatoare dar situatia era in asa fel incat nu aveam de ales, imi dau sortul jos si alerg in apa. Ajung langa ea si o privesc insistent, pot sa ii simt respiratia cum imi mangaie fata, nu spunem nimic timp de 1 minut dupa care ma apropii sa o sarut si inainte sa ii ating buzele vine un val si ne loveste, ne darama pe amandoi. incepem sa radem si sa facem glume pe seama asta. Ne alergam prin apa, ne stropim, ne cautam pe sub apa, inotam din loc in loc pana cand obosesc si ii spun sa iesim pe plaja. este deacord si iesim, ma ajuta sa intind prosopul, ne asezam amandoi pe prosop si ne tinem in brate. ea sta cu capul pe pieptul meu si eu o sarut pe frunte. ea isi ridica privirea si ma saruta pe buze. incepem sa ne sarutam pasional, se ridica si se aseaza pe mine, eu incerc sa inversez rolurile si ajung deasupra ei, incep sa o sarut pe gat si cobor in jos. ea sta intinsa pe spate si traieste momentul, era momentul potrivit pentru o partida se sex pasional, plaja libera, cald afara, uzi amandoi pentru ca intrasem in apa, perfect intr-un cuvant. dupa ce ne iubim pasional stam intinsi pe spate si privim cerul. se mai strecoara cate un nor ici colo dar soarele ramane in centrul atnetiei. Dupa ce mai facem o baie in ocean hotaram sa mergem acasa pentru ca trebuia sa ne pregatim de munca. pe drum din vorba in vorba ajungem sa vorbim din nou despre facultate si imediat ii spun ca nu vreau sa ma gandesc la asta acum, am timp tot anul, este momentul nostru si nimic nu il strica. Ajunsi acasa intram sa facem dus unul cate unul, dupa care incep sa pregatesc ceva de mancare pentru ca era deja ora cinei. peste o ora stam amandoi in bucatarie la masa, mancam si nu spune niciunul nimic, este liniste, nici nu stiu ce am putea spune, nimic nu se potrivea, era de-ajuns ca mancam amandoi la masa si ne simteam bine.

Pentru o vara perfecta!

2009-05-20T11:13:00.000-07:00

This is the way i like to do it!

Pasi pe sticla, stii ca nu se sparge, alergi usor cu un indemn propriu catre noul loc, te urmeaza un bagaj pe care l-ai acumulat de-alungul anilor, poti sa fii sigur ca o perioada de timp esti in siguranta, incepi din nou sa visezi, cum se spune The american dream!

tot NYC

2009-05-20T02:26:00.000-07:00

Faptul ca doamna noastra cu faclia in mana nu s-a suparat pe noi am putut pleca linistiti spre urmatoarea destinatie a noastra, care?, nici noi nu stiam, mai aveam cateva puncte de bifat pe harta maretului oras, asa ca am plecat! Fiind dimineata si fiind treziti de la ora 5, foamea incepea sa acapareze zone importante ale corpului si sa le faca sa nu mai functioneze la capacitate maxima. Prima oprire a fost un mic restaurant unde am reusit sa mancam cat de cat copios, ce imi aduc aminte ca am mancat atunci a fost un ou facut pe plita ca o omleta, impaturit de cateva ori, pus intr-o chifla si impachetat in coala alba. Destul de ciudat dar bun si consistent! Imi mai aduc aminte ca am baut cola vanilla, stiu ca a fost si la noi odata dar nu imi mai aduceam aminte cum era si am incercat, mi-a placut si o sa mai beau! Restaurantul era interesant ca se intra pe undeva iar ca sa ajungi la mese trebuia sa cobori cateva trepte unde mai era o iesire spre alta strada, era diferenta de nivel. Dupa ce am mancat am plecat spre TS, de acolo ne puteam orienta unde sa mergem si ce sa vizitam, era cartierul general. Ajunsi langa TS, am trecut pe langa parculetul unde statusem cu o seara inainte de au fumat baietii trabuc si s-au pozat, aici am vazut si o cladire f interesanta, o vedeti in imaginea de mai sus. Ca sa ajungem in TS am mers cu metroul pana la Grand Central Station, de acolo am mers pe jos cateva strazi, pe langa Crysler, in timp ce mergeam pe acolo adi, datorita batailor pe care i le facusera incaltarile, s-a descaltat si a mers pe jos o buna parte din drum. Urmatoarea destinatie s-a hotarat sa fie Madame T. Am ajuns in fata muzeului, eram primii la coada de afara, eram happy, ca nu mai stateam atat de mult sa asteptam, la geam era Nicolas Cage care ne poftea inauntru. Am intrat acolo, dupa ce am dat pe bilet 40 $, am urcat cu un lift pana la etajul 9 de unde se cobora in timp ce vizitam exponatele. Pentru cei care nu stiu, acesta este un muzeu cu figuri de ceara ale celor mai in voga vedete de la ei. Ne-am facut poze cu multe personalitati, oprah, angelina jolie, donald trump, jenifer lopez, julia roberts, papa, kenedy, bush, doamna clinton, pompieri de la WTC, amstrong, paris hilton, jessica simson, MJ, spice girl, britney etc, ba chiar am fost la cinema 4D, foarte interesant iar de la magazinul muzeului ne-am cumparat magneti de frigider. Dupa ce am plecat de la muzeu, eu am propus sa merem la ESB, numai ca adi nu mai putea de picioare, ceilalti spuneau ca sunt obositi numai ca eu vroiam sa merg. I-am spus lui adi ca ii cumpar eu crema de picioare si leocoplast numai sa mergem. Zis si facut, am trecut pe langa bus station si de la marketul de langa am cumparat bangay si leocoplast. Am ajuns langa Madison Square Garden si pe niste scari langa stateam cu adi care isi bandaja degetele de la picioare, toti care treceau pe langa noi se uitau mirati si schitau cate un zambet. Dupa ce si-a dat cu crema adi incepuse sa spuna ca nu il mai doare, ca poate sa mearga dar dupa cateva minute cand crema a inceput sa isi faca efectul cu adevarat picioarele il frigeau, si le simtea foarte fierbinti, si ma intreba ce se intampla, iar eu ii spuneam sa nu isi faca griji ca este doar crema care isi face efectul, taci din gura ca trece, hai sa mergem mai departe! Ajunsi la ESB, eram tot primii la coada de afara, numai ca dupa ce am intrat si am vazut ca trebuie sa stam la vreo 7 cozi, nu ne-am mai simtit asa norocosi. Am stat la multe cozi, una ca sa trecem prin filtru, una ca sa cumparam bilete, una ca sa trecem pe la poza si sa ajungem la lift, una la lift, una la iesire din lift ca sa mai urcam cu alt lift numai ca am preferat sa urcam 6 etaje pe scari, ca multi altii de altfel. Ajunsi sus am crezut ca am ajuns in rai, era superb, toata privelistea de pe cea mai inalta cladire din NY, se vedeau ceilalti zgarie-nori mititei pe langa, masinile foarte mici, superb, nu as mai fi plecat de acolo, am stat si m-am uitat pe toate partile, am filmat, am facut poze, ne-am uitat prin observatorul ala in care trebuia sa bagi cate 25 de centi si sa invarti de un buton ca sa mai bagi 25. Superb, se vedea si doamna cu faclia, se vedea partea de sud a orasului, se vedea tot central park, se vedea R.C. iar sus pe cladire erau multi oameni ca am dat zoom ca sa vad, numai ca baietii nu au vrut sa mai mergem si acolo. Foarte frumos, am vazut apusul de la etajul 86. Dupa ce am coborat de la ESB am mers la Macy's, pentru ca adi spunea ca este un magazin foarte mare si cu preturi accesibile, numai ca realitatea mie mi s-a parut putin mai scumpa decat se preconiza. Oricum am fost dati afara pentru ca se inchidea.Dupa Macy's am cautat din nou un loc de mancat, de data asta trebuia sa incercam BK, am gasit unul langa Madison SG. Am intrat acolo, am urcat la etaj. Eu cu adi am ramas la masa iar alex cu luci au mers sa comande. Dupa cateva minute a venit alex si am mers eu la luci joc. Stand la coada, luci ma intreaba cum ma simt. Eu nu intelegeam intrebarea, si il intreb, cum sa ma simt?, bine, suntem la NY, cum ai vrea sa ma simt. El, nu nu nu, cum te simti aici acum? Nu te inteleg. el zice, Eu ma simt cam alb! Cand intorc capul sa ma uit in spate la toate mesele si la celelalte cozi erau numai negri, m-am intors inapoi si i-am spus prea alb, mai mult decat se poate. Eram singurii albi, nu stiam cum sa luam mai repede comanda si sa mergem sus, sus la mese mai erau cativa albi. Stiam ca nu avem ce sa patim dar era ciudat ca eram singurii, si de vedea dupa noi ca suntem diferiti dupa felul cum eram imbracati! Masa a fost buna, am mancat un Nr 5, asa era in meniu, foarte bun, mi-a placut. Dupa ce am mancat trebuia din nou sa dormim ca deja se facuse tarziu. Locatia, aceeasi Central Park, asa ca am pornit frumusel catre parc cu ideea ca in noaptea asta vom dormi mai in interior, nu mai stam la margine sa nu se ia cineva de noi! to be continued...

NY part 2

2009-05-10T01:59:00.000-07:00

Dupa un somn nu prea odihnitor, timp in care am fost pozat si filmat de catre dragii mei prieteni, pe la ora 5 ne-am trezit, m-au trezit baietii sa mergem, trebuia sa fim devreme pe podul brooklyn sa vedem un rasarit frumos. Trezirea a fost brusca iar reactia mea nu tocmai ok, cei care au stat cu mine in casa stiu aspectul asta! Trezit brusc, mi-am luat ghiozdanul in spate si m-am ridicat de pe banca, in timpul somnului visasem ca alex a plecat in parc si ca nu s-a mai intos, cel putin nu il mai vazusem eu sa se intoarca. ma ridic brusc de pe banca si incep sa strig la baieti unde e alex, unde e alex. Cei trei, alex, adi si luci stateau in fata mea si au inceput sa rada, eu cand am vazut ca mai si rad de mine m-am enervat si m-am luat de ei, nu mai radeti ca prostii si spune-ti unde e alex, eram atat e panicat ca nu e alex ca nu il vedeam in fata mea langa ceilalti doi, pana cand mi-a spus adi ca alex ein fata ta, si atunci m-am calmat si le-am spus ca am visat eu ca plecase in parc si ca nu s-a mai intors. Am ras pe faza asta in ziua resectiva foarte mult si acum mai radem! Am plecat spre metrou, era inca noapte afara, lunimile erau in toi, isi faceau de cap singure prin acea parte a orasului care era mai pustie. Am intrat la metrou, zis si facut, ne-am cumparat noi cartele de la automate, 7 $ una, uuuu! Am trecut eu, a trecut adi, a trecut luci, cand sa treaca alex, a trecut cartela magnetica prin ala dar nu a trecut la timp si cand a vrut sa treaca gratiile alea erau blocate. Acum imaginati-va ca noi eram de partea cealalta adica in statie si alex era inca la punctul de trecere. trebuia sa astepte 15 minute ca sa treaca. Am stat si ne-am invartit pe acolo, noi inauntru, alex se plimba de-a lungul gratiilor pe afara, foarte funny faza numa ca noi ne-am luat de el, ca nu stie sa bage cartela si sa treaca, luci il certa, el era atat de adormit ca nici nu mai stia ce face, noi la fel. Intr-un final a reusit sa treaca si ne-am asezat pe scarile de langa linia de metrou. Asteptand metroul am pus capul rezemat de balustrada iar ochii s-au inchis de parca aveam inchidere centralizata. Deja dormeam.Ma mai trezeam din cand in cand dar si alex dormea si ma inchideam ochii cateva momente. In sfarsit a venit metroul, nu mai stiu exact la ce statie am coborat, ideea era ca trebuia sa mergem pe podul brooklyn. Am mers noi inspre pod numa ca nestiind cum sa ajungem pe pod, pe puntea pentru mergatori si biciclisti am ajuns sub pod. Nicio problema, era foarte frumos, era inca intuneric, luminile aprinse, se reflectau in apa, ne-am facut niste poze superbe acolo. Chiar frumos. Dupa ce am stat cam o jumatate de ora ne-am decis sa mergem inapoi la capatul podului si daca e cazul sa intrebam pe cineva. Zis si facut, ne-a spus un paznic, ca intrarea pe pod este intr-un gang si de acolo se urca pe puntea respectiva. Am ajuns si pe pod, prima impresie a fost wooow, primaria se vedea in spate, langa era un turn f inalt pe care scria verizon, se vedeau multe cladiri inalte de pe pod. Am mers pana la primul pilon, sau cum se numeste, cand am intrat in zona cu cabluri, erau atat de multe, parca creau o pictura armonioasa, artistica dar in acelasi timp foarte tehnic. Am facut o gramada de poze si pe pod, am filmat, am ramas impresionati de rasaritul de se vedea nemaipomenit, partea de sud a manhattanului, foarte frumos! e de vazut! am zabovit si pe pod cam o ora asa, ca apoi ni s-a facut foame. Planul urmator era sa mergem la statuie si catre boat ferry ne indreptam. Indrum am trecut pe la ground zero, destul de emotionant numai cand te gandesti ca acolo au stat doi giganti, simbolul statelor unite iar odata cu ele au pierit atatia oameni, destul de trist, ba chiar langa pe un zid era sculptat in relief scenele respective de la atacuri, cu un turn in flacari iar celalalt in timp ce se prabusea. Dupa aceasta vizita putin cam trista si melancolica am pornit spre un loc sa mancam, la coltul blocului era un BK dar era inchis si se deschidea la 10, asa ca am mers in alta parte. Am trecut pe langa taurul acela care nu stiu ce semnificatie are, iar pe trotuarul de langa era scris queen mary of rumania! La feribot spre statuie era o coada kilometrica asa ca ne-am decis sa cumparam bilete si ziua urmatoare sa venit de la prima ora. Am mers in cladirea respectiva sa luam bilete, dar acolo stand la coada, noi radeam, ne faceam poze, vorbeam si ne-a auzit un domn din fata. S-a intors si a inceput sa vorbeasca romana cu noi, am ramas uimiti si placut surprinsi, era cu sotia lui, asteptau sa cumpere bilete. Am intrat in vorba cu ei, ne-au intrebat ce e cu noi singuri prin new york, de ce am venit in state, intrebari uzuale, erau din brasov dar stateau de cativa ani in germania. Am luat bilete si noi, i-am facut cu mana doamnei, de pe mal, i-am promis ca maine venim la ea sa o vizitam si am plecat cu sufletul impacat ca nu este suparata pe noi! To be continued...

New York prima seara!

2009-05-09T08:06:00.000-07:00

Cu doua nopti inainte de plecare discutiile erau in toi despre plecare dar tot atunci am aflat ca si alex vrea sa mearga, totul ok, pana cand adi si-a exprimat interesul de a merge cu noi la new york! Vestea a adus odata cu ea discutii aprinse si exprimari de opinii nu tocmai in tiparul regulilor din ghidul de buna purtare! Am acceptat pentru ca nu aveam incotro! Eu nu il cunosteam pe adi, dar auzisem de la ceilalti anumite chestii care nu mi s-au parut deloc semne de buna purtare, fapt pentru care mi-am facut o parere despre el prin prisma altora, am judecat cartea dupa coperta! Am plecat de dimineata din beach haven cu busul nostru drag pana in AC. Acolo ni s-a facut foame si trecand pe langa un subway nu ne-am putut abtine sa nu infulecam doua footlong! Desigur ca am mancat in bus station unde ne vedea toata lumea dar pe langa asta adi ne facea poze cum mancam:D Am luat busul spre NY, deja emotiile erau de necontrolat, iar in ciuda faptului ca pe drum a plouat cand am vazut NY Skyline, toti eram wooow! Nu mai conta vremea si alte detalii nesemnificative ca statul in trafic cateva ore pentru a putea ajunge pana la tunelul ce ne ducea in the city that doesn't sleep! Ajunsi in bus station am iesit din cladire si prima destinatie a fost TS, cu ghidul in mana am pornit, desigur ca ne-am ratacit, eu stiam cam pe unde este ca mai fusesem in prima noapte dar am luat-o pe lungitura si am ajuns mai tarziu decat preconizam! In drum spre TS am mers pe broadway, iar cand am ajuns in TS adi tot intreba, unde este, am ajuns si noi ii spuneam asta este, vezi cladirile alea cu panouri publicitare? Intre ala de acolo si asta de aici este TS, esti in TS, fa poze! si am stat acolo ceva timp de ne-am facut poze, o groaza, in toate pozitiile, ne strambam, de chioram in sus la cladiri, incercam sa stam cat mai artistic in poze, sa zica lumea cas modificate in photoshop! Dupa TS am pornit spre ESB, stiam eu ca este aproape, desigur ca in drum ne-a luat foamea, si ne-am decis sa cautam un Mc. Aaaaa, nicio problema, sunt la orice pas! Zis si facut, am mers in jos spre ESB, in drum am gasit un Mc, asa cum am intrat am si iesit, ce mizerie era acolo, nu am mai vazut nicaieri, in niciun Mc. Groaznic. Am mers la urmatorul, la fel, groaznic de murdar, urat din partea lor. In timp ce cautam Mc, am trecut pe langa Macy's, de unde se vedea si ESB! Am facut cateva poze dupa care am cautat in continuare! Dupa cateva minute si cateva strazi am gasit un Mc care era acceptabil, cand am intrat am crezut ca nu vad bine! La coada stateau doua tipe, erau acea combinatie asiatic cu vestul! Aratau incredibil de bine, foarte frumoase, aveau o frumusete pura, gingasa, erau niste bibelouri, ti-ar fi fost si frica sa le atingi ca se spargeau! Au luat ceva de mancare si au plecat! Noi ne-am asezat la masa sa mancam! Langa noi moby dick, ocupa o bancheta singura si era cu ditamai sanviciul in mana baga pe sub falci! Am crezut ca vad dublu, dar nu, vedeam bine! Era o femeie dubla! Mancati, cu stomacul plin, acum puteam sa mai hoinarim, era aproximativ 1 noaptea ceasul! Am iesit din Mc, si baietii au mers sa cumpere un trabuc de la un chiosc iar eu cu luci am asteptat afara! Am plecat din nou spre TS, sau cel putin prin apropiere! Mergand cateva strazi la un moment dat le vad pe cele doua fete, erau mult mai multe, in jur de 10! ghici ce faceau, stateau la colt de strada, am crezut ca nu vad bine, fetele alea asa frumoase sa se prostitueze, nu imi venea sa cred! Am tot sperat sa nu fie adevarat, nici acum nu stiu ce era cu ele! Am mers langa TS la doua strazi mai la dreapta si am stat acolo in fata unui parculet care era inchis noaptea, am stat pe niste trepte! Mie imi picau ochii in gura, nu mai puteam de somn. Baietii si-au aprins trabucul si isi faceau poze cu trabucul iar in spate in plan secund aveau Crysler Building! Artistic! Fain dar eu nu mai eram in the mood pentru asa ceva! Dupa ce am stat si am motaiet acolo m-am luat e baieti si le-am spus ca trebuie sa merem sa dormim ca eu nu mai rezist! Ideea era ca noi nu aveam unde dormi, nu stiam unde sa dormim! Am deshis harta si ne-am uitat! Cel mai aproape era Central Park! Ne avand alte alternative am pornit spre central park sa dormim pe o bancuta! Ajunsi acolo, ne-am instalat, adica am pus ghiozdanele pe banca si ne invarteam , era chiar la margine, langa o sosea si aveam parcul in spate! Vrobeam noi, radeam , eram doar noi acolo, mai trecea cate o masina din cand in cand! Deodata aud fosnind un tufish in spatele nostru! stateam cu fata la tufis iar baietii erau cu spatele! Din tufis iese voios un raton! Cand am vazut creatura am inceput sa strig, Baaaaa ce e asta? Ia uita-te la el! Iaaaa se uita la noi! Ratonul saracu, cred ca fusese trezit din somn de nebuni, ca a venit a scos capul din tufis, s-a uitat, in stanga in dreapta, a vazut ametitul care se uita la el si zbiera, s-a simtit jignit ca nu l-am recunoscut si a plecat inapoi! Dupa aceasta eu am picat la datorie si am adormit, nu mai rezistam, am dormit cu capul pe ghiozdan in timp ce baietii s-au plimbat pe acolo, si-au facut poze, s-au distrat! Am avut noroc ca era cat de cat cald afara si am putut dormi lejer! Pozitia nu era tocmai ok dar decat deloc! Somnul a durat de la 2 la ora 5! In 3 ore abia am reusit sa schimb doua pozitii de somn! To be continued....

ACME Group 2008

2009-04-15T01:41:00.000-07:00

Iata cateva din mesajele postate pe grupul ACME inainte de plecare:

Andra Sima: Noi mergem cu masina sau ceva microbus pt ca venim din Baia Mare respectiv Suceava. La 12:35 avem noi avion din Budapesta deci pe la 10 trebuie sa fim in aeroport. Ajungem la 19:35 in NY. Voi? La fel sau iar nu ne sincronizam?

Dragos Sarbu: Salutare ACME-istilor! (Scriu repede, nu am decat juma de ora , asa
ca scuzati greselile)
Inainte sa va povestesc cate ceva despre cum e aici, vad ca trebuie
sa lamuresc cateva aspecte.
Prima localitate in care tre sa ajungeti NU este beach haven ci
WILDWOOD unde este welcome center-ul
Wildwood este mai la sud de atlantic city.
Acuma ca sa va fac un ghid pas cu pas:
Ajungeti in NY, chiar la sosiri, dupa c3e trecreti de vama si baggage
claim, o sa fie un stand cu ground transportation info. Acolo femeia
o sa va indrume de unde sa luati bilete pt PABT (port authority bus
terminal)
O sa dati 15$ pe bilet o sa faceti cam 45 min pana la PABT si va lasa
chiar vizavi de "gara". Acolo va duceti la subsol unde se afla
ghiseele greyhound si va luati bilete la autobuzul 319 spre atlantic
city( s-ar putea sa ajunga direct in wildwood dar nu sunt sigur, noi
l-am luat pana in atlantic)Daca luati spre atlantic city(aprox 25$),
coborati in statia atlantic city bus terminal si de acolo nu aveti
cum sa va pierdeti, intrati in cladire si luati bilet spre wildwood -
autobuzul 552( aprox 5 $)
Cei care ajung cu avionul de 19 25, o sa ajungeti in wild wood in
mijlocul noptii si nu prea aveti nimic de facut pana dimineata la 9
cand se deschide center-ul. Asa ca verificati orarul autobuzelor si
va faceti programul cum vreti, puteti sa stati mai mult in NY sau in
atlantic city. Ca sa va lamuresc, exista autobuze si dupa 19 spre new
jersey. noi l-am luat pe ultimu spre atlantic din PABT pe la 23. Noi
am ajuns pe la 4 dimineata in wildwood si va dati seama ca am
asteptat 5 ore. Acolo nu aveti unde sa dormiti sau macar sa atipiti
asa ca ganditi-va bine cum faceti.
Despre casa. Noi avem SUPER conditii, masina de spalat, masina de
spalat vase. TV, aer conditionat in fiecare camera, frigider, aragaz,
cuptor cu microunde si platim 110$/sapt/om. Nu ma intrebati detalii
ca nu am cand si cum sa va raspund. Ideea e ca este mai mult decat
acceptabil. Am vorbit si cu moldovenii si cu niste ucrainieni care
sunt aici din mai si ei platesc 100$ dar au conditii muuuuuult mai
proaste, le-am vizitat casele( mici si fara toate accesoriile )
Nu prea ai cum sa gasesti cazare mai ieftina din 2 motive.
Primul si cel mai simplu ar fi ca este o insula f scumpa si sunt
multe case de vacanta scumpe.
Al-2lea ar fi ca voi nu ajungeti in BH decat dupa ce ati semnat
contractul de housing si ati dat depozitul la welcome center.
Welcome centerul este o casa simpla, gri, cu un banner mare pe care
scrie ACME. Cum coborati in statie la wildwood, acolo unde parcheaza
autobuzele si stati cum ar veni cu spatele la autogara, tre sa o
luati pe strada din stanga si o sa o vedeti imediat.
Job-ul.
Eu semnasem in Bucuresti pt deli clerk job offer si un contract
generic pe care scria Grocery clerk , (trebuia sa fie standard, nu
obligatoriu) Noi lucram night crew de la 22 30 la 7 00 cu 10$ /ora.
NU exista posibilitatea sa se schimbe oamenii de pe un post pe altul
periodic: casier - clerk - night crew. Supermarketu m-a cam
dezamagit, e un fel de billa, kaufland, mega image(poate mai mare).
Cazarrea e la distanta mare de mers pe jos de ACME asa ca e
recomandat sa va luati biciclete( noi ne-am luat cu vreo 35$ second-
hand)
Apropos, din wildwood o sa va duca ei cu un microbuz pana in beach
haven care e la distnat destul de mare. cam o ora jumate de mers.
Cam atat imi vine in minte, nu mai am timp sa scriu
AAAAAh
M-au dezamagit cei care au venit pe 14-15. In mod normal prima chesti
pe care un face un om normal ar fi sa gaseasca altii ca el cu care sa
vorbeasca si sa fie ..plm...uniti
Ei bine ei nu..nu au dat nici un semn de viata, erau in masina cu
nelly(tipa de la welcome center) cand vorbeam cu ea la telefon , le-
am dat si nr de telefon, puteau sa afle si adresa noastra de la tipa
si ei nimic....ma rog poate nu au putut..o-m vedea

Alexandru Sava: salut Dragos, Ma bucur ca ai gasit timp sa ne zici si noua vre-o 2 impresii :).. Daca mai apuci sa ajungi pe la un net cafe zimi te rog daca aveti acces la internet din acele case :), cum e vremea pe acolo? si cati stati in casa, numai bine si sa ne vedem cu bine saptamana viitoare in Beach Haven :D

Dragos Sarbu: Salutare!
Oameni buni calmati-va!
De ce ati vrut sa veniti in state daca nu sa faceti bani, sa calatoriti dar si sa invatati sa va descurcati pe cont propriu, sa va adaptati la orice poate apare neprevazut.
In general se sta la distanta de cel putin jumate de ora de mers pe jos( acolo unde sta un grup de moldoveni si unul de ucrainience) romanii veniti pe 14-15 din iasi stau la 40 min de mers pe jos iar eu cu simona si maxim stam la aprox 50 min d mers pe jos.
Durata este MUUUULT redusa daca mergi cu bicicleta (aprox 15min).
Noi am dat pe biciclete intre 35-50 $, cele mai scumpe fiind in conditii fffff bune iar cele mai ieftine indeajuns de bune pt o vara.
P.S Am inteles ca pe "novicii" :P care au venit acuma o sa-i mute sambata intr-o casa mai mare ( asta in care stau a fost provizorie) si mai aproape de ACME.

Va rog mult......doar intrebari importante daca mai aveti, ganditi-va ca deja stii mult mai multe detalii decat stiam noi cand am plecat.

see ya soon
Dragos

Adrian Stanciu: cine mai pleaca pe 24 cu cursa directa otopeni - jfk sa dea replay ca
sa mergem in grup, eu sunt singurel:D

Simona Cristea: Pt cei care pleaca pe data de 12:
Cei care pleaca cu avionul de la ora 1 dati un mail k sa ne intalnim
cu totii sa mergem:P

Andra Geri: Va rog, astia care plecati joi, sa ne ziceti cat va costa biletu de
avion si unde faceti escala. Multumesc anticipat

Carmen Diaconu: sunt carmen din iasi.cine are bilet de avion pe 14 sa dea un semn
poate ne intalnim la aeroport. nr meu e 075xxxxxxx

Ana Teodora: Salut! Dati si voi un mail cu primele impresii va rog. Ink 2 oameni din Iasi (muhaha) au avion pe 24 :D. Front end cashier anyone?

Ana

Simona Cristea: Daca aflati ceva de o alta cazare anuntati-ma si pe mine va rog pentru
ca intr-adevar e prea mult:D

Cam asa aratau primele discutii intre noi! Va salut!

NY experience Part 1 by Adrian

2009-04-01T00:03:00.000-07:00

…ma vin si eu cu voi. Cat stam? Trei nopti? A…e ok.

Asa au inceput discutiile referitoare la plecare mea impreuna cu Mihai, Alex si Luci in NY. Ne-am pregatit desagile cu haine, sosete, chiloti si preservative (?!asa ai facut Mihai?) si am plecat intr-o fabuloasa zi de…habar nu am ce zi mai era, tin minte doar ca era destul de soare afara. Dusi am fost cu TrolleyBus-ul nostru. Apropos, asta era singura legatura cu ravnitul continent, dat fiind faptul ca noi eram asa mai izolati de felul nostru pe pustia insula LBI. In fine, in autocar ca niste copii carora le dai o acadea, ne faceam poze, in special cand dormeam, asa ca sa avem de ce rade unu de altu si ne uitam pe ceru-nnourat, ca de fapt s-a enervat maritul Apollo pe noi dat fiind gura noastra mare care scotea numai onomatopee de mirare si uimire. Drumul a fost destul de scurt tinand cont de atmosfera si de anturajul in care am fost. Numai oameni si oameni in autocaru ala.

Am uitat sa precizez ca am plecat de pe insula fara sa facem vreo cazare la hotel, motel, hostel ca deahh…copchii aventurosi. In fine ajuns-am noi in NY. Prima imagine a fost acea a unui basm, intr-adevar imaginile erau din filme luate, cu acei zgarie nori luminati doar de becurile serii, da era deja seara cand am ajuns acolo. Frateee, catamai tunelu a trebuit sa traversam, in autocar fiind bineinteles. In fine ne zgaiam noi pe pereti, pe geam dupa zgarie norii aia de mai mai ca-ti rupeai gatu cand te uitai dupa ei. Ajuns-am in Port Autority Bus, ce s-a dovedit a fi cazarea noastra pentru cea de a 2a noapte. Ne-am pierdut noi putin pe acolo, dar intr-un final, dupa ce am facut toate nevoile fiziologice ce se cereau am iesit la „lumin”. Frate, pe mine unu, ma plesnit asa o emotie si o stare de neincredere in adevarul ochilor cand am iesit din PAB si am vazut orasul. Prima cladire pe care am vaut-o a fost cea a tabloidului NY Times, daca nu ma inseala memoria. Ne-am plimbarit noi pe ici pe colo ca habar nu aveam pe unde sa o luam, mai ales ca se facuse deja intuneric prin zona aia. Mihai al nostru isi scoate arma, ghidul NY, si ne arata calea (hai ca o dau in profetime si scrieri biblice de acuma). Si mergem noi spre Broadway pare-mi-se. Ne uitam in stanga-n dreapta, stii ca taranii ce ajung la oras, bineinteles eram mai ceva ca chinezoio-japonezo-coreenii aia care fac poze la tot ce misca. Alex al nostru era cu handralau de aparat dupa gat, nu scapa nimic, Mihai isi etala si el obiectu muncii (a se citi Camera de filmat dragelor fete) şi eu de asemenea in stanga aparatu şi in dreapta camera (poveste interesanta si asta, dar alta data). Luci, fara stres omu, de parca locuia in NY. In fine, in stanga femei, in dreapta femei, ne uitam fara sa vrem, totusi fara sa atingem ca eram prea concentrati la celelalte. Da ma, si ajungem pe Broadway, Doamne ce a mai fost acolo, un adevarat Babilon, toate limbile toate rasele toate toate. Poze, filme, filme, poze ce sa mai eram in NY.

Dupa ce strabatem in lung, mai putin in lat, renumitul bulevard ajungem si in Times Square. Sa vezi aici cultura. Am ajuns? Asta e ma TS? Ma nu e asta! Ba da frate, uite! Hai sa ne pozam! Cam astea au fost renumitele replici ce ne-a fost dat sa le scoatem pe gura. Da, am ajuns si in renumita piata, am facut si acolo poze. Tin minte ca era o gramada de oameni si acolo, trebuia sa faci cu randu' ca sa te poti poza in zona aia. In fine, mi-am facut o poza cu aburu de la metrou, ne-am facut poze cu tot ce era pe acolo. Da, renumita noastra poza si-a gasit incipitul tot acolo. Asa cum va fi denumita mai tarziu, Totem in New York, poza asta avea sa devina celebra printre noi, chiar reedintand-o cu fiecare ocazie in care ne-am reintalnit de atunci. Bine, ne-am saturat de TS, am purces mai departe, tinta fiind Central Park. Pe drum, imi amintesc ca am vazut si Empire State-ul luminat, o frumusete. Ne-am oprit la unul din simbolurile Globalizarii sa mancam, aka Mc. O mare deziluze, tinand cont de murdaria si de culoarea care predomina zona, adica negru de la negri. După ce am mancat, hai la o tigara cu Alex si Luci. Daaaa tigarile de foi, Dutch Masters fenomenale. Am stat si am fumat intr-un mic parculet...la la la ne-am mai pozat noi ca pitipoancele cu tot ce gaseam in cale si ne-am continuat drumul spre CP.

Ajutati de mirifica minte a lui Mihai, bine...de ghid mai mult, am ajuns in renumitul parc. Hai sa ne asezam si apoi plecam ca nu dormim seara asta, fiind gandul nostru initial. Luci si Alex, renumiti fotografi s-au dus sa se pozeze cu una cu alta, Mihai deja statea de veghe...in somn bineinteles iar eu...eu eram deja descult si topaiam ca maimuta. In fine, am fumat iar o tigarica renumita si ne-am mai facut noi niste poze d-alea de sper sa nu ajunga pe pitipoance.org sau cocalari.org. La un timp, hai sa plecam, il trezim pe Mihai, asta prompt, Unde e Alex, saracu Alex se pierduse, era chiar in fata lui Mihaita. Mihai al nostru era deja speriat unde e Alex unde e Alex....Va dati seama ca nici nu am ras de el. Da, deci ne-am ridicat doar ca sa ne asezam in alta parte a parcului, ca doar deh....era inchirat tot de noi. Ne-am pus un „pic mai la deal” si da-i somn....

Dragilor, ma opresc, sper sa nu fi intrat intr-o alta zi din Aventura aventurilor. Mah...va mai scriu, promit. Pa pe azi.

P.S. Asta nu mai e pentru tine Mihai, e pentru mine:D

American Experience by Adrian!

2009-03-31T02:18:00.000-07:00

Nu, nu fac reclamă la agenţia care m-a dus in State, nu fac aluzie la niciun altă postare de până acum, ci pur si simplu asta este o experienţă de viaţă pe care o catalogăm toţi în acelaşi mod.

Încep prin a spune că prin Februarie 2008 am început demersurile pentru a pleca în State. Eram destul de pornit pe treaba asta, dat fiind faptul că în urmă cu un an am avut dorinţă dar nu şi putinţă. Astfel după multe zile, săptămâni aşteptând ziua în care voi părăsi ţara a venit şi clipa respectivă. Avion, prima rătăcire prin New York, apoi Welcome Center, o noapte dormită în staţie, apoi Nelly apoi Sima, şi LBI la final. Am cazut ca din plop, pentru că eram ultimii veniţi în casa de pe 103. Cu timpu am avut parte de certuri, mai serioase, mai puţin serioase, am avut parte de aletercaţii serioase sau mai puţin serioase dar într-un final s-a ajuns la o liniştire a apelor şi ne-am înţeles bine cu toţii.

După scurta introducere, vreau sa spun cum am văzut pe fiecare, prima impresie şi impresia pe care mi-au lăsat-o la sfârşit. În primul rând Oti un potenţial prieten. Lucian, cel care ne-a întâmpinat în momentul în care am ajuns s-a dovedit un om cu probleme. Max, ehee altercaţii, altercaţii ca la final să plecăm amundoi de pe insulă. Dragoş, fără supărare nu ne-am înţeles niciodată, asta poate pentru că suntem asemănători la fire la comportament. Fără a mi-o lua în nume de rău nu te-am suportat toată vara, în schimb am aflat că nu e dracu aşa de negru, deci respect Dragoş. Viorel, moldoveanu din casa 103 l-am văzut ca fiind cu o posibilă criză de personalitate în momentul în care se vorbea, însă am aflat că de fapt este el foarte calm şi cu foarte bun simţ, într-adevăr misogin uneori, însă asta e problema fetelor :D. Andrei, „mulţumită” lui era să fiu acuzat de viol şi de hărţuire sexuală, nuştiu ce a fost în capul lui atunci, însă la final am ajuns să cred ca nu-şi găseşte locul pe lume, şi că mereu vrea să epateze, nu-l vedeam convenindu-i ceva niciodată. Alex – „say what what...in the butt”. Omu ăsta m-a făcut să nu-l suport dar la sfârşit de tot să mă împrietenesc cu dânsul. Mereu era omu aerian, făcea numai tâmpenii însă nu renunţa niciodată, cu toate că a avut nişte datorii destul de mari le-a rezolvat şi...a mai şi luat un handralau de aparat foto. Alex Sava, singurul lucru pe care îl pot spune despre el, dat fiind faptul că nu am avut plăcerea sa vorbesc prea mult cu el, este că a fost un workalchoolic, mereu lucra, cu vânătăi şi cu arsuri. Cristi, ce prăjituri ne-a mai adus omu asta. Şi el puţin după altă lume, era mereu nu beau, nu fumez, însă era mereu înconjurat de fete, cum draq mă Cristi cum le vrăjeai?Cumva cu şedinţele alea de terapie psihologică?Mihai, cum am avut să aflu foarte de curând, dublura mea malefică, era omul muncitor şi care nu prea voia să iasă din tipar, însă când era vorba de party, de excursii sau de AC era primu pe listă. Felicitări pentru atitudine omule.

Acum, gagicile. Andreea, frate era ca o matroană aşa, era bulibaşa, cel puţin aşa am vazut-o şa început. O fetiţă de treabă cu care am purtat discuţii destul de interesante, merita să rămână cu noi mai mult şi nu să ia drumul spre Ro aşa devreme. Carmen, no să uit niciodată ce mi-ai făcut la început, cum ai uitat? După ce s-au calmat apele Carmen s-a dovedit o fată cuminte şi destul de dragălaşă. Alina, alina nu trebuia să returnezi banii pe chirie, nu trebuia să-i dai lui Nelly în fiecare vineri 100$. Alina, mereu cu zâmbetul pe buze, dar şi cu plânsete interminabile uneori. Andra, mulţumesc pentru prezenţa ta acolo. Ai fost firea împăciuitoare, cea mai calmă şi singura care chiar dacă se enerva nu exterioriza acest lucru. Simona, moamaa ce mă enervai cu întrebările alea alea tale, nuştiu cum de am ajuns să ne înţelegem că nu te suportam de loc, mă agasai pur şi simplu, vroiai tu mereu să intri în viaţa mea offff, crazy crazy. Pân la urmă Simona a fost singura care m-a ghicit cum sunt, aşa că ai un premiu de la mine...aaa...La mulţi ani, că tot vine ziua ta. Ana, doamne fata asta era echivalentul uman de la Ebay şi Amazon, fata asta ştia toate ofertele, toate magazinele toot ce voiai să cumperi o întrebai pe ea mai întâi. Ana, cum draq de ţi-ai scrântit picioru? Alina, câtă economie am făcut mulţumită ţie şi câte petreceri reuşite şi pff câtă bereee am băut împreună. Aaaa, skiny dipping vă băgaţi? Bruneta – cea mai nesuferită gagică de pe acolo, doamne cât nu o suportam pe fetiţa asta, mă dar nuştiu cum am ajuns să ţin şi la ea. Blonda, draguţă gagică, mereu pusă pe şotii dar şi destul de firavă, spun asta vizualizând momentul concedierii.

În speranţa că nu am ratat niciunul, le mulţumesc tuturor că au avut plăcerea să mă cunoască. Dacă ajungeţi să-i cunoaşteţi vreodată, să ştiţi ca nu muşcă, doar latră. Sunt oameni cu care merită să trăieşti.

New York, Niagara, AC, Philadelphia, LBI. Momente petrecute într-o ţară cu o cultură total diferită de cea europeană, deci implicit cea Românească. O cultură ce te poate face să-ţi schimbi părerea despre ţara ta, o cultură puţin cam superficială, dat fiind faptul că istoria lor e undeva pe la 300 de ani. O ţară ce merită văzută, o ţară într-adevăr plină de surprize. Unde în altă parte aş fi putut să o văd pe Paris Hilton decât în Times Square, în toată splendoare-ai de piţipoancă. Unde, în altă parte, aş fi mai dormit în parc noaptea şi să nu mă întrebe nimeni nimic. Unde în altă parte aş fi văzut cea mai mare adunătura de zgârie nori. Unde în altă parte mi-aş fi luat haine „la kilogram” cum zice Cristi. Unde în altă parte aş fi vâzut ditamai cascada. Unde în altă parte aş fi văzut simbolurile democraţiei? Unde în altă parte mi-aş fi umflat buza căzând ca bolovanu de pe bicicletă? Unde în altă parte aş fi făcut surf, boogieboarding? Unde în altă parte aş fi discutat cu turci, moldoveni, sârbi, indieni, americani, ruşi, pakistanezi, ecuadorieni şi multe alte naţii deodată? Nicăieri decât USA.

Dacă eram sceptic la început în privinţa acestei experienţe, vreau să vă zic că merită, merită din plin. Poate şi pentru că pe acolo găseşti gagici de tot neamu, rusoaice superbune, turcoaice la fel, americance la fel, dar şi pentru atmosfera aia şi pentru berea ieftină şi pentru mâncarea destul de proastă sau măcar pentru Subway.

Gata, că m-am lungit şi tot nu am zis ceva interesant. Numai de bine.

P.S. Mihai, asta e pentru tine

Happy person writing....

2009-03-30T16:51:00.000-07:00

Dupa asemenea post despre mine ma simt dator sa scriu si eu pe blogul lui mihai...saracul de el ma roaga de o groaza de timp sa fac asta si in sfarsit a reusit sa ma convinga! Am stat mult si bine sa ma gandesc despre ce sa scriu, despre ce „aventura americana” sa povestesc sau despre ce personaj din bine-cunoscuta noastra poveste sa vorbesc. Mi-am dat seama ca este inutil si ca nu ma voi hotara niciodata, nu voi sti daca sa scriu despre persoane, intamplari, peripetii sau hangouts de neuitat. Cand ma gandesc la perfecta mea vara americana ma gandesc la Mihai, Geri, Blonda, Dragos, Simona, Adi, Alina, Carmen, Andra, Andreea, Alex, Viorel, Max, ma gandesc la 11 si 103, la Acme si Gables, la biciclete, plaja, soare, sedinte de consiliere psihologica pentru Andra Bruneta, sedinte de consiliere psihologica pentru Andra Blonda, sedinte de consiliere psihologica pentru Simona (toate oferite gratis), la fereastra din tavan, petrecerile romanesti, politia de la petrecerile romanesti, soup party-ul delicios, Mila si Buzz, „Mila da-mi o piva!”, cereale cu lapte, spaghete cu bacon, patul care scartaia, Mihai care sare cand se intoarce in pat, Simona cu fundul rosu(numai eu am am onoarea), perioada Leo (perioada de liniste atat pt andra, cat si pentru mine :D ), noptile pe plaja, noptile la Acme, somnul la Acme, visele la Acme, banda rulanta de la casa...perfecta pentru dormit, aisle 7, certurile dintre Max si Andra, problemele Simonei, placa Andrei, 7Eleven, Atlantic City, cumparaturi la kilogram in AC, noaptea petrecuta in AC, fabuloasa excursie de la sfarsit, drumul pe bicicleta catre Acme, Dave si Danny, farul, prajiturile de la restaurant, Red Bull-urile baute in miez de noapte, „bombone”-le disparute, orele muncite, patul cu masaj din camera fetelor de pe 103, turcoaica lui Adi, giganticul aparat foto a lui Alex Sava, apusurile de soare, tavanul jos al casei, vanataile simonei de la inceput si......Long Beach Island. Cand ma gandesc la W&T, la my W&T, ma gandesc intr-o clipa la toate lucrurile de mai sus si imediat sunt mai fericit, mai zambaret si norocos ca am putut sa am propria mea extraordinara fabuloasa incredibila experienta americana!!!!

Si sa nu uitam noul salut pe care eu si Mihai ne-am hotarat sa il folosim: „1 2 3 4 prosoape mici vreau!” See u soon...

Balaur Dementzial (Cristiiiii)

2009-03-29T11:36:00.000-07:00

Lavric Cristian Mihai...ce personaj! Sa va explic cine este individul. Este colegul de grupa si unul din adevaratii mei prieteni! Ne-am cunoscut acum 1 an si ceva in prima saptamana de facultate, intr-o joi daca imi aduc bine aminte, eram in unul din amfiteatrele din cladirea 2 a ASE-ului si stateam pe acelasi rand cu 2 scaune intre noi. Nu ne cunosteam dar dupa ce m-am uitat la el si i-am remarcat adidasii albi si noi cu niste desene negre ca o panza de paianjen, l-am intrebat in ce grupa este. El mi-a raspuns ca in 112, eu am spus ca "si eu la fel" dupa care restul timpului pana a venit profesorul nu am mai schimbat nicio vorba, desi eram in aceeasi grupa, ne uitam amandoi in fata clasei si prin prejur! Am vb ulterior mai mult pe mess si ne-am imprietenit treptat! Intr-o seara eram pe mess si m-a intrebat ceva in legatura cu ziua de vineri, i-am spus ca nu vin vineri la facultate ca trebuia sa merg la targul de joburi pentru state! A inceput sa ma asalteze cu mii de intrebari despre state, i-am raspuns si s-a hotarat sa mearga si el. A doua zi era inscris, platise banii si eram amandoi in Amzei la teatrul acela la targul de joburi! Dupa cum v-ati dat seama am mers amandoi in state! Sa va povestesc ce s-a intamplat, pai in primul rand cand ne faceam bagajele l-am rugat sa imi trimita si mie lista cu ce isi ia el, normal ca mi-a cazul partea inferioara a maxilarului pe birou cand am vazut cate chestii isi ia la el,eu nici nu ma gandisem la unele dintre ele. In fine sa trecem peste asta, am ajuns la aeroport in ziua plecarii, frumoasa zi, soare, cald, superb! Cristi a ajuns si el in aeroport, era tuns, aranjat, eram amandoi cu mamele! Am mers la check in si dupa ce ne-am luat ramas bun de la mamici am trecut pe partea cealalta! Pot sa spun ca am fost cel mai inconstient copil, eu nu stiam nimic din ce ma astepta acolo, nu stiam unde trebuie sa ajung, cand trebuie sa ajung, cum sa ajung, ce autobuz sa iau, unde sa schimb, deci inconstient. Pe de alta parte Cristi avea totul planuit, el stia exact ce si cum , planificase timpul, stia cand tre sa plecam din aeroport, ce autobuz sa luam , cand sa schimbam si multe altele, daca nu era el si acum eram in aeroportul ala! Prima noapte am dormit-o in aeroport, cum eu eram frant de oboseara si nu ma puteam tine treaz Cristi s-a sacrificat sa stea treaz sa pazeasca in timp ce eu salivam in somn, nu a fost profesionala trezirea buimaca de care am avut parte dar trecem peste! Am si poza cu el dormind in aeroport langa bagaje pe care ati vazut-o! Nu mai pun ca pana am ajuns inwildwood a platit el tot pentru mine si i-am dat eu banii ulterior! Ajunsi in beach haven, prima saptamana am mancat la comun cu totii, dupa ce ne-am certat ne-am separat cu mancarea si eu am ramas cu Cristi sa ne luam amandoi, el stia ce trebuie sa cumparam ca sa mancam si eu aveam incredere in gusturile lui, stiam ca se pricepe! Trebuie sa spun ca am prins o oferta de spaghete cu 4 cutii la 5 dolari, toata vara am mancat spaghete dalea, doua luni nu am mancat spaghete in romania, le facea el cu sos si nus ce chestii, punea oregano condimentul lui preferat, e indragostit de el. Dupa ce am inceput sa ne cumparam mancare noi doi, trebuia cineva sa gateasca chestiile alea! Normal ca cine altcineva era in stare decat Cristi, de fapt motivul pentru care gatea el era faptul ca ii era teama sa ma lase pe mine sa gatesc, ii era teama de ce ar iesi si nici nu vroiau sa dau foc la casa! M-a hranit toata vara, ii sunt dator ca inca mai traiesc! La acme seara ne cumparam de mancare amandoi, eram ca fratii! Sa nu uit sa spun ca abia am asteptat sa plece mila cu buz ca sa ne mutam sus sa dormim in patul cel mare care nu scartaia, dar nemernici, cristi cu simona mi-au tras clapa, m-au izgonit in patul de o persoana unde ma dadeam cu capul de n ori pe zi de tavanul inclinat, ca sa doarma ei amandoi in patul cel mare. A dormit toata vara cu simona in pat dar nici macar nu s-a atins de ea desi, simona ii declarase ca il doreste! Si cand i-am gasit dormind pe amandoi in pat, simona era cu fata spre marginea patului si cristi cu fata in sus dar cu mana pe fundul simonei, cand le-am spus nu m-au crezut, imi pare rau ca nu le-am facut poza sa arat! Cristi facea raionul 7, mai freca el menta asa din cand in cand dar cand era vorba de treaba se facea treaba, ma mai ajuta si pe mine! Avea raionul cu detergenti si mancare de catei! Nu pot sa uit cand l-am filmat dormind pe casele de marcat, avea gluga pusa pe cap si langa zaboveau o sticla goala de suc si ceva de mancare! A tras un pui de somn bun! Intr-o seara ne-a filmat cum ne destrabalam la magazin, a filmat-o pe simona facand dansul maimutei, dupa care pe andra, s-a luat de mine ca nu munceam si cand ma chinuisem sa asez toate cutiile goale pe caruciorul ala sa le duc in spate, cutii goale precizez, cu camera in mana nu a vazut pe unde merge si mi-a daramat toate cutiile, a ispitit-o pe bruneta sa intre cu el in frigider sa manance cirese si i-a prins dave si i-a trimis la munca, tipa la ei, si cristi cand l-a vazut pe dave a inceput sa rada, parca il vad cum rade! Apoi cand ne-au prins ca am mancat bomboane de pe raion dintr-o incurcatura a fost dar afara impreuna cu ceilalti! Are si filmulet in care este intrebat de sava daca are ceva de marturisit si cristi spune "am mancat bomboane de la acme, am facut indigestie, le-am infundat wc-ul si m-au dat afara" spune asta stand pe iarba in central park! Dupa un timp s-a angajat la Gable's! Jobul lui preferat,gatea prajiturele dupa care a ajuns sa gateasca si mancare, ii placea foarte mult acolo, lucra de la 8 la 11 seara! Era a doua casa, acolo manca! Sa nu uit sa spun ca filmul lui preferat era Ratatouille, un soarere care a devenit bucatar chef, ca sa fac legatura cu restaurantul! De cand se angajase la restaurant nu prea am mai mancat bine, a trebuit sa ma descurc singur, cam greu da na! Nu am sa uit noaptea cu furtuna, cand eram doar noi doi acasa! Eu dormeam linistit si ma bucuram de visele mele dragi iar el statea si se uita pe geam la furtuna, s-a cam speriat si de ce sa fie numai el speriat, m-a trezit si pe mine. Eu cand am vazut ce e afara l-am intrebat de ce m-a trezit, ca nu vroiam sa vad asta! Stateam si ne uitam pe geamul din tavan dar eu am observat ca mergea ventilatorul din tavan! Legatura pe care am creat-o a fost ca de ce sa mai mearga ala sa faca racoare ca era destul de friga afara si i-am spus, cristi opreste elicea ca uite ce e afara! A doua zi au ras de mine ca mi-a fost frica sa nu cada elicea peste mine si de asta am spus sa o opreasca! Sa mai spun de intamplarea cu bicicleta, mergeam de la acme acasa si primul era colea, al doilea cristi, dupa care eu si restul! Mergand dupa colea cu viteza la un moment dat a pus frana brusca si cristi cum nu s-a putut opri a intrat in bicicleta lui colea, eu mergeam pe bicicleta si ma uitam dupa ciori fapt pentru care nu am vazut ca ei s-au oprit si ghici ce, m-am oprit direct in roata din spate a lui cristi pe care am facut-o mai mult decat 8, a mers cu ea asa pana a plecat, dar era foarte amuzanta roata, si cand mergeam in spatele lui mereu imi aduceam aminte si radeam, iar cand ii spuneam imi dadea replica, da mihai stiu, e opera ta! L-am filmat cum mergea pe bicicleta intr-o dimineata! Sa mai spun ca atunci cand dormeam in acelasi pat imi mai dadea cate un cot, cate un picior dar parca il aud "mihai nu mai sari in pat cand te intorci":)) Cristi m-a invatat ca e frumos sa am un tricou cu care numai sa dorm si cu restul sa ies afara, pentru ca la mine nu exista diferenta! Cand a trebuit sa ma intorc acasa l-am rugat sa imi imprumuta 300 de dolari si pe langa faptul ca m-a ajutat, a venit cu mine la banca si a semnat sa ii ramana lui contul meu pentru ca trebuia sa il inchida inainte de plecare! Ba chiar l-am rugat sa imi aduca tot felul de prostii din state si a trebuit sa mai aiba o geanta in plus dar nu l-a deranjat, adica asa cred! Cate sunt de spus despre Cristi, m-a rugat sa il ridic in slavi, nu prea am reusit, dar i-am dedicat un post intreg!:D

Re..izabella

2009-03-29T10:27:00.000-07:00

Pentru Izabella, daca vrei mai multe informatii despre Beach Haven id-ul meu este mihaii88@yahoo.com, iti raspund la intrebari in limita stocului disponibil! Daca apar manifestari neplacute te rog adreseaza-te celor de la AE!

Leapsa:)

2009-03-28T15:30:00.000-07:00

Drinks:

Coffee:nu servesc
Vine:da dureri de cap...dar mere
Beer:nu imi place
Hard liquor: certat cu alcoolul
Soda: sprite
Tea: cand ma doare in gat beau fierbinte

Food:

Meals: pizza, kfc, mancarea de la cantina din moxa rules
Deserts: prajiturica cu frisca

Cinema

Actors: hmmmm...nu am preferati
Movies: The pursuit of happyness,Pulp Fiction,City of angels,A walk to remember,Dangeurous minds,Slumdog milionare,etc.

On the map

Mountain or seaside: munte ca la mare e plictisitor
Where I would like to go: usa din nou, dubai sa vad burj dubai, sydney, paris
Where I would like to not go: bratislava, pana mea locuri unde nu ai ce sa vezi

Art

Poet: mi-au placut cativa pe care i-am studiat in liceu arghezi, blaga
Book: The art of the deal
Painter: cred ca mai am mazgaliturile de cand eram la gradinita
Music: R&B, hip hop, in general muzica din state, oldies, budha bar
Aphorisms: Moi-a new day could be a new life:))

Technoly

Games: nu ma mai impresioneaza, nu am timp
Web pages: youtube, imeem, bloguri, depinde de ce imi trece prin minte cand stau pe net
Softs that makes my life: Yahoo Messenger
What interests me the most at a computer: nimic
What do I expect from a mobile phone: sa il folosesc pentru ce a fost conceput...adica sa vorbesc la el

Know yourself

Girl names: alina, simona, andreea, carmen, ana, alina, lucia, ionela, denisa, florentina, cristiana, georgiana, etc.
Boy names: adrian, dan, bogdan, iulian, mihai, george, etc.
Sports: tenis, fotbal, basket, sa ma plimb cu rolele,
Colors: albastrul cerului, galbenul soarelui
Contrasts: cand o sa stiu la ce se refera o sa raspund
Flowers: crin, trandafir, ghiocel, zambila, lalea
Metal: nu ma impresioneaza
The ideal family: sotie, sot, si 2-3 copii
Animal: catel
Car: Mercedes CLS, Range Rover, Aston Martin, Lexus, Dodge
Qualities: multe
Defects: si mai multe
What angrys me the most: sa fiu mintit
What makes my day: rasarit puternic
I don’t leave my house for a longer time without: chei, telefon, bani, si o destinatie
meet the golden fishy and make a wish: as vrea sa se dea timpul inapoi

What do you listen right now: sex on fire

da nu am cui sa dau mai departe:((

Aisle 2

2009-03-27T09:46:00.000-07:00

Aisle 2-hmmm...in primul rand as putea sa spun cu uimire ca inca imi mai aduc aminte cum arata raionul pe care licram eu! Mi se pare logic daca stau mai bine sa ma gandesc ca doar am aranjat produsele atata timp pe el! Stiu ca imediat cum intram pe raion dinspre front desk era un stand cu condimente pe care le mai aranjam din cand in cand, atunci cand intervenea plictiseala si trebuia sa ne vada tom ca lucram, apoi imediat pe stanga era locul pentru ulei si deasupra erau spray-ul pentru gratar, tin minte ca odata cand asezam uleiul am daramat o sticla si s-a spart, pe langa faptul ca erau numai cioburi pe jos si o mare balta de ulei! In prima faza am ramas cateva secunde fara sa fac nimic, stiu ca am ramas destul de uimit si imediat mi-am desenat un zambet talamb pe fata! Era o chestie ca toata lumea mai scapase care un produs pe jos, au spart ceva si nu le-a spus nimeni nimic iar eu nu facusem nimic gresit pana atunci in sensul sa sparg ceva, plus ca vroiam sa fac paguba! Dupa ce am spart sticla eram foarte fericit ca am spart si eu ceva, eram in randul lumii, am mers pe la toata lumea cu acel zambet pe fata sa le spun, ce mandru eram dar si putin fraier! M-am dus la dave asa mandru sa ii spun ca am spart si eu in sfarsit ceva! M-am bucurat eu putin dar cand a venit dave sa vada s-a terminat veselia pentru ca mi-a spus sa curat acolo! Asta a fost partea cea mai naspa, am mers in spate am luat galeata si mopul si am inceput sa sterg, de entuziasmat ce am fost nu mi-a trecut prin cap ca acolo in galeata este apa si pe jos ulei, logic ca nu functiona dar eu am incercat sa fac sa mearga! Am inceput sa dau cu apa si nu se stergea, se facuse un clei scarbos pe jos, in momentul ala imi doream sa nu fi spart sticla aia! Am sters eu cu apa pana cand am vazut ca nu se ia cleiul ala dupa care am luat un sul de hartie si am inceput sa sterg cu hartia pe jos pana cand s-a sters! De luat s-a luat dar era lipicios si cand treceam pe acolo se lipeau adidasii si se lua chestie daia pe ei si scartaiau cand mergeam pe unde era curat!
Party pe aisle 2-intr-o seara asezam langa raionul cu faina era o zona unde erau prajituri la cutie, trebuia sa faci ce scria pe ele si era perfect! Sub ele erau creme de ciocolata care se foloseau la prajuturi! In timp ce le asezam mi s-a facut pofta de ciocolata daia si am cumparat o cutie sa vad cum e! Am luat eu cutia si m-am dus la andra pe 4 cu ea sa iau biscuiti de la ea sa mancam! Am luat biscuiti si am mers pe raion la mine! Intre timp a venit si cristi si am inceput sa mancam biscuiti cu ciocolata, erau niste biscuiti sarati ce nu mergeau dar noua ne placea! Dupa ce am luat noi si am gustat ne-am gandit sa ii chemam si pe restul sa manance, si strigam prin magazin sa vina sa manance dar toti erau afara la tigare si cineva a avut minunata idee sa anunte prin telefonul ce se auzea la boxe in tot magazinul! Cristi s-a dus in fata a luat receptorul si striga sa vina toata lumea pe raionul 2, dar nu venea nimeni dupa care a inceput sa striga party on aisle 2 si au venit cei de afara intreband ce se intampla, in cateva minute era toata lumea pe raionul 2 manca biscutiti cu ciocolata, eram toti pe maini numai ciocolata ca la un moment dat se golise si trebuia sa bagam mana si ne mozoleam! A fost foarte frumos!
To be continued...

Video

2009-03-27T02:29:00.000-07:00

whatever you like

2009-03-27T02:11:00.000-07:00

Tot pare un vis, o iluzie intr-un desert, o oaza. Este asta ceea ce traiesc eu sau doar ma amagesc! Cred ca este exact ce imi doresc, am totul pentru ca imi doresc sau am totul pentru ca fac ceva practic in sensul asta! Lucrezi intr-un fast food si pentru ca vand "hot wings" formez un numar si ma asteapta un rolls in fata casei! Piele fina, rochita stramta, pantofi sexy, sampanie, tot continua ca viseze! doar un strop si usa se deschide, parca se zaresc cateva imagini ce doar ii vor lua privirea dar trebuie sa paseasca afara din caleasca pentru ca visul sa continue! Sta nemiscat si asteapta ca fata sa indrazneasca! Rusinea nu are sens in vocabularul ei! Este nevoie doar de o privire si trebuie sa o imbratiseze! Un sarut pus unde trebuie, el crede, el face, el ofera! Nice Malibu house beach, big white rooms, big bed, long pool table, sunny pool, 5 car places, a nice frontdoor step area designed with fancy cars, type modiffied, a big CC Bentley with a nice thing says is a ghift! She goes crazy, be happy baby is only yours, but not the private jet you travel with, and the guy right next to you is ready to fulfill you fantasies, nice pearls on her neck, 5 G shoes, and a dress to curve her body!

Nu e doar un vis, doar te amagesti gandindu-te ca ar putea fi macar un vis! Nimeni nu primeste astfel de lucruri gratis, si nimeni nu are noroc in acest sens! Traiesti in acel stil faci compromisuri daca nu ai muncit pentru lucrurile alea! Just try to work it like your's!

Sim writes about: Fetele de pe 103

2009-03-14T12:33:00.000-07:00

Carmencita,Alaina,Andreea si Andraaa...."estupidas" de pe 103....Le vazusem prima data la ambasada...N'am socializat atunci ca mi se pareau fitzoase...si mai fitzoase cand le'am intalnit si in gara in drumul inapoi spre Iasi...am luat apoi legatura cu ele cu cateva zile inainte sa plec....si m'am intalnit cu Alaina si Andreea la AE ...am stabilit atunci sa zicem cand ajungem ca vrem sa locuim toate...Asta nu s'a intamplat (am zis in postul trecut de ce si cum). Tot antipatice mi'au fost si dupa ce am inceput sa lucram impreuna la Acme...Mi se parea ca ne studiaza asa pe toti si ca nu le place de nimeni...si ca in grupul lor is toate locurile ocupate...Singura mai sociabila era Andra(cu totii am crezut asta,nu'i asa?:D ) Evident...pe parcurs lucrurile s'au schimbat radical....Mai exact de cand am inceput sa lucram toate la Spray Beach...Carmen si Andreea mi'au aratat cum se face treaba pe acolo si ne intelegeam super bine...incepusem sa vorbim despre orice si sa ne cunoastem mai bine...bineinteles Carmencita a ramas febletea mea...dupa ce a plecat Andreea acasa, faceam impreuna camerele...Fata antipatica de la inceput s-a dovedit o fata simpla,dragutza,sufletista,sensibila si o prietena desavarsita....Am capatat mare incredere in ea de'a lungul timpului si m'a cucerit tocmai prin simplitatea ei si prin multitudinea de chestii pe care le aveam in comun...Am admirat'o mereu pentru hotarare,curaj si pentru faptul ca niciodata nu s'a dat batuta....Cutiile grele de conserver nu puteau decat cel mul sa o faca sa planga de dureri de spate,dar n'a plecat niciodata acasa (ca mine de atatea ori).Reusea sa ma surprinda mereu cu energia ei...era capabila sa nu doarma si doua zile...prefera sa faca altceva cu timpul ei liber,mai ales daca era intr-un scop nobil.Pentru asta o admir si o apreciez in continuare.Pentru puterea ei de a nu renunta.
Andreea,"el capi di tuto capi", parea sefa grupului...am invatat mai tarziu ca intr -o prietenie ca a lor nu poate fi vorba de asa ceva...Multe din trasaturile de caracter ale lui Carmen le gaseai si la Andreea si deopotriva la Alaina. Cu Andreea am impartit aceleasi probleme sentimentale de acasa,lucru care ne'a apropiat...tin minte cat de mult am plans cand a plecat acasa si oricum ....din momentul in care a plecat...n'a mai fost nimik la fel.
Alaina este unul dintre oamenii speciali pe care ii porti in suflet o viata. Eu am invatat'o sa zambeasca:P pentru ca are cu ce:P M'a surprins de multe ori ,ca si Carmen,prin forta ei de a merge mai departe,dar mai ales prin principiile dupa care se ghida in viata .N'am sa uit niciodata cat de afectata a fost in urma incidentului de la Acme,si nu din pricina jobului pe care il pierdea ci din cauza motivului pt care se intampla asta si care nu era in concordanta cu valorile in care credea....Am urmarit'o apoi indeaproape in eforturile ei zilnice de a strange banii pe care nu era obligata sa'i dea inapoi,dar pe care voia sa 'i dea...din principiu evident.Mereu pe fuga intre un job si altul...nemaistiind la care sa ramana si unde ar putea sa prinda mai multe ori de munca si deci mai multi bani...nu din meterialism ci pentru cadouri si alte chestii de suflet.
Andraaaa a fost de la inceput fata dragutza si sociabila care ascundea o sensibilitate puternica. Pe parcurs am descoperit in ea si pe copilul Andra,un pic nesigur,un pic rasfatzat dar care s'a transformat pe parcus si a invatat sa se descurce pe cont propriu(a sunat pana la urma la avion fara ajutorul nimanui si si'a facut singura rezervare). Din nesigura a devenit increzatoare pentru ca nu avea de ales.Situatia de acasa nu era deloc roz si ea trebuie sa munceasca si sa o sustina pe mama ei in continuare...Cu toate astea,n'a uitat nicicand sa zambeasca si a reusit sa i faca si pe cei din jurul ei sa zambeasca odata cu ea...A lasat problemele deoparte si de ziua ei a dat Best Party Ever pe care n'o s'o uitam prea curand.
Cu cat scriu mai mult aici cu atat realizez cat de speciali sunteti cu totii si cat de mult am avut de invatat de la fiecare dintre voi. Ar fi mult mai multe de spus(ca de obicei) dar de cele mai multe ori cuvintele nu sunt de ajuns sa exprime ce simtim....Next time...nuj vad eu despre cine scriu. oricum...uite cum am ajuns eu bloggeritza:P

Not your ordinary A.E.

2009-03-14T03:10:00.000-07:00

Not your ordinary A.E. from dragos on Vimeo.

Sim writes about : ANDRELE

2009-03-13T13:36:00.000-07:00

Prima saptamana in America a fost groznica.(stupid me) Stateam singura in casa cu Max si cu Dragos(cei doi Futere) cu care nu ma intelegeam deloc....asteptam momentul in care aveau sa vina fetele din iasi sa stea si ele cu noi si sa nu mai fiu in inferioritate numerica.Lucrul asta nu s'a intamplat pentru ca fetele au venit intr'un grup mai mare si le'a mutat in alta casa.Am fost foarte dezamagita. In schimb in casa noastra s'au mutt Mila,Buz,Cristi si Aimhai. Cand am vazut'o pe Mila intrand pe usa am crezut ca visez,M'am bucurat nespus pentru ca o cunosteam(invatasem in acelasi liceu si era prietena cu sor'mea). Ea si cu Buz s'au mutat sus cu mine si baietii dormeau jos in living. I'am instiintat de la inceput care's fronturile in casa si parea ca zeii sunt de partea mea:P Totul a devenit mai organizat.Aveam reguli,orar de curatenie,rand la baie si tot ce vrei.Eram oameni seriosi la casa noastra si invatam sa ne purtam de grija. Incet incet,lucrurile au decurs altfel....certurile cu baietii au devenit tot mai rare....cu atat mai mult cand in peisaj au aparut Andrele...fetele de la Baia Mare care mi'au facut vara minunta....tin minte si acum momentul in care le'am cunoscut...abia ma trezisem si ele erau pe terasa cu Mila si cu Buzz...stiu ca nu mi'a placut de Bruneta deloc la inceput...dar nici nu am dat prea mare atentie pt ca eram somnoroasa...am aflat ulterior k sentimentul era reciproc:D cu toate antipatiile de la inceput...dupa ce Andrele au fost mutate pe tura de noapte cu noi ...a inceput sa se lege ceva....Bruneta facea cu mine pe aisle 5...si desi era foarte diferita de felurile de oameni pe care ii intalnisem pana atunci in viata mea am inceput sa apreciez sinceritatea si franchetea cu care vorbea despre orice....Incidente si certuri au fost intre noi slava Domnului....dar parca m'au legat si mai tare de ea....Blonda era dulce....prin fizic,comportament,gesturi...tot...n'aveai cum sa nu o placi....Era mereu aiurita si stresata de cate ceva...Asta o facea si mai placuta....Nu a durat mult pana am devenit un trio...de succes:D Geri s'a combinat cu Max.....asa am ajuns sa stabilesc o punte de legatura si cu el....si treptat ne'am apropiat din ce in ce mai mult (tin minte ca pe la sfarsitul verii mi'a zis ca tine la mine ca la o sora:D)
Bruneta m'a invatat sa nu ma mai consum,sa nu mai pun la suflet,sa nu mai fiu "mole"....m'a facut sa realizez cat de naturale is unele chestii despre care majoritatea se feresc sa vorbeasca....mi'a aratat cat de important e sa spui lucrurilor pe nume si cel mai important cum sa nu'ti fie niciodata rusine cu ceea ce esti,cum esti...Blonda mi'a aratat ca niciodata nu tre sa mananci mai mult decat iti trebuie....ca visele pot deveni realitate daca ai sa crezi in ele cu adevarat....Mi'a aratat cat de important e sa lasi de la tine uneori(mai ales in certurile cu bruneta:P ) si ce inseamna sa fii pasionat de diferite chestii(sckimboard,publicitate,etc) Ele impreuna mi'au aratat cat de bine se pot intelege doi oameni complet diferiti...am aflat ce inseamna prietenia adevarata ...cu certuri ....cu spus totul verde in fatza...si mai ales cu iertare:D Nimeni nu le cunoaste mai bine decat se cunosc una pe alta si asta poate fi periculos cateodata:P Bineinteles as putea sa scriu o carte despre ele si despre vara mea alaturi de ele ...Oricum ....sunt fericita ca le'am cunoscut si ca fac parte din viata mea ...si mai ales k prietenia noastra continua in ciuda distantelor Iasi-Bucuresti,Iasi-Baia Mare si mai nou Iasi-Suedia.[Despre celelalte personaje pe larg in posturile urmatoare....Am inceput cu Andrele ca am vorbit cu Geri la telefon in seara asta :P ]

A lot of friends

2009-03-13T13:28:00.000-07:00

Cast...ceea ce am scris la cast au fost cateva cuvinte despre fiecare, cateva cuvinte ce mi-au venit in minte in momentele respective, as putea sa vorbesc muult si bine despre voi. In primul rand pot sa spun ca voi sunteti cei mai speciali oameni pe care i-am cunoscut, vara trecuta petrecuta alaturi de voi a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea si ii multumesc lui Dumnezeu ca v-a adus acolo si ca ati luat parte la bucuria mea. Eu tin enorm la voi si va consider cei mai buni prieteni, aveti un loc special in viata mea si veti ramane mereu ceea ce sunteti acum... adevarati prieteni. Va iubesc pe toti si sa ne vedem cat mai des.

Geri a.k.a. Bruneta

2009-03-13T12:55:00.000-07:00

Deci oameni buni,sa nu uitam de ce scriem aici si pt cine scriem aici!scriem pt altii,pt cei care nu au fost cu noi,sa stie ca o fost cea mai tare vara ever si scriem pt noi,care am trait visul american,sa nu uitam ca asa ceva ti se intampla o data in viata!
Aimhai draga,tu ai catalogat asa lumea,da nu crezi ca ar fi cazu sa mai zicem cate ceva si despre tine?Lasand deoparte aburelile ca esti un baiat grozav si bla bla bla...chiar esti!:) Sincer,cand te-am vazut prima data,mi s-o facut asa putin mila de tine:micut,slabut,plapand....cine s-ar fi gandit ca esti baiatu asta puternic de acuma?Cand ma mai enervam pe tine si mai tipam la tine,apoi imi parea rausi mi-era frica sa nu te fi speriat prea tare...:D Cea mai bucuroasa am fost cand ai tipat si tu la mine inapoi :) Apoi am inceput sa realizez ce fel de om esti:harnic,muncitor,pus pe distractii si mai ales cu o inima mare. Ceea ce admir cel mai mult la tine este faptu ca ai puterea sa placi pe toata lumea, si stim cu totii cat de greu e sa convietuiesti cu oamnei care nu iti sunt tocmai pe plac...
Andra,blonda mea preferata...ce sa mai zic de tine?Fara tine nu as fi ajuns in state,nu as fi avut parte de cea mai faina perioada din viata mea...Iti multumesc ca ai avut grija de mine,ca mi-ai suportat crizele,ca ai completat atatea acte in locu meu...restu se intelege din 15 ani de prietenie...:)
Simonel,fata care mi-o intrat atat de usor in suflet si acuma nu mai vrea sa iasa...:) Imi pare rau ca ,,m-am tipat la tine",dar trebuia sa te scutur de cateva ori si sa iti spunca viata nu-i asa usoara si ca daca te superi pt orice,nu ajungi nicaieri...Dar pana la urma s-a dovedit cat de draga imi esti si sa nu uitam...spaghetele mele,masaju tau,chefurile noastre si apusul pe care l-am vazut impreuna in una din ultimele seri...
Dragos,dupa multe discutii in contradictoriu intre noi,mi-am dat seama ca esti un om pe care te poti baza si un bun prieten,dovada faptu ca inca mai tinem legatura aici in Bucuresti.Iti multumesc in numele tuturor pt filmulet,este absolut genial si ne trezeste cele mai frumoase amintiri.
Cristi,din nou pe meleaguri straine,este celalalt baiat care mi-a ramas in suflet,un f bun prieten,caruia poti sa ii spui orice si sa razi intr-una cu el,care este gata oricand sa te asculte si sa iti dea sfaturi...Multumesc,Cristi,pt tot!:)
Leo,un baiat pe care nu am sa-l uit niciodata,care m-a facut sa vad lucrurile altfel si mi-a amintit cum e sa fii fericita...
Cam atat despre oamenii care mi-au ramas intipariti in inima...poate mai scriu si altadata...Va pup

Viata in state...

2009-03-13T11:44:00.000-07:00

Viata in state sau the american dream, este una si aceeasi pentru mine, am petrecut cele mai frumoase momente din viata mea alaturi de cei mai speciali oameni pe care i-am intalnit vreodata si pe care ii iubesc enorm de mult, vor avea mereu un loc special in viata mea, al doilea dupa parintii mei si fratele meu. Nu stiu ce sa spun, daca am dus-o bine sau rau dar ma bucur ca am trait asa ceva, cate regrete as fi avut, sau poate nu as fi avut ca nu as fi stiut cum este. Programul de munca era unul ingaduitor, lucram la acme de la ora 11 pana la ora 7 dimineata, 8 ore, daca luam in considerare si timpul petrcut frcand menta in pauze, obositor era dar ce m-a surprins a fost faptul ca in fiecare dimineata cand plecam de la acme eram mai fresh ca oricand, nici daca dormeam seara nu eram asa, era o senzatie minunata si surprinzatoare deoarece eram multe momente in timpul noptii cand pus si simplu ne picau ochii in gura. Drumul spre casa era unul foarte interesant, mergeam unul in spatele celuilalt cu bicicletele si cu ghiozdanele pline de cumparaturi, mai spuneam o gluma mai comentam seara ce a trecut, vorbeam de ziua ce tocmai incepuse plus ca era un trafic de persoane pe strada, ma refer ca erau multi care ieseau dimineata la alergat sau la mers, nu va ganditi ca se facea trafic de persoane. Multi aveau program de alergat sau de mers ,dupa puteri, cei care cica alergau le spuneam mergatori, atentie la mergatori cristi. Mai era femeia cu role care ne saluta every morning, mosul biciclist care ne depasea de fiecare data numai sa ne faca in ciuda. Ajungeam acasa, daca nu dormea cineva ne desfasuram in toata splendoarea tipam , radeam, luam masa de dimineata, adica cereale cu lapte sau hot dog, depinde ce aveam chef sa gatim, logic ca mancam numai cereale cu lapte, cat de greu era sa pui lapte in castron:D Mancam cerealele cu lapte, dragos manca mai repede ca trebuia sa mearga la Getty la lucru, getty era benzinaria de langa banck of america. Cristi mergea la Gable's la restaurant, de fapt era cel mai fain restaurant din zona si cel mai scump, i-a placut f mult sa lucreze acolo, ii placea sa si gateasca dar era mult mai bine ca la acme, dupa ce nu a mai lucrat la acme lucra de la 8 dimineata la 11 seara acolo, nu il vedeam decat o ora dimineata. Simona ori era de munca la spray ori nu era:D Aveam 2 ore pana plecam la spray, timp in care mancam cerealele, faceam dush si savuram o doza de suc pe terasa sub soarele diminetii dupa care plecam la spray. Cand ma intorceam de la spray adica intre 3 si 4 dupa amiaza si nu faceam altceva decat sa mananc ceva si sa dorm pana la 10 cand era trezirea, tot timpul avea cineva grija sa ma trezeasca daca nu era cristi era simona. Cand ma trezeam auzeam sfaraind ceva in tigaie, era cristi care gatea si striga la mine sa vin la masa, cum as putea eu sa ii multumesc ca ma hranea, daca nu era el mancam eu rabdari prajite. Dupa ce mancam plecam iar la acme. Cam asa arata programul zilnic, din cand in cand mai sacrificam cateva ore de dormit sa merg la plaja dar se intampla destul de rar asta. Odata am stat o ora la usa ca nu aveam cheie, toata lumea era la plaja si dupa ce am adormit pe scaunul de pe terasa din spate m-am hotarat sa merg sa cer cheia celor de la plaja, cand am ajuns acolo mi-au spus ca exista si cheia de rezerva sub balustrada de care uitasem. Foarte frumoase momente si mai sunt , mi-ar trebui zile intregi sa povestesc toate intamplarile tocmai pentru asta mai las si pentru alta seara de scris istorioare!

Cast

2009-03-12T13:58:00.000-07:00

Am sa ii iau dupa numarul strazii:)

11th street:

Dragos-tipu' care stie tot ce se misca pe net in materie de lucruri de comandat, era persoana in care puteai avea incredere ca iti propune cel mai bun produs sa comanzi!

Max-genul de persoana care se enerveaza cand nu ii convine ceva si chiar spune, intr-un fel sau altul, depinde de stare, a avut o aventura cu andra bruneta, cel mai controversat cuplu!

Simona-cea mai tare tipa, locuia cu noi, tot timpul tipa la mine, lucra foarte bine raionul 5, ambitioasa, devenise intr-un timp alter ego-ul lui buzz

Cristi-colegul meu de facultate, m-a hranit mult timp, numai el facea de mancare pentru ca ii era frica sa ma lase pe mine, ii placea sa incerce chestii noi, iubea plaja si lucra mult timp la Gable's

Mila-a invatat sa mearga pe bibicleta in state, ii facea placere sa converseze cu lumea cand era la acme pe zi si vindea creveti, iubita lui buzz

Buzz-nu ii placea ca faceam galagie dimineata cand veneam de la acme, nu ii placea cand suna telefonul simonei si il trezea, isi facuse prieteni la acme cand lucra pe zi

21st street:

Andra blonda- fata cu multe probleme, ma ajuta sa fac raionul 2 cand nu o ajuta pe bruneta, o fata foarte muncitoare, ii placea sa se distreze chiar si cand lucram pe raioane, facea roata bine cred ca ii mai iese si acum

Andra bruneta- fosta iubita a lui max, au avut multe momente frumoase dar si mai putin frumoase, ma intelegeam bine cu ea, eram ironici, imi placea accentul ei ardelenesc, ii placea sa faca sa cante vaca de pe 5, a prins-o dave mancand o cireasa din frigider!

Ana-lucra pe zi la acme la casa, stephany tot timpul o freca la melodie du-te incolo , fa aia, fa aia, ii placea sa se plimbe, a fost singura la Washington unde si-a rupt piciorul

Alina-lucra la acme pe zi, la casa, imi placea sa merg sa stau de vb cu ea si sa ii barfim pe cei care treceau pe la casa, am fost cu ana odata la magazinul de palarii, ne-am distrat de minune, este o buna comentatoare

Alex Sava-pot sa spun doar atat despre el "workahoolic",muncea de dimineata pana seara, la un moment dat se mutase la noi pe 11, imi placea hp-ul lui cu logare prin amprenta

103rd street:

Alex-prietenul loial, pasionat de fotografie si aparate profesionale, a dat 800 de dolari pe aparatul lui, face niste poze criminal de bune, din toate pozitiile, am peste 25 de giga cu poze de la el din state

Lucian-la prima vedere prieten bun, am ramas placut impresionat cand am fost la NY, aveam incredere ca putem ramane prieteni si la intoarcerea in tara, ne-a tradat

Adi-la prima vedere pain in the ass, excursia la NY cu el m-a facut sa imi schimb parerea, ba chiar este un prieten foarte bun, a avut o aventura cu o tipa din turcia care lucra la motel cu noi

Oti-hmmm...impresie buna la inceput, a avut grija sa ne arate tuturor ca are un caracter negativ, ba chiar daunator, ca sa nu mai spunem ca a tras niste sfori intr-o directie negativa

Andra-fata vesela si solidara indiferent de problemele pe care le-a avut si a avut destule, prieten la nevoie, zambareata, facea raionul cu juice care era foarte greu si foarte obositor

Alina-fata indragita de toti si care indragea pe toti, un fel de bun samaritean, o scumpa, un zambet dragalas, solidara la petreceri, muncitoare, rezistenta la multe ore nedormite

Andreea-impreuna cu carmen si alina faceau cel mai horror raion din acme, raionul 6, imi era urat sa intru pe acel raion numai cand vedeam cat au de asezat, foarte muncitoare, era un fel de persoana care le incuraja pe celelalte, a plecat mai devreme acasa, a dat o petrecere faina

Carmen-se atasase de lucian, se intelegeau bine, de treaba, vorbeste foarte frumos cu accent, s-a suparat odata pe mine ca am pacalit-o ca nu vreau sa fac schimb cu ea, am filmuletul in arhiva

Viorel-din republica moldova, destul de strict cand vine vorba de anumite idei, avea un stiu de viata diferit de al celorlalti, muncea f eficient pe 7 cu cristi,

Andrei-a incercat sa fie cu simona dar nu a mers, era cuceritor prin zonele alea, avea tot timpul castile in urechi si nu auzea cand se striga pauza, facea raionul cu sosuri

Alte personaje:

Gina-lucra la deli, mi-a dat odata un pund de sunca fff scumpa cu doar 0,28 centi, ne ajuta din punctul asta de vedere, saritoare, ne intelegeam bine, ne mai dadea sa mancam de pe la deli

Oxana-lucra si ea la deli cu gina, ne saluta in fiecare seara cand veneam la munca ne dadea cascaval sa mancam, venea la petreceri cu noi, de treaba, o fata draguta

Dave- cica seful nostru, avea si el 20 de ani, fricos, nu facea nimic fara sa ceara acordul, ne tot ducea cu masina pe peste tot, venea des la noi, a dat un party care s-a lasat cu urmaru grave in ceea ce priveste casa lui

Rogers-il numisem serafim, nickname ca sa il putem barfi cand suntem langa el fara sa isi dea seama, ciudat omu, ne cam supraveghea, stia unde este fiecare produs din acme

Spray Beach Motor Inn

2009-03-12T12:51:00.000-07:00

sunt multe intamplari ce s-au petrecut vara trecuta in state, nici nu mi le mai aduc aminte pe toate, sunt n intamplari, si multe minunate, sunt putine neplacute si pentru ca sunt putine nu au puterea sa intoarca balanta in favoarea lor. imi aduc aminte cand am reusit sa gasesc al doilea job, am gasit la un motel spray beach motor inn, era un motel la plaja pe strada 24, faceam housekeeping, destul de ciudat pentru mine care eram o persoana foarte dezordonata acasa care nu facea curatenie, acolo ajunsesem sa fac curatenie pentru altii. Am aflat ca acolo mai lucrau si fete de pe 103 si asta m-a bucurat pentru ca aveam cu cine sa vorbesc. Inca o chestie ce mi-a placut, acolo lucrau multi mexicani si se vorbea spaniola, stiam cat de cat si ma descurcam. prima zi stiu ca am fost la mariner si am fost cu alina si cu andra. a fost foarte frumos, fetele m-au invatat tot ce trebuie sa fac, cum sa alimentez caruciorul cu de toate, stiu si acum cum trebuiau puse alea, cearceafurile jos in ultimul compartiment, se puneau cate doua tipuri, apoi la mijloc erau prosoapele de baie cele mari si cele mijlocii iar sus intrau prosoapele mici de baie, cele patrate. deasupra se puneau cafelele, era un plic rosu si unul negru, era un bol unde se puneau sapunelele cele mici, trebuia sa lasam cate 4 sau 3 in fiecare camera, pungi pentru bolul cu gheata, servetele in cutie kleenex, mai era si toilet paper, sampoane micute, era o sticuluta care nu iti ajungea nici pe juma de cap sa te dai, dar era. ce nu mi-a placut din prima zi a fost aspiratorul si folosirea lui, aveau niste aspiratoare cat mine de mari si de grele, abia se urneau din loc. tin minte ca am gasit o camera unde stateau doi, un tip si o tipa, cand am intrat acolo am zis ca nu se poate asa ceva, era o dezordine cum nu mai vazusem nici la mine acasa, numai chiloti aruncati pe jos, prosoape si multe haine aruncate, dupa ce am strans noi pe acolo au venit si cei doi si tipa incepuse sa tipe la tip ca pierduse cheia si il intreba in continuu unde este cheia, el saracu statea si se uita nevinovat. a fost fain prima zi, am cunoscut si cativa mexicani, era tipa care spala prosoapele si asternuturile care avea un bebe si il tinea cu ea acolo, imaginea aia o am si acum in minte, exact ca in filme, unde lucrau mexicani pe la moteluri si isi tineau copiii dupa ei , practic ei cresc in acel mediu, si acolo este viata lor, alaturi de parintii care lucreaza. lucrul a continuat si in urmatoarele zile doar ca ne mutasera la motelul de langa plaja. Lucram o zi da una nu, stiu ca in prima zi fetele radeau de mine si ma cuplau cu mirna , eu nestiind cine e mirna si ele radeau cu atat pofta cand spuneau asta, probabil pentru ca isi imaginau cine stie ce imagine de filme de comedie. in urmatoarele zile am cunoscut-o pe mirna, era o femeie mult mai invarsta si destul de mare ca si persoana fizica. prima data cand am vazut-o m-am uitat la fete asa mai ciudat si ele radeau de mine. urmatoarele zile cand am lucrat a fost foarte frumos, m-am imprietenit cu fetele foarte mult, mi-am dat seama ca ceea ce credeam eu despre ele era total diferit, ca de la polul nord la polul sud. stiu ca eu chiar le-am intrebat si le-am spus ceea ce credeam ca sa imi spuna exact ce si cum si sa nu continui cu impresia gresita. am lucrat aproape toata vara cu alina si andra, a fost superb desi munca pe care o faceam nu era tocmai interesanta, dar noi radeam , glumeam, spuneam bancuri, stiu ca odata m-au intrebat fetele despre fata ideala pentru mine si eu le-am spus ca pentru mine nu este un ideal pe care sa il gasesc adica nu conteaza marimile, ca poate sa aiba 15 20 35, eu spusesem la modul general,dar ffetele cand au auzit au ras fara oprire jumatate de ora, si nu se puteau abtine, nici nu mai vorbeau de ras, mai ales andra, cred ca deja isi imagina fata cu marimile alea, am ras foarte tare in ziua aia, minunat, o perioada de neuitat, in ciuda faptului ca faceam curatenie in camere, strangeam rufele oamenilor, curatam mizeria, dezghetam frigiderul, curatam baia, wc-ul trebuia curatat cu manusa in mana si sa bagam peria sa frecam, nu mai zic ca trebuia sa luam dushul la mana si sa il frecam, iar geamurile de la dush erau cele mai pretentioase ca trebuiau sterse fara urme, aveam si solutii speciale de curatat. dupa o zi de munca si curatat cate 15 camere pana la ora 3 eram franti, trebuia sa luam tipsul din fiecare camera si sa il contabilizam pentru sefa noastra nancy care strangea tipsul, dar era tot pentru noi ca ne-a promis ca ni-l da la finalul verii. Superbe momente, si somnul de dupa spray era minunat , pana seara la 10 cand incepea o noua tura la acme. Continuare data viitoare!

o vara plina

2009-03-11T15:11:00.000-07:00

Vara se anunta minunata, din toate punctele de vedere, prima zi cand am ajuns la acme sa vorbim cu tim a fost si primul contact direct si vizual cu magazinul, totul era foate bine aranjat, pus la linie, parca imi era si frica sa iau ceva sa nu stric armonia, desigur ca acest lucru era facut de catre cei care deja lucrau de cateva seri acolo. am intrat in magazin si tim a fost chemat in fata sa vorbeasca cu noi, sa ne spuna ce si cum vom face, cand sa incepem. ne-a dus in spate unde era tom, el ne-a facut un program provizoriu. cand am primit programul am vazut ca urma sa incepem bine, cu doua nopti libere, asta da start. dupa ce am vorbit cu tom am mers in magazin sa facem cateva cumparaturi, venisem cu ghiozdanele de acme pe care le-am umplut cu lapte, oua, paine, pulpe de pui pentru gratarul aniversar, cu ocazia venirii noastre si pentru ceilalti desigur, abia le-am carat pana pe strada 11. diferenta intre 97 si 11 era de aproape 75 de strazi, stiu ca daca scad 11 din 123 nu ies atat de putine dar numaratoarea era diferita, de la acme spre casa noastra numaratoarea crestea pana la 133 si apoi erau numerotate descrescator pana cand ajungeam la 11. In acea seara s-a facut un gratar, mila cu buzz au facut de mancare, o mancare super buna, am stat cu totii la masa, se anunta o vara numai cu asa ceva, dar nu a fost chiar asa de bine! Prima seara la acme a fost destul de bine, l-am cunoscut pe dave, seful nostru, mi se parea unu destul de destept, autoritar, imi era teama asa la inceput, faceam ce zicea, mai greu cateodata ca nu il intelegeam! prima seara am facut raionul 5 cu simona, mila si buzz. simona imi explica cum sa asez toate alea, cum sa le caut dupa codu de bare, dupa care am ajuns la cafea, am incercat eu sa aranjez, dupa ce le-am pus pe toate eram f mandru de mine ca apoi sa vina simona si sa imi spuna ca le-am pus total gresit, ca erau codurile gresite fara de ce era pe raft si ca a trebuit sa le ia la mana din nou. oricum a fost faina prima seara, am luat contact cu munca de noapte. a doua zi cand am ajuns acasa am dormit pana dupa amiaza, nu ma mai ridicam din pat. am tinut-o asa cam o saptamana, nu faceam altceva decat sa dorm in timpul zilei, toata lumea se lua de mine ca dormeam prea mult, parca o aud pe simona iar dormi, mai fa si tu altceva!primele zile la plaja au fost superbe, numai ca in perioada aia era apa foarte rece. am uitat sa spun despre ceilalti romani de pe 21, au stat initial acolo ca apoi s-au mutat pe 103 sau 104, de fapt casa era intre. prima data cand au venit ei la munca i-am vazut ca un grup, erau destul de apropiati, adica se cunosteau, erau din iasi aproape toti, plus ca au venit gramada. prima imagine cu ei a fost aceeasi, aveau fete de copii cu fitze, cu bani, nu nasul pe sus iar ce mi-a atras atentia a fost unul din ei, alex, nu am sa uit cum am ramas cand am vazut ce privire are, prima data cand l-am vazut am crezut ca e vreun dasta dur, bataus, baiat de cartier, mi-am spus ca nu am sa il enervez niciodata, cu parul negru si cu ochii f deschisi ce ieseau in evidenta, trebuie sa il vedeti si o sa va convingeti. era si un grup de fete din iasi care statea cu baietii, ele se cunosteau din tara si in primele zile stateau intre ele, nu prea ne bagau in seama, le vedeam tot timpul vorbind la ureche, pe la spate, aveam impresia ca ne barfeesc, ma enervau la culme. eram intr-o seara in pauza si a pus cineva melodia maria ioana, si pentru ca alina mi se parea cea mai barfitoare si ma enerva cel mai tare mi-a trecut mie prin minte asemanarea ei cu maria ioane, habar nu aveam nici de una nici de alte, cert e ca am inceput sa spun celorlalti pe furis, uite-o pe maria ioana. tin minte ca am fost odata la net la andra, una din fetele din iasi. am fost la ele dupa ce se mutasera in casa de pe 104, am fost cu dragos, si cum el nu prea tine de parerea lor nu a sunat jos la usa cand am intrat, si cand am ajuns sus parca il vad pe alex cu o cana in mana spunanad, voi nu aveti sonerie, pai ce facem daca intra toata lumea ca la el acasa. faza aia mi s-a parut super naspa, si am ramas asa dezamagit, in sensul ca daca si prin strainatate ne uram asa unii pe alti pai la noi acasa nici nu ma mir ca suntem asa unii cu altii. oricum mi-a lasat un gust amar seara aia. O alta chestie ce mi s-a parut interesanta a fost faptul ca fetele fiind obligate sa mearga cu bicicletele la munca au facut un efort desi nu se pricepeau prea bine, fapt pentru care multe dintre ele aveau julituri in genunchi. ba chiar faceam glume cu simona ca ea ma intreba, mihai nu e asa ca ma iubesti si ca ma vrei si eu ii spuneam, ba da simona dar cand o sa iti treaca bubele de pe picioare. faza tare a fost ca dupa o saptamana ii trecusera bubele si intr-o dimineata cand ne intorceam de la acme a vrut sa se prinda de bicicleta mea si a cazut facandu-si altele. Se suparase pe mine si spunea ca e vina mea, ca am vrut eu sa cada ca sa o tin departe, ce am mai ras pe tema asta. Un alt eveniment a fost cand au venit andrele, am auzit intr-o dimineata ca au venit doua fete noi la acme, si ca sunt asa, si asa, si ca una e blonda, alta e bruneta, suna ca un cuplu celebru, toata lumea le facuse vedete un BH, cristi cand ne povestea de ele spunea ca una e blonda si e ok asa, iar cealalta e cam anorexica. Am avut ocazia sa le si vedem intr-o seara cand am mers la acme. a fost foarte amuzant faptul ca blonda isi cumparase o bicileta de la mos foarte amuzanta, era un bmx colorat, mic, cu stegulete, cu tot felul de chestii lipite pe ea, era pentru o fetita de 10 ani, nici decum pentru una de 20 dar ironia era ca bicicleta i se potrivea de munune, era blonduta, cu un chip dragut ca de copil, o voce subtire si placuta, era combinatia perfecta, am ras mult si pe seama bicicletei ei pana cand si-a schimbat-o! sunt multe de povestit dar mai las si pe altadata!

Simona la aparate:P

2009-03-10T12:53:00.000-07:00

Eu daca ma apuc de scris nu stiu daca ma pot opri....America pentru mine inseamna in afara de un vis implinit...inseamna experienta vietii mele...din care am invatat poate cel mai important lucru in viata asta: PRIETENIA. Prietenia aceea sincera si care dureaza o viata ...si care n'are nevoie de intalniri zilnice la cafele si de confesiuni despre micile secrete cotidiene....
Cu un an inaintea inscrierii in programul w&T imi facusem o lista cu "visuri de atins pana mor"....undeva cap de lista era sa vad NY....mai tarziu am aflat de posibilitatea de a-mi face visurile realitate...si n-am stat pe ganduri...Am semnat contractul mai mult cu ochii inchisi, fara sa ma gandesc la consecinte...fara sa pun raul in fatza ca o panicata ce sunt asa cum faceam de obicei(desi cand am luat viza am plans k nu voiam:)) ) Am plecat in aventura vietii mele de capul meu ...nu cunosteam pe nimeni ...aflasem de fetele din iasi care mergeau in acelasi loc cu 2 zile inainte de plecare....Dar nu aveam avionul p aceeasi data...Stiam de Dragos k are avion cu mine in aceeasi zi dar el fiind din Bucuresti, normal ca nu'l cunosteam.....Am fost norocoasa de la inceput pana la sfarsit...n am sa povestesc acum aventura pana ce m'am urcat efectiv in avion dar esentialul e ca am fost FFFF norocoasa(am avut probleme cu pasaportul,cu banii etc si totul s'a rezolvat pe ultima suta de metri...era clar: IT WAS MENT TO BE!!!! )
M'am intalnit cu Dragos si cu Max in aeroport...si a fost clar...mi'am zis atunci "Sunt pe cont propriu!"...Dar cat de norocoasa am fost ca i'am intalnit mi'am dat seama abia mai tarziu...eu habar n'aveam unde tre sa ma duc...ce'i ala welcome center...nici nu stiam k exista asa ceva...Noroc de ei...nici nu vazusem in viata mea un aeroport...dar m'am tinut dupa ei si dupa un zbor neasteptat de linistit am ajuns in AMERICA!!!! imi traim visul ...eram in New York..."If you can make it there...you can make it anywhere...." si chiar asa e....Am sa revin cu completari in episodul urmator....Cartea mea are multe capitole:P

Beach Haven

2009-03-10T11:41:00.000-07:00

Prima zi in Beach Haven. Imi aduc aminte ca eram in masina si mergeam pe strada principala, o sosea foarte lata, cu multe benzi si semafoare din loc in loc. Era foarte cald si in masina din nefericire mergea aerul conditionat ceea ce facea sa fie foarte frig, abia asteptam sa ne dam jos sa simtim caldura. Ajunsi pe strada 11 a oprit masina langa un market, 7 eleven, si nu stiam care este casa. Cristi s-a uitat pe geam si a vazut steagul prins de balustrada terasei, ne-am dat seama ca aia era casa in care urmam sa locuim. de afara arata minunat, exact ca acele casute din filme, micute dar foarte bine aranjate prin interior si desi nu erau mari spatiu era destul datorita faptului ca incaperile erau bine proportionate si mobila aranjata foarte ingenios. Ne-am luat bagajele si incercam sa aflam pe unde se intra, am vazut o usa jos, in partea dreapta a casei care dadea spre alee dar era inchisa, am aflat ca de fapt noi locuiam la etaj si ca trebuia sa urcam pe niste scari. Am reusit sa urc animalul de geamnatan in care imi pusesem toata casa si l-am lasat la usa. Am intrat toti in casa dar nu era nimeni. Eram 5 persoane in livin si am auzit pe cineva de sus. A coborat o fata, draguta ce e drept la prima vedere. Ea a inceput sa vorbeasca cu tipul care ne adusese cu masina, mike, am vazut ca vorbeste f bine engleza si plus de asta m-am bucurat ca sunt si fete in casa noastra. dupa ce a plecat mike am ramas noi, parca eram intrusi, ne-am asezat pe canapea si am inceput sa vorbim. Pe fara o cheama Simona, la prima vedere mi s-a parut genul de fata cu fitze, care nu se uita la pamantenii de rand, de fapt eu plecasem cu o idee de acasa cum ca acolo merg numai copii de bani gata, care au de toate acasa si vin sa se distreze iar eu eram mai amarat, tata facuse imprumut in banca ca sa pot pleca si situatia nu era deloc roz, iar de fitze ce sa mai zic ca nici nu stiam ce sunt alea. Traisem in umbra pana atunci, eram mai mult unul pe care nu te asezi ca stii de el dar pe care il calci pe picioare ca nu se supara. Eu nu prea vorbeam, ne-a spus ea cum sta treaba pe acolo, cine mai sta cu noi, si vazusem chiar regulamentul facut de ceilalti doi baieti. Ne spusese ca ceilalti doi sunt cam naspa, ca se poarta naspa cu ea, ca nu o baga in seama, i-a descris intr-un mod interesant, despre unu a spus ca e un afemeiat ca umbla dupa niste ucrainience, iar celalat nu e nici el mai prejos, se cunosc intre ei. Ne-a spus cateva chestii despre lucrul la acme, ca se lucreaza seara si ca se termina repede ca nu este prea multa marfa, detalii de genul asta. Dupa ce am stat putin de vorba am cautat sa ne instalam si noi, cum erau doua paturi sus si o canapea jos, mila cu buzz au urcat ei ca erau si cuplu si eu cu cristi am hotarat ca ramanem jos sa dormim pe canapea. Ne-am pus bagajele sub scara si ne-am uitat prin casa sa vedem cum se prezinta. Era foarte frumos, cum intam in casa era pe stanga masa cu 4 scaune, era pusa in perete si deasupra ei se afla aerul conditionat, pe dreapta era frigiderul pus intr-ul loc special facut, ca sa nu iasa in afara peretelui. Imediat in fata era bucataria, mobila era pusa in forma de L, prima in stanga era masina de spalat, deasupra ei era uscatorul de rufe, apoi era un corp mic dupa care urma aragazul, deasupra era hota, langa aragaz era un corp pe care era pus cuptorul cu microunde si alte ustensile de gatit, deasupra era un dulap pe care l-am umplut mai tarziu cu mancare, in special spaghete, langa acesta era tot un corp suspendat in care erau oale si tigai mai mari. Am uitat sa sun ca langa uscator era un corp suspendat pe care a fost toata vara plin de cutii cu cereale. Pe cealalta parte a L-ului era chiuveta, exact pe directia usii, si langa era masina de spatat vase, deasupra era dulapul cu farfurii iar langa cu pahare si cani. Intre bucatarie si living adica noua noastra camera de dormit, era un fel de bar pe care erau puse multe scoici si pietricele peste care era turnat un fel de silicon intarit care era ca un geam pe care se putea pune orice, era un bar. in camera de zi aveam o canapea care se desfacea si care scartaia ingrozitor de tare, deasupra era un geam in care era incorporat un alt aparat de aer conditionat. In fata canapelei era o masuta din nuiele impletite vopsita in alb si pe care erau pus tot felul de pliante cu LBI, cu informatii importante. pe partea stanga era un fotoliu cu roti la fel si pe partea dreapta. Tot pe partea dreapta era si usa de la camera baietilor, ei stateau in dormitorul mare, ajunsesera primii, asta este. Pe peretele din dreapta era si scara care ducea in mansarda unde era un pat dublu si unul de o persoana in care dormea Simona. Am observat si tavanul foarte jos pe care nu aveai cum sa il ratezi cu capul. Terasa era mare, era o masa si cateva scaune, si un gratar intr-un colt. Dupa ce am inspectat casa au intrat si baietii, cand i-am vazut puteam sa jur ca acolo veneau numai fitzosi cu bani. Mi-am dat seama ca avea sa fie o vara naspa, nici nu ma ganeam ca ma voi imprietenii eu cu acesti oameni, eu eram unul mic si fraier. Am facut cunostinta cu baietii,ne-au spus si ei parerea lor despre simona si nu era una chiar buna, simona incepuse sa le cam raspunda, cu toate ca se afla in minoritate, iar asta nu le convenea baietilor, chiar o faceau sa se simta aiurea uneori, dar acum o avea pe mila de partea ei si asta o facea mai increzatoare. Am aflat de la ei ca trebuie sa ne luam biciclete si ne-au spus ca este un mos pe strada 23, dar era cam tarziu in ziua aia asa ca am hotarat sa mergem a doua zi cand trebuia sa mergem si la acme sa anuntam ca am venit si sa incepem lucrul. Continuarea cu vizita la acme si prima seara de lucru next time!

wildwood

2009-03-09T12:49:00.000-07:00

Dupa un drum de cateva ore, si o oprire in AC, am ajuns in wildwood, oraselul unde era wellcome center. Am coborat din autobuz in statie si trebuia sa ne dam seama unde este acest wellcome center. Tot acolo au coborat si doua tipe din polonia care trebuiau sa ajunga in acelasi loc ca si noi. Am schimbat cateva vorbe cu ele, am pus intrebari de-o parte si de alta a taberelor, gen, de unde suntem, unde o sa lucram, pe ce post, daca e prima data in state, intrebari uzuale, dupa care am pornit spre wellcome center care se afla la 2 blocuri de statie. Ajunsi acolo, era o casa unde se amenajase acest oficiu ca sa ii spun asa, am sunat la usa si a coborat o femeie grasaaaaaaaa!!!! cat usa! ochema nelly. ne-a poftit inauntru, am lasat bagajele jos si am urcat in camera de zi unde era o masa mare cu multedocumente, doua canapele unde ne-am asezat si un televizor la care ne-am uitat pana cand am reusit sa il fac sa nu mai mearga, se mai intampla! In spatele nostru era un tip care venea acolo pentru internet wireless si nu stiu la ce se uita dar radea in continuu iar nelly se uita la el f mirat de fiecare data dupa care radea! ne-a pus sa asteptam putin pana face ea documentele iar noi in acest timp am reusit sa sunam acasa cu suna romania, am reusit sa vb cu cei de acasa sa le spun ca am ajuns cu bine si cum a fost drumul, nu prea multe ca trebuiau si ceilalti sa sune sa ii anunte pe cei dragi. dupa ce am vorbit la telefon ne-am hotarat sa mergem sa ne plimbam putin prin orasel pana cand o sa ne cheme si sa mancam putin. ne-am plimbat pe strazile pustii cateva minute timp in care am vorbit despre noi, despre tarile din care veneam(eram inca cu polonezele) si alte lucruri, radeam unii de altii de cum se auzea cand ne vorbeam limba, incercam sa ne dam seama de ceea ce spune fiecare, era un fel de concurs. Plimbandu-ne pe strazi am ajuns la un Mc Donald's unde am intrat sa mancam. Eram foarte curiosi sa vedem cum este Mc-ul de la mama lui, ce gust are, sa il comparam cu al nostru. Cand am intrat acolo am vazut in centru un dozator mare de sucuri si nu stiam ce este cu el, am ajuns la locul unde se comanda si am cerut numarul 5, mi-a dat toate componentele meniului si un pahar gol. Imediat mi-am dat seama ce este cu paharul si cu dozatorul, mai greu dar na, veneam de la tara:D noi nu avem asa ceva! Am luat tava si am mers la masa unde era cristi cu fetele, mi-am pus suc in pahar si am inceput sa mai vorbim de-ale noastre! Dupa ce am iesit de la Mc am ajuns si la ACME-ul din wildwood unde trebuiau sa lucreze fetele, am intrat de curiozitate sa vedem cum arata magazinul, tot intr-un ACME urma sa lucram si noi si am vrut sa ne facem o idee. Ajunsi inauntru am ramas impresionati, arata chiar foarte bine, avea foarte multe produse, bine aranjate. Dupa ce s-a plimbat cristi prin magazin si s-a minunat de ce a vazut a venit la noi si ne-a spus ca a vazut fruits in bowls, felul cum a pronuntat a facut sa sune ca si cum a spus fruits in balls, intelegeti voi,una din fete a ramas putin nemiscata procesand ceea ce a spus dupa care a bufnit in ras si tot repeta fruits in balls, adica fructe in bile(cele ale baietilor, ca sa intelegeti) nu asta a vrut sa spuna dar asta s-a auzit, noi am inceput sa radem si cristi nu isi dadea seama de ce radeam, parca il si vad contrariat intreband "de ce radeti ma", dupa ce m-am oprit i-am spus ce s-a inteles si a bufnit si el in ras incercand sa explice fetelor ca nu asta a vrut sa spuna. Va dati seama ca toata ziua numai de asta am ras. Ne-am intors la wellcome center, am facut toate documentele printre care am fost pusi sa facem un test antidrog, ideea era sa scuipam intr-o eprubeta ce urma sa isi schimbe culoarea daca exista ceva suspect. Ce a fost caraghios era felul cum trebuia sa o facem, adica trebuia sa punem gura pe eprubeta si practic sa scuipam, noua si fetelor ni s-a facut rusine, era penibil sa scuipi acolo de fata cu toti, ce imagine minunata, patru persoane scuipau in sincron, foarte amuzant. Eu am mers la baie sa fac chestia asta pentru ca nu mi s-a parut ok de fata cu toti plus ca nu aveam saliva in gura si trebuia sa beau putina apa. Am facut si testul si actele si urma sa mergem sa ne cazam undeva pana a doua zi cand urma sa plecam spre Beach Haven, LBI. Fetele au plecat spre casa unde au fost cazate pentru ca ele au ramas in wildwood sa lucreze, iar noi am mers la un fel de motel unde am stat o nopate cu 20$ intr-o camera cu paturi suprapuse unde mai locuia si un tip din bulgaria. Acolo ne-am intalnit mai tarziu dupa ce am tras un pui de somn, cu inca doi romani ce urmau sa lucreze cu noi la ACME in B.H., Buzz si Mila. Seara am iesit sa ne plimbam pe boardwalk, un fel de faleza pe malul oceanului unde erau numai magazine, restaurante, un parc de distractie, fff multa lume. In acea seara am vazut si pentru prima data oceanul si chiar am atins apa cu mana. Am ramas foarte impresionati si emotionati ca eram la oceanul Atlantic, ca sa nu mai zic de plajele minunate si foarte bine aranjate. Clar era alta lume,una ce va ramane acolo pentru ca noi nu vom avea capacitatea sa facem astfel de lucruri. Dupa ce am fost sa vedem oceanul am mers la WAWA, un supermarket, sa ne luam ceva de mancare pentru seara. Am gasit putin cam greu acest magazin de unde ne-am luat niste salate destul de ciudate. Ajunsi inapoi la motelul acela ne-am pus sa mancam, salata era rece, nu aveam niciun gust noroc ca s-a gandit cristi sa ia sarea si piperul pe care ni le daduse la mancarea din avion si pe care nu o folosisem. Am reusit sa ne potilom foamea cu salta aceea si cu niste doritos. Intre timp venise si bulgarul care fusese la munca si am iesit pe terasa sa fumeze ei tigari, din vorba in vorba el a marturisit ca fuma marijuana, iar buzz amator si curios a vrut si el sa traga. Dupa ce a fumat niste iarba, cristi si-a adus aminte ca la wellcome center se face testul antidrog. Ei urmau sa faca asta a doua zi inainte sa plecam. Cand a auzit asta buzz a intrat in panica, si nu mai stia ce sa faca, isi facea griji ca il poate trimite acasa, era foarte nelinistit. Am mers la culcare pentru ca se facuse tarziu si dimineata trebuia sa vina nancy sa ne ia cu o dubita sa ne duca in Beach Haven. Ne-am trezit a doua zi pe la 12,am mers la wellcome center, buzz si mila si-au facut testul si documentele dupa care am pornit spre oraselul nostru. Dubita a fost condusa de altcineva, nu mai tin minte cum il chema pe domnul acela, stiu doar ca era unul chel. Am trecut intai prin ocean city sa mai lasam cateva persoane care urmau sa lucreze la acel ACME de acolo, erau din bulgaria, niste tipe destul de dragute. Dupa popasul din ocean city am pornit la drum spre al nostru Beach Haven, am mers cam doua ore cu masina dar a fost fain ca am mai vazut cum aratau oraselele lor, la ei oraselele erau doar cu casa si magazine, de fapt erau ca niste sate dar aratau incredibil, ca niste orase, fara blocuri sau alte chestii inalte. Drumul a trecut repede pentru ca noi inca eram in proces de cunoastere, am mai vorbit cu omul acela, a fost bine. Ajunsi pe insula am trecut pe langa ACME-ul nostru care arata binisor, ne-a placut la prima vedere, si am mai mers aproximativ 74 de strazi pana la casuta noastra. Era pe strada 11. Ajunsi pe strada 11 am recunoscut foarte usor casa pentru ca cei care ajunsesera inaintea noastra arborase steagul Romaniei pe terasa. Continuarea cu prima zi in Beach Haven data viitoare! to be continued...

Continuare NYC first night

2009-03-03T11:40:00.000-08:00

Dupa ce am vizitat TS am hotarat sa mergem sa vedem putin Empire pentru ca vazusem in ghid ca este la cateva "blocks" locul unde eram. Am mers pe jos sa mai vedem si altceva in drum spre ESB. Ceea ce a fost putin frustrant erau mormanele de saci de gunoi stransi pe marginea soselei pentru ca masina de gunoi sa le ia dimineata sau cand urma sa vina. In timpul petrecut plimbandu-ne am aflat si cum sa ajungem inapoi la aeroport unde urma sa ne petrecem prima noapte in state. Dupa ce am vazut ESB care nu putea sa nu impresioneze prin maretie, masivitate, ignoranta fata de noi cei mici, era ca si cum si-o luase in cap de la atat faima ca toata lumea o admira si o ridica mai sus decat era, ce e drept ca si noi faceam asta, cel putin eu care eram fascinat de aceasta cladire si nu ma gandeam decat la ziua in care urma sa urc acolo sus! Dupa ce am admirat aceasta imensa si fabuloasa cladire am pornit catre statia de metrou cu destinatia JFK pentru a avea parte de un somn linistit si pufos pe podeaua terminalului 4 pe care ne-au trosnit toate oasele cand ne-am asezat. Evident ca dupa ce am ajuns acolo ma apucase un somn groaznic pentru ca nu dormisem de f multe ore si mi se inchideau ochii. Am incercat sa sunam acasa cu SunaRomania dar codul pe care il primisem nu functiona, sau nu fusese activat fapt pentru care nu am reusit sa ii anuntam pe cei de acasa ca suntem bine, dar eram, pana in acel moment eram bine, ce ne astepta a doua zi era partea a doua! Ne-am hotarat sa dormim, nu ne-a fost teama pentru ca tot aeroportul era plin de oameni care isi petreceau noaptea acolo, asa ca era ok. A venit si intrebarea, cine doarme si cine sta de paza, ca asa era normal sa facem. Am spus ca stau eu de paza desi eram rupt de somn dar cristi era si mai si asa ca am ramas eu. dupa 15 minute aproximativ mi-am pus capul pe geanta cu care venisem sa stau intins pe spate ca era mai bine decat sa stau in fund. Am facut lucrul asta desi nu era bine deloc ca dupa 2 minte am adormit instantaneu:D . Nu stiu cum s-a intamplat ca s-a trezit cristi, probabil sa vada daca mai sunt pe acolo, si m-a gasit dormind in post!:)) Cand m-a vazut ca dorm a strigat la mine, Mihai, ce faci? parca trebuia sa pazesti nu sa dormi, dar eram prea obosit sa stau treaz desi gaseam explicatii gen , nu dormeam, tineam ochii putin inchisi. pana la urma m-a vazut ca nu pot sa stau si m-a lasat sa dorm. dupa ce am dormit un timp a venit si m-a trezit brusc sa imi ceara foaia cu suna romania, eu m-am trezit brusc, nu stiam ce e cu mine, nici nu am auzit prima data ce mi-a cerut si am inceput sa caut disperat foaia in geanta, nici macar nu stiam ce caut dar eu cautam, si dupa ce am cautat un timp i-am spus ca nu am asa ceva, nu am luat eu de acasa asa ceva, desi cu cateva ore in urma ii dadusem foaia mea. Cristi se uita nedumerit la mine si m-a lasat in pace sa dorm la loc. Dimineata cand m-a intrebat de foaie am scos-o imediat din geanta, stiam deja in ce buzunar o aveam, iar reactia a fost, da stiu unde e stai ca iti dau iediat si in secunda doi aveam foaia in mana. bineinteles ca a ramas uimit de reactiile mele de nebun si am ras apoi mult pe seama asta, si mai ales de reactia lui cristi, trebuie sa il vedeti cum reactioneaza cand e uimit si cum rade, este criminal, sper sa nu ma bata ca spun asta! La ora 5 ne-am luat bagajele mari si am plecat spre port authority sa ne luam bilete de avion spre wildwood, acolo trebuia sa ajungem pentru wellcome center sa ne inregistram si sa semnam contractul cu angajatorul. am avut mare noroc cu cristi ca s-a interesat de acasa din timp si a stiu exact ce bus sa luam si pana unde, unde sa schimbam, toate detaliile le avea puse la punct, multumesc Cristi. Drumul a durat cateva ore, cu schimbare in AC. Ce s-a intamplat in wildwood data viitoare!

to be continued...

Primele ore in NYC

2009-03-02T11:48:00.000-08:00

...dupa controalele de rigoare si dupa ce am ridicat bagajul am iesit din zona respectiva si am trecut practic pe pamant american, sentimentul nu il pot descrie, eram straini dar in acelasi timp atrageam priviri datorita limbii pe care o vorbeam iar asta nu ne deranja, cel putin pe mine. la punctul de control persoana care se ocupa cu asa ceva ne-a spus ca ne putem lasa bagajele la un post ce se ocupa cu asa ceva si ca putem merge sa vizitam Manhattan-ul ca este aproape. Zis si facut, dar ce nu stiam noi era acest loc special si atat de dorit in acele momente. Am mers sa ne interesam pe la toate persoanele pe care le vedeam, Cristi a gasit o doamna amabila in esenta numai ca figura o trada. Eram amandoi cu doamna respectiva, Cristi vorbea cu ea si incerca sa inteleaga ce ii explica moment in care eu mi-am deschis telefonul, iar scena amuzanta a fost cand am inceput sa primesc mesaje cu bun venit in reteaua cutarica sau bun venit in SUA dar ce era amuzant era ce se auzea cand primeam mesajele, aveam ca sunet de apel un tip care spunea f tare si raspicat "Mail motherfucker". Imaginativa scena in care Cristi vorbea cu doamna respectiva, la mine se auzea numai acele cuvinte iar privirile celor doi se intorceau din 5 in 5 secunde catre mine si eu nu mai stiam cum sa opresc zdranganitoarea. Dupa ce a termiant de vb cu doamna Cristi imi explica ce si cum sa ajungem si deodata primesc un alt mesaj la care cristi f contrariat si nervos opreste tampenia aia de sonerie ca te aude lumea, el fiind de fel o persoana de genul hai sa nu iesim in evidenta ca nu e necesar . Am mers la terminalul 4 unde am lasat bagajele dupa care am gasit un nene care dadea bilete de bus catre Manbattan, a luat cristi 2 bilete urmand sa ne socotim ulterior si sa ii restitui banii. Ne-am urcat in bus si am pornit spre orasul de care eram fascinati inca inainte de a-l vedea. Busul nu a luat-o pe unul din podurile ce duc in oras ci prin tunel, un tunel fff lung iar ce nu am putut sa nu observam a fost acuratetea soferului care trecea foarte aproape de obstacolele ce ii ieseau in cale. Am coborat la ultima statie si anume Port Authority. Dupa ce am coborat primul lucru catre care mi-am indreptat ochii a fost un zgarie nori din fata , foarte inalt ceea ce nu mai vazuse. Am hotarat sa mergem catre Time Square pentru ca era aproape. Drumul pe jos pana acolo a fost scurt dar privirea era numai catre varful zgarie norilor. In drum spre TS am intrat intr-un magazin de suveniruri si imi venea sa cumpar tot de acolo dar m-am abtinut, cristi si-a luat un magnet cu I love NY pe care l-a lipit ulterior pe frigiderul din casa. Ajunsi in TS am ramas brusc fara covinte, dialogul pe care il aveam cu cristi s-a intrerupt brusc si ne concentram numai pe admirat zona, cladirile, panourile publicitare, sunetele masinilor ce faceau atmosfera, oamenii ce traversau catre toate directiile, parca era un balet organizat de primaria orasului, dar nu era nimic aranjat, era realitatea, filmul se transpuse in imagine vizuala captata cu ajutorul ochilor nostrii. Era tot ce imi dorisem iar faptul ca am avut ocazia sa vad acest loc in prima zi a fost tot ce aveam nevoie sa imi dea putere pentru toata vara sau cel putin pana cand urma sa ma intorc acolo!

To be continued...

right here

2009-03-02T11:29:00.000-08:00

'when you're going to fast on a train track' that's what Brandy says in Right here song, a way to make people go slow ,make life walk in slow motion, a nice way to move a thought, to put it on the right train track, if you see the life in two posibilities like two train tracks living from the same station in the same direction and now you can choose which ticket you buy. be there just for fun and money without a reason or make it only like you wanted is not so right for a nice linivng and a dream to fullfill. or you can choose the ticket which take you to a nice and time holding life, know to live it without choose to let go something 'cause is too much in any way!

i always put myself in any situation 'cause that's the way it is, is my live i act in and that's what happening when i realise something, i need to write it so i can understand it well.

tipa in bikini

2009-03-01T12:26:00.000-08:00

Ce este o tipa in bikini? poate tot ce isi doreste un barbat dupa o zi lunga de munca cand ajunge acasa obosit si doreste relaxare iar ce altceva poate clati ochii decat o pereche de bikini care vin ca turnati pe trupul voluptos al femeii, iar sutienul este optional, puteti sa il puneti sau nu si acum vorbesc de situatia cand tipa in bikini este fantezia cu care isi delecteaza neuronii ce fac tumbe pe sarma la altitudine mare!

Ai grija ca tipa din imagine poate face multe pagube in fantezia ta! Protejeaza-te!

the first one

2009-03-01T11:35:00.000-08:00

Este prima data, despre ce e vorba?, s-ar putea spune multe lucruri despre acest lucru, prima data cand escaladez un perete foarte abrupt, dur, cu multe proieminente ce tind sa evadeze din totul unitar al masivitatii lui, prima data cand sar cu parasuta si simt aerul ce imi patrunde in plamani cu viteza sunetului, imi taie respiratia, vantul puternic imi aranjeaza parul facand fiecare fi sa se supuna inertiei, prima data cand am sentimentul de nesiguranta cand vad pamantul apropiindu-se cu o viteza consideraila si adrenalina porneste prin sange cu aceeasi viteza trezind fiecare celula din corp si facandu-l sa tremure de emotie, inima bate cu putere, dorinta de a ramane cat mai mult acolo domina gandurile iar imaginea primita de spectrul vizual este pe cale sa ramana imprimata ca o pictura pe panza ce va dura toata viata. Este prima data pentru multe si tot timpul va exista o prima data si exsista doua situatii cand afli ca mai este ceva ce nu ai facut si de care ai aflat mai tarziu: ori esti fericit ca ai ocazia sa faci ceva nou ce cu siguranta te va face sa simti din nou fericirea in forma fizica prin intermediul corpului, ori esti mirat de faptul ca a mai ramas ceva ce nu ai incercat si prima idee este sa incerci cat mai repede.
Prima data a fost cand am intrat la facultate, cand am trecut prin prima sesiune, cand am iesit cu colegii de facultate, cand am mers la munte , cand am schiat, cand am patinat, cand am plecat in SUA si aici intra muuulte alte lucruri ce le-am facut pentru prima data ca: zborul cu avionul, plimbatul prin NY nopatea la 2-3 , munca, distractia, plaja, scaldatul in ocean, multi noi prieteni, etc.
Prima data este si cel mai frumos asa ca nu va dati inapoi cand dati peste ceva ce nu ati mai incercat!

once in a lifetime oportunity

2009-03-01T11:34:00.000-08:00

just for today to know you’re right/fight like a man for beeing bright/ take care of your head/for not loosing and get next to dead/ sing with your heart / if you belive it or not/ don’t push time for nothing/ kill the thoughts and make it tight/ get out play and fight/ gun shots screams in the night/ death and life are so tight/ i’m here for a reason and i can’t/ make my life miserable ’cause it ain’t/ running day by day with a bagpack in my hand/ to show people i can handle and make myself a stand/ dreams are less important/ flying with cloud in the sky/ fight for a reason who became unimportant/ listening people screaming this is life/ bills and money ain’t so like/ year by year think you’re smarter/ but ilusion is like a quarter/ work, learn, listen, deal, trust/ is not anymore like beeing fast/ this is my life full of me/ nothing fits and nothing is like mike/ i can only pray for today/ to be less brighter than next day/
just be for today loose yourselfe just like meeei sing ’bout my life isn’t the same

New York

2008-10-04T11:00:00.000-07:00

Zborul pana la Londra a durat aproximativ 3 ore dar a fost scurt pentru ca era prima data si eram foarte emotionat ca in sfarsit zburam cu avionul, imi doream foarte mult sa zbor cu avionul. cand ieseam de la facultate si nu ma simteam bine, sau eram trist mergeam la aeroportul baneasa unde zaboveam cateva ore stand doar sa ma uit la avioane, sa vad cum decoleaza,cu aterizeaza, ma linistea si ma linisteste lucrul asta. am servit masa in avion, ne-au servit cu suc cu apa, tot ce am avut nevoie si dupa ceva timp de stat de vorba cu cristi si ascultat muzica s-a aprins semnalul care ne cerea sa legam centurile pentru ca urma sa aterizam la londra.dupa ce ne-am legat centurile capitanul a anuntat ca v-a mai intarzia cu cateva muinute aterizarea pentru ca traficul aerian este intens in jurul aeroportului si asteapta multe avioane sa aterizeze fapt pentru care a trebuit sa ne invartim in jurul aeroportului decateva ori. pe fereastra se vedeau si alte avioane care faceau acelasi lucru ceea ce era foarte interesant sa vezi alt avion zburand dintr-un avion la aceeasi inaltime. senzatia era foarte interesanta cand se lasa avionul pe o parte de schimba directia pentru a face acele cerucuri de rotire. intr-un final am aterizat si la londra. am asteptat sa ne dam jos din avion si am mers direct pe unde scria flight connection, desi fusesem informati de echipajul de zbor dar si de personalul din aeroportul otopeni. am mers la autobuzul ce ne-a transportat la terminalul 3 de unde urma sa luam zborul de new york. nu am avut timp de altceva pentru ca in cele doua ore dintre zboruri am ajuns la terminal, am facut verificarile necesare si ne-am imbarcat. spre fericirea mea am avut locuri la fereastra si cristi mi-a cedat locul lui de langa fereastra pentru ca eu il avea pe cel de langa culoar. am stat cuminte la locul meu pana ce avionul s-a miscat fiind foarte emotionat si nerabdator. era un avion mult mai mare, aproape dublu fata de airbus 320, acesta era boeing 777. avionul a pornit spre pista si asteptam decolarea. inainte sa intre pe pista am asteptat un timp pentru ca se statea la coada la decolare, erau cam 7 avioane inaintea noastra cae asteptau permisiunea de a intra pe pista si de a-si lua zborul. intr-un final am reusit sa ajungem pe pista si asteptam decolarea. motoarele au fost turate la maxim, zgomotul era unu destul de puternic dar foarte placut, era zgomotul pe care il auzeam cand mergeam la aeroport, un bang puternic care iti trezea simturile. a prins viteza si deodata s-a ridicat de la sol.aceeasi senzatie placuta s-a simtit dar mai puternica. pamantul era lasat in urma si in jos, casele se vedeau din ce in ce mai mici, norii erau cat mai aproape si dupa putin timp a trecut printr-un nor mare alb si pufos, cum se vedeau de pe pamant.foarte frumos.s-a ridicat mult si pamantul a ramas mic si in urma. avionul prindea viteza din ce in ce mai mare si se ridica tot mai sus pana cand a ajuns la 11 000 de metri de unde se vedea totul foarte foarte mic. dupa ce a trecut de pamant si a inceput oceanul atlantic am tras protectia la fereastra pentru ca lumina soarelui se reflecta in nori iar senzatia aceea era deranjanta pentru ochi. am pus castile pe care le primisem in avion si am ascultat muzica, am vizionat filme iar dupa cateva ore am pus in functiune si perna cu paturica primite deasemenea. am reusit sa prind aproximativ 2 ore de somn. zborul a durat 7 ore. dupa aceste ore am ajuns si pe continent american si se apropia aterizarea. inainte de aterizare pe aeroportul international JFK in zare se vedea skyline-ul new york-ului cu cladirile inalte. o minunatie de imagine. empire state building era in toata splendoarea ei cea mai inalta cladire din minunatul oras. ma gandeam la momentul cand voi reusi sa urc pana sus sa vad orasul minunat. imi vedeam visul cu ochii. dorinta imi era implinita, vedeam new york-ul cu ochii mei, nu mai era doar in poze. a fost cel mai emotionant moment.abia asteptam sa ne dam jos din avion sa simt pamantul american. avionul a aterizat destul de bine avand in vedere gabaritul lui depasit. a ocolit toate terminalele pana a ajuns la terminalul 8 unde opera compania aeriana american aerlines. ne-am dat jos din avion si trebuia sa mergem la verificari speciale pentru cei care nu sunt cetateni americani. amers cristi primul dupa care am fost si eu. cand sa imi ia amprentele agentul respectiv m-a intrebat daca am mai fost in state, in mintea mea am spus as fi vrut eu, dar am spus ca nu pentru ca asa era si am intrebat de ce.mi-a spus ca apar amprentele mele in baza lor de date dar si-a dat seama erau acolo pentru ca fusesera transmise de catre ambasada din romania. am trecut de control si practic eram americani pentru 3 luni. dupa ce am asteptat bagajele cu mari emotii si teama sa nu se piarda, le-am luat si am mers in aeroport sa ne hotaram ce vom face. continuarea cu prima noapte in new york data viitoare.

ziua cea mare...

2008-10-02T14:23:00.000-07:00

cu cateva zile inainte am facut bagajul pentru plecare, nu mai stiam ce sa pun si ce sa las acasa, as fi luat tot ce e de acasa sa imi aminteasca de camera mea si de toti ai mei. dupa ce am facut bagajul l-am pus bine undeva in camera si am asteptat sa vina ziua. in fiecare zi ma uitam pe cer dupa avioanele care treceau, erau atat de sus si urma pe care o lasau ma fascina, totul era foarte interesant si nou asa ca am asteptat cu mare nerabdare sa vina acea zi. m-am trezit de la ora 6 jumatate in ziua respectiva. aveam zborul de la 1 dar m-am gandit ca pe la 10 jumatate sa fim la aeroport. la ora 7 varul meu a fost in fata portii cu masina sa ne duca la aeroport. mama a mers cu mine iar tata a ramas acasa. inainte sa ma urc in masina mi-am luat ramas bun de la tata, iar el a inceput sa planga si a intrat repede in curte sa nu il vad ca plange. nu mi-a trecut o secunda prin cap ca ar putea fi ultima data cand il mai vad. si acum imi aduc aminte scena si nu am sa o uit niciodata. s-a bucurat mult pentru mine ca am reusit sa plec si inca se bucura, sper ca l-am facut fericit si ca nu l-am dezamagit desi nu am fost cel mai bun copil pe care il poate avea un tata. ne-am urcat in masina si am pornit. dupa un drum lung de cateva ore care treceau ca zilele am ajuns la aeroport. acolo cu siuranta ca am ajuns cu o ora mai devreme. am mers cu mama si cu o prietena a ei prin aeroport sa le arat cum arata otopeniul pentru ca nu il vazuse. mama a fost doar la baneasa care este vizibil mai mic decat acesta. ne-am plimbat pe acolo pentru ca il asteptam pe colegul meu de grupa cristi. am mers impreuna. dupa ceva timp a venit si el cu mama lui la aeroport si ne-am gasit in zona unde se astepta. au facut mamele cunostinta intre ele pentru ca nu se cunosteau, au facut schimb de telefoane sa poata vorbi si imediat s-a anuntat ca s-a deschis check-in pentru zborul de londra. zborul a fost cu escala la londra. am mers cu bagajele la biroul de check-in, ne era teama ca o sa depaseasca greutatea maxim admisa dar nu a fost nici pe departe. maxim era de 25 de kg dar noi am avut cate 17 fiecare. dupa ce ne-am luat biletele si am lasat bagajele am mers catre punctul de control. ne-am luat ramas bun de la mame si am intrat la control. dupa ce ne-au controlat si am trecut pe la detectorul de metale inainte sa trecem spre zona libera le-am ai facut odata cu mana mamelor si am trecut. in timp ce mergeam vorbeam si negociam cu cristi ca daca are el loc la geam sa ma lase pe mine ca e primul zbor dar nu am reusit decat sa obtin locul de la geam din zborul de la londra spre new york. am trecut si de controlul pasapoartelor si am ajuns in zona libera. nu ne-a interesat sa luam nimic de la magazinele dutyfree asa ca am mers direct spre poarta asteptand sa se faca imbarcarea. mai aveam in buzunar 100 de mii romanesti si restul aveam dolari deja schimbati pentru acolo. dupa ce am stat si am mai vorbit la telefon putin s-a anuntat ca se face si imbarcarea si am mers spre poarta. ne-am urcat in autobuzul ce ne-a dus la avion. la avion noi de la clasa a 2-a sau cum se numeste am urcat prin spatele avionului cum era si normal. in avion ne-am asezat la locurile noastre, cristi la fereastra si eu langa. am reusit sa vad si asa pe fereastra. la un moment dat avionul a pornit spre pista, mergand incet si pregatindu-ne de marea aventura a vietii noastre. eram foarte emotionat si totodata imi era teama. ajuns pe pista avionul s-a oprit si a asteptat cateva momente pentru primirea confirmarii de decolare. imediat s-au auzit motoarele cum s-au turat la maxim si avionul a scartait din toate incheieturile lucru ce m-a speriat cum era si normal, dar cristi m-a linistit. a luat viteza spre pista si dupa o rulare scurta s-a ridicat de la sol. senzatia a fost nemaipomenita, adrenalina ridicata,pentru mine ca era prima data. este o senzatie unica si merita experimentata de multe ori. eram ridicat putin de pe scaun sa vad pe fereastra cum se vede pamantul din avion de sus. vazusem multe filmulete cu decolari. asa a inceput aventura noastra. cu necunoscut din prima. fara sa stim ce ne asteapta acolo. o lume total noua si noi niste copii aruncati in mijloc.lumea de acasa ma intreba inainte sa plec daca am sa ma descurc acolo.nu stiam ce sa spun dar simteam o siguranta. numai gandul departe acolo cateodata ma infricosa dar ma imbarbata si imi arunca la fileu o provocare unica si greu de invins dar in acelasi timp imi faceam singur incurajare ca pot si ca o sa fie bine, ca o sa ma descurc, ca de fiecare data. in momentele acelea nu m-am gandit la ce am lasat in urma, eram doar bucuros de ce aveam in fata. nu am facut bine pentru ca am lasat multe probleme pe capul parintilor care s-au sacrificat zi de zi numa ca eu sa imi indeplinesc visul si am sa le multumesc toata viata, mai ales nu am sa uit gestul pe care la facut tata de a-mi da banii. fara el nu as fi ajuns acolo niciodata. multumesc tata!

interviul la ambasada...

2008-09-27T07:57:00.000-07:00

pe 6 iunie am fost programat la interviul pentru viza pe cand colegul de facultate cu care urma sa plec a fost programat pe 13 fapt pentru care nu am mai putut sa plecam pe 15 iunie cum planificasem. cu cateva zile inainte am mers la banca transilvania sa platesc taxa de ambasada in valoare de 131 de dolari urmand sa astept sa vina ziua cu pricina, cu o zi inainte am mers in recunoastere in zona universitate sa vad unde se afla locul unde trebuia sa ajung, m-am invartit jumatate de ora in jurul ambasadei si nu observam unde se afla pana cand am observat un steag mare mare de tot care ar fi fost observat de la romana numa eu nu il observam. dupa ce am vazut unde se afla a doua zi mi-a fost mult mai usor sa ajung. cand am ajuns acolo era o coada imensa la care am stat bineinteles si dupa ce am stat o ora aproximativ am intrat inauntru. intram cate 5 odata si exact la intrare a trebuit sa trecem printr-o chestie de detectarea metalelor si apoi am stat la o noua coada unde trebuia sa ne lasam dosarul la verificat. dupa ce am stat la verificat dosarul am intrat intr-o sala unde erau numai studenti si asteptam sa ne fie strigat numele. dupa 15 minute mi-am auzit numele si am intrat intr-o noua sala unde erau ghiseurile consulilor ce intervievau studentii. am mers la unul din ghisee de unde trebuia sa ne luam actele de la dosar si unde ne-au luat amprentele. dupa ce am luat actele de dosar am stat sa fiu chemat pentru interviu. cand am ajuns in fata ghiseului pt interviu eram foarte emotionat, nu stiam ce sa spun. m-au intrebat cum ma numesc, unde sunt student si cand m-a intrebat cum sunt notele mele de la facultate am spus ca nu stiu, sa se uite si sa isi dea cu parerea. mi-au mai pus cateva intrebari despre unde urmeaza sa plec si ce sa fac acolo dupa care mi-au dat un cartonas roz cu un numar de ordine pe care urmasa il duc la agentia unde am facut actele. am mers cu cartonasul la agentie si cand am intrat era deja iulia fata care ma ajutase cu programul si m-a intrebat ce am facut. i-am spus ca am luat cum era de asteptat.ea stia ca sunt cam speriat ca nu stiu daca iau dar a fost mai bine decat ma asteptam. am lasat cartonasul acolo urmand sa vin cateva zile mai tarziu sa iau pasaportul cu viza. eram foarte fericit si am sunat-o pe mama si pe colegul meu sa le spun ca am luat, urmand sa astept ca si el sa ia viza si sa plecam....continuarea va fi cu ziua in care am plecat.next time!

continuare....

2008-09-26T09:52:00.000-07:00

a trecut repede vacanta si a venit sesiunea, nici prin cap nu imi trecea ca voi reusi sa termin fara restante dar miracolul s-a produs si inainte de ultimul examen am mers la agentie unde am semnat contractul fara ca nimeni din familie sa stie si am plecat acasa la tandarei si am vorbit cu mama mea despre asta iar ea mi-a spus ca nu sunt sanatos. trebuia sa platesc prima rata la program de 200 $ si nu stiam ce sa fac pentru ca mai depindeam de un examen la care trebuia sa iau nota 8 sa imi iasa media 8. am platit acei bani fara sa stiu nota de la examen si fara sa ii spun tatalui meu pentru ca m-ar fi certat destul de rau. ziua urmatoare am mers si la slobozia sa fac pasaportul. dupa o saptamana am aflat nota la examen si era cea de care aveam nevoie asa ca am fost foarte fericit si i-am spus lui tata care tot nu era convins si era cam retinut in ceea ce priveste plecarea mea. nu i-am spus nici ca facusem pasaportul. dupa ce s-a terminat vacanta m-am intors la bucuresti cu toate actele pe care le facusem si cu chitanta de la banca. au mai trebuit cateva hartii pe care le-am facut dupa aceea. problema cea mare ramasese restul de bani care erau destul de multi. imi mai trebuiau 2000$ pe care nu ii aveam si nici nu stiam de unde sa fac rost de ei. am aflat de la agentie ca se pot face rost de bani prin credit work and travel. cand am auzit ca am aceasta solutie am spus ca alta alternativa nu am. am cerut informatii despre credit si am aflat ca parintii mei trebuie sa vina amandoi la bucuresti sa semneze hartiile de credit ceea ce nu se putea intampla, era imposibil pentru ca tata nu putea lipsi nici macar o zi de la munca.am fost foarte dezamagit si i-am spus ca trebuie sa vina dar mi-a spus ca nu poate. apoi cand m-am intors la agentie mi-au spus ca nu e necesar sa fie si ei acolo ci doar sa aduc adeverinte de salariu. am incercat si asta, am mers acasa cu prima ocazie si am facut adeverinte de salariu pentru tata si pentru un prieten de familie care lucra cu el pentru ca aveam nevoie de girant.dupa cem-am intors la bucuresti mi-au spus ca nu se poate, tot trebuie sa vina. eram terminat ca nu puteam pleca si nu vroiam sa renunt. am tot incercat sa il conving pe tata cat de bine e pentru mine sa plec si ca vreau mult de tot si ca o sa reusesc sa strang banii pe care ii dau numai sa ma ajute sa iau creditul. tot spunea nu si nu, lucru ce m-a enervat foarte tare si in seara in care am avut discutia am stat la telefon aproape 2 ore si am vorbit. am stat in piata romana la semafor si vorbeam cu el timp de o ora apoi la camin cand am ajuns la fel pana cand m-a enervat tare de tot si ne-am certat.am fost nervos atunci si m-am descarcat pe el, mi-a parut rau dar se mai intampla. a doua zi dimineata ma trezeste mama ca sa imi spuna ca au stat de vorba si s-au hotart ca este bine sa plec si ca o sa imi dea ei banii.cand am auzit imi venea sa ies pe strada si sa tip de fericire, a fost un sentiment minunat si mi-am dat seama ca am cei mai tari parinti, as fi vrut sa le sar in brate si sa ii pup. dupa aceea am mers acasa sa umblu pe la banca pe la munca pe la tata ca sa fac adeverinta de salariu si sa merg cu el la banca. nu am mai ajuns la banca pentru ca a trebuit sa ma intorc in bucuresti.au mers amandoi la banca si au facut crditul iau peste cateva zile aveam banii pe card sa ii duc la banca sa platesc tot. am platit doar 700 $ a doua taxa de program iar restul urma sa fie de bilet si de taxa la ambasada.

inceputul calatoriei...

2008-09-18T12:47:00.000-07:00

In primul rand trebuie sa spun ca sunt foarte nerabdator sa scriu despre aceasta calatorie deoarece a fost un vis devenit realitate si trebuie impartasit cu alte persoane. Este minunat cum un lucru ce ti se pare vizibil imposibil de realizat printr-o minune devine realitate si chiar atunci cand ajungi sa traiesti sentimentele respective nu realizezi. Totul a inceput prin luna noiembrie cand in drum spre casa, intorcandu-ma de la facultate, am observat la metrou afise pe care scria piata romana sau time square?, si m-am intrebat ce sa insemne asta. apoi am vazut afise pe care scria what makes you special?, iar raspunsul pe care mi l-am dat singur a fost "just being me". ajuns acasa am inceput sa caut pe internet la adresa respectiva sa descopar ce se afla in spatele acelui afis. in cautarea mea disperata de lucru am reusit sa ma angajez, acolo aveam o colega foarte de treaba care mi se parea mie mai speciala. la intrebarea unui joc, pe unde au umblat pantofii tai?, ea a raspuns statele unite, raspuns la care noi am ramas foarte uimiti si am vrut clar sa aflam mai multe detalii. mi se area eva iesit din comun acest lucru, ca ea la 20 de ani sa ajunga acolo unde multi nu ajung toata viata. nu am aflat de la ea decat ca a fost printr-o agentie. am aflat ca era agentia care punea afise pe strada si atunci m-am interesat de mai multe detalii. ea imi spunsese ca trebuia sa am media 9 pe primul semestru sa pot pleca. la aflarea aceste vesti am fost foarte dezamagit pentru ca stiam cat de greu este la ase sa obtii media asta, dar nu am renuntat sa caut informatii. pe site cand am intrat am ramas fascinat de poze si de ce citisem printre articolele celor plecati, eram vrajit si clar imi doream sa fac si eu asta. intrand la rubrica de conditii de participare am aflat ca de fapt trebuie sa am media 8 pe primul semestru si nici o restanta. cand am vazut asta iar am fost dezamagit pentru ca nu stiam daca o sa reusesc, de fapt stiam sigur ca nu o sa reusesc si pentru moment am renuntat. cand am vorbit la telefon cu parintii mei si le-am spus despre asta ei am fost cam sceptici in ceea ce priveste o plecare de genul acesta, li se parea aberanta si nu se gandeau ei ca as putea eu sa ajung acolo asa ca pentru moment au spus si ei ca da suna interesant si ca daca poti straduieste-te. ei spuneau asta pentru ca le-am spus despre faptul ca trebuie sa am medie mare si fara restante, iar ei m-au incurajat numai ca sa ma straduiesc sa invat si nimic mai mult. am fost bucuros sa mi-au dat acordul si urma sa vad ce o sa se intample asa ca nu aveam decat sa ma motivez si sa astept. Mai multe detaii pe data viitoare.

caaaapul sus!

2008-06-05T13:02:00.000-07:00

Acum este mai greu ca niciodata caci tot ce s-a crezut a fi roz s-a transformat in ceva greu de inteles, parca nu e nici o culoare, e o combinatie intr toate si ceea ce trebuie sa faci este sa stai sa descifrezi si sa separi fiecare culoare pentru a putea sa te gandesti ce vei face inainte! Am avut o atmosfera prin care se vedea un cer foarte senin dar dupa cum era de asteptat a venit o furtuna de asteroizi care a strapuns atmosfera, care oricum se subtia pe zi ce trecea. Au inceput sa loveasca tot mai violent suprafata. Incerc sa tin ce este in interior la adapost sa nu fie lovit, sa nu fie ranit de loviturile dure ale problemelor. Impactul a fost nimicitor, populatia a fost nimicita, parea ca nu maie ste nici o sansa de reconstructie, de a face totul cum a fost inainte pana cand acolo undeva in zare catevata persoane ies dupa furtuna sa vada pagubele. Ma uit la ei si zambesc ca a mai ramas o mica speranta ca totul sa se refaca. Va necesita multa munca si timp. Va trebui ca timpul sa aiba rabdare cu oamenii si sa le acorde o perioada de gratie! Vom astepta cu sufletul al gura sa vedem totul gata! Mentina-te la nivel!

a new version...

2008-06-02T14:15:00.000-07:00

Dureaza ceva pana se face schimbarea si pana ce un remix apare de care uneori te bucuri uneori nu! Am suferit un remix, da se intampla si acum ascult melodia Hai cu mine-bug mafia, nu sunt fan nici nu ascult prea des, dar a avut cineva grija sa imi trezeasca interesul si acum aici sunt privind si dansand pe acest remix avand in minte o imagine pe care s-ar potrivi aceasta melodie. Vad un tip bine, imbracat la 4 ace cu o camasa albastra si o cravata care nu iese in evidenta, intr-un audi a5 cc in orasul Tandarei. Masina aluneca lin pe soseaua uscata si batuta de soare, melodia sparge membranele boxelor, lumea de pe trotuar arunca o privire aspra si plina de intrebari. Ochelarii de soare fac ca misterul sa pluteasca in aerul greu respirabil din cauza caldurii. Masina neagra ca intunericul, numarul afisand trei litere ce aduc un indiciu despre persoana misterioasa de la volan. Ajuns la trecerea de pietoni se opreste incet, lumea priveste si vrea sa afle cine e, se intreaba, privirile ascutite se abat asupra lui dar el este atent la altcineva. O tipa superba trece prin fata masinii, bruneta cu parul pana la nivelul umerilor, privirea de domnisoara aruncata asupra lui il face sa tresara si sa o urmareasca cu privirea. Mintea este tulburata si plina de intrebari referitoare la o lady superba ce isi face aparitia intr-o pereche de pantaloni scurti, foarte scurti si cu un maiou ce afiseaza un decolteu generos gata sa lase pe orice barbat cu gura cascata! Gandurile tulburate si privirea amagita de o asemenea frumusete alterneaza cu lipsa gesturilor, ramane pe pozitie, ferm si arogant, cu ochelarii pe ochi ascunzand faptul ca o urmareste cu privirea.
Ea trece prin fata, melodia spune tot:
" A depasit imaginatia
A captat admiratia
C-o rochitza pan' la fund
Cerand parca un studiu in amanunt
(Zi) Plina de mister, genu' exotic
Poetica dar si vulgara ca un show erotic
Si ma face sa ma gandesc la sex
Ca pare lipsita de orice complex
Cheama gaborii sa o aresteze
Ca e criminala, simpla ei prezentza poate fi fatala
Trasaturi fine, forme pline
Indeajuns cat sa nu ma pot abtine
Fiindca e mai fierbinte decat vara"
Trece aruncand o privire spre el si se intoarce brusc lasandu-l sa suspine!

Fii tu!

2008-06-01T16:06:00.000-07:00

Am deseori tendinta de a vorbi in gol, intr-un mare gol plin cu nimic si care nu are nici un sens si nici un suport ci pur si simplu se zbate intre a fi si a nu fi mai presus de tot ce tine de amuzamentul fiecarui participant la aducerea nimicului pe lume fara eforturi indelungate! Este doar o reprezentatie a nimicului scris in forma frumoasa.
Cateodata te vad acolo undeva si nu spui nimic, taci si privesti la mine si la ce ma inconjoara, ma faci sa ma uit in jur sa fiu sigur daca te uiti la mine. Privesc si realizez ca da, eu sunt acolo si spre mine se abat toate gandurile tale aruncate intr-o privire, lansate fara nepasare pentru ca aparatul meu de citit ganduri nu functioneaza in acel moment asa ca poti trimite multe spre mine fara sa iti fie teama de rezultate, de respingere, de abatere, de nimic. Esti acolo fara nimic ce poate sa iti stea in cale. Ai totul bine ascuns si iti e teama sa raspunzi gesturilor aiurea pe care uneori, de multe ori le fac fara sens sau bine calculate. Niciodata nu realizezi nimic din ce joaca in jurul tau, faci din imagini ceva invizibil peste care treci fara sa iti dai seama. Sunt multe la care ma chinui sa le construiesc si cine are grija sa le faca neinsemnate, tu! Privesti in gol, iti plangi de mila in interior, faci din nimic ceva insemnat, iti aduci aminte de viata pe care o duci acolo departe de fericire, placata cu dinamita gata in orice moment sa explodezi pentru ca nu vei mai putea rezista sub atata tensiune. Vezi in mine eliberarea de care ai nevoie dar iti e teama sa apuci colacul de salvare, iti e teama de respingere, de repercursiuni din celelalte tabere ce vor incalca tratatul de pace si vor ataca fara mila distrugand si cel mai mic sentiment ce se scurge prin ultimele lacrimi varsate in gol peste obrazul ce a fost sters de multe ori fara ca nimeni sa nu te vada si sa te compatimeasca. Taci si tacerea alunga tacerea pentru ca de fapt tu tipi si eu te aud dar nu pot face nimic pentru ca nu pot trece prin ziduri. Esti exact ca un gand aruncat in disperarea vantului purtandu-l oriunde vrea el si amestecandu-l cu celelalte ale lumii pline de ura, durere, griji si probleme, ce va face si din al tau unul asemanator lor si nu va mai da nici o sansa sa devina un fluture viu colorat ce zboara oriunde vrea si cand vrea ci va face din el o molie urata si legata de hainele pe care trebuie sa le manance si din jurul carora nu mai poate pleca pentru ca este legata de mirosul lor putred. Ajunge cu atata nimic dureros ce face inima sa piara in deznadejde si in amagire. Este ceea ce nu vrei si de care nu poti scapa, doar daca vezi lucrurile asa cum numai eu le vad si nu dai importanta numai carui lucru vrei. Plangi dar eu nu pot plange cu tine pentru ca eu nu am motive, pleci capul dar eu nu pot pentru ca privirea imi este orientata catre cerul senin ce tie ti se pare cenusiu si plin de nori, eu visez spre lucruri marete si u visezi numai spre scopuri ce mie mi se par aiurea, eu dansez pe o muzica ce canta cum vreau eu iar u dansezi numai cum vor ei, eu doresc un viitor frumos si plin de impliniri dar u vrei doar linsite. Diferenta este ca esti departe de mine, dar asemanarea este ca eu sunt salvarea! I wish you could realize that!

life is in me!

2008-06-01T09:52:00.000-07:00

Era odata un baiat care avea cam 19 ani, era la facultate, si dorea foarte mult sa castige provocarea la care viata ii supune pe toti! A avut o copilarie frumoasa in mare parte, dar au fost si intamplari mai neplacute pe care dorea sa le uite si niciodata nu vorbea despre ele pentru ca nu ii facea placere si nu le lasa sa il afecteze. Avea un singur gand si anume sa reuseasca sa faca ceva diferit de ce a fost pana atunci si se straduia pe cat putea, cu toate ca uneori mai dadea gres. A reusit sa ia examenul de capacitate sa termine liceul cu bine, sa intre la facultate, lucru pe care si l-a dorit foarte mult. Il cunosc foarte bine pentru ca deseori ne identificam. Duce o viata foarte frumoasa, este totdeauna fericit orice ar fi, nu lasa problemele sa ii atace bunavointa, sa ii patrunda in rutina ci le trateaza asa cum trebuiesc tratate si anume nu le da prea multa importanta pentru ca daca s-ar gandi tot timpul la ele si ar incerca sa le gaseasca solutii acestea s-ar transforma din minore in uriase si atunci ar fi si mai greu de rapus. Cu cat sunt tratate cu putina indiferenta dar nu uitate, de multe ori ele se rezolva de la sine sau rezolvarea vine pe neasteptate. Este fericit pentru ca are cam tot ce isi doreste si poate avea in momentul asta, are o familie foarte frumoasa pe care o apreciaza foarte mult si pentru care ii multumeste lui Dumnezeu. Sunt persoanele care pentru el inseamna cel mai mult pe lumea asta si pentru care ar face orice sa le fie bine! Mai sunt si prietenii lui la care tine foarte mult si isi doreste tot binele pentru ei, si ii pasa ce se intampla cu ei cu toate ca ei nu vad lucrul asta si de multe ori il resping si nu ii accepta ajutorul ceea ce il face sa fie dezamagit. Are foarte multa incredere in ei dar ei nu prea au in el desi nu a facut niciodata nimic care sa ii dezamageasca. II place sa fie alaturi de ei tot timpul si sa se distreze impreuna pentru ca ei sunt ca o a doua familie pentru el si nu ar vrea sa ii piarda niciodata. Mai este si facultatea pe care se chinuie sa o termine cu bine si sa ii faca pe parintii lui fericiti pentru ca isi doreste sa le multumeasca si sa le rasplateasca grija pe care i-o poarta. Se mai intampla si dezamagiri pentru ca viata ar fi prea lictisitoare daca ar fi totul frumos si nu se supara cand mai apare cate o problemapentru ca adora provocarile si astfel isi testeaza limitele desi cineva spunea ca nu ar trebui sa existe limite, dar exista! Va trece cu bine peste aceste probleme si va fi totul ca inainte!
Deseori se consuma de la orice se intampla intre el si prietenii lui sau intre el si familie ceea ce il face cam sensibil desi nu isi doreste pentru ca trimite putin spre slabiciune si punct slab, dar este! Uraste sa stea singur fara familie si prieteni, nu ar face niciodata rau cuiva apropiat si nu numai! Ce poti sa iti doresti decat prieteni adevarati in care sa ai incredere si la care sa poti apela oricand ai nevoie si la orice ora!
Este foarte plin de viata uneori si fara vlaga de multe ori pentru ca are unele momente cand cade pa ganduri si sta fara sa se miste gandindu-se nici el nu stie la ce, dar se simte bine cand face lucrul asta. Ii place sa traiasca, se simte bine oriunde, asculta muzica foarte mult pentru ca il face sa se simta bine, il face sa se simta viu, si prin muzica isi gaseste explicatii la multe intrebari si sentimente. Ii place sa danseze, sa scrie, sa asculte muzica, sa se uite la filme unde deseori gaseste personaje, sau situatii cu care se identifica, si care il caracterizeaza, ii plac filmele cu happy ending de orice natura ar fi el pentru ca asta isi doreste si el pentru el si cei din jur! Ar mai fi multe de spus dar data viitoare vi le va spune el insusi! I Dare U to move!

Adevarata valoare

2008-05-30T14:46:00.000-07:00

Astazi am avut parte de intamplari diverse si foarte frumoase mai putin partea de acum de seara in care am luat-o putin pe aratura dar am reusit sa ma stapanesc. Pai pe langa faptul ca ieri noapte a trebuit sa invat pentru ca am avut astazi examen, sau ieri ca este trebut de 12, somnul de 3 ore si trezirea frumoasa pe care a avut grija soarele sa mi-o faca cu razele puternice de dimineata m-au facut sa cred ca va fi o zi buna. Am plecat la examen si pe drum tremuram, nu pentru ca imi era frig, pentru ca nu invatasem foarte bine astfel incap sa fiu sigur ca nu o sa gresesc. Totdeauna reusesc sa invat in mare parte dar acea mica parte confera indecizia, teama, punctul slab, afectiunea procesului. Examenul a fost ok si cred ca s-a desfasurat bine din punctul meu de vedere, as mai fi avut cateva lucruri de spus dar nu am mai avut timp pentru ca profa venise prea tarziu fapt pentru care la 10 jumatate trebuia sa intre alta serie sa dea examen si a trebuit sa predam lucrarile. Dupa examen m-am plimbat putin cu o colega pana la xerox, secretariat si alte locuri speciale si favorite mie precum biblioteca! Plecand de la fac nu aveam chef sa ma intorc la camin cum se intampla de fiecare data si m-am urcat in ratb cu castile in urechi urmand sa ma hotarasc pe drum unde sa merg. Am ajuns la aeroport, un loc care mie imi palce si care ma face sa ma linistesc cand sunt nervos, trist, dezamagit, etc. Privesc pasarile de matal cum vin si pleaca si atasez situatiilor mele aceste zboruri. Ma urc cu gandul in primul avion care pleaca fara sa stiu in ce directie si parasesc ceea ce se num probleme grave ce nu imi dau pace. Privesc pe geamul mic spre parcarea unde stau eu fara nici o putere si imia runc privirea dupa avion. Incerc sa fabulez acum sper ca va dati seama, e tarziu si melodia ce imi urla in casti este de asemenea natura, sporeste creativitatea. Dupa aceasta plimbare am pelcat spre camin. Ajungand la camin am intrat pe messenger si a aparut in fata un mass despre un casting pentru o reclama la coca cola intalnirea urmand sa aiba loc la 15:45 la statia de metrou iancului! Deodata m-am hotarat sa merg cu gandul ca va fi amuzant, o experienta noua, si nimic de pierdut cum spun eu de obicei! Am ajuns la intalnire, organizarea intalnirii nu era tocmai favorabila deoarece eram imprastiati toti in fata statiei de metrou fara sa stim prea multe. Am ajuns la casting, acolo ni s-au facut poze si am intrat cate 4 la probe. Am inceput printr-o prezentare scurta despre noi dupa care s-a dat drumul filmarii scenelor cu scopul testarii. Am filmat 3 scene dintr-o reclama, ceea ce mi s-a parut super ok si mi-a placut la nebunie. Am fost foarte incantat de asta si sper sa fiu chemat din nou pentru ca as vrea sa mai fac chestia asta. E ca si cum descoperi pentru prima data ciocolata dupa care nu te mai saturi. Ideea e ca mi-a palcut foarte mult, sper s amai particip. Ziua s-a terminat petrecand timpul cu o prietena f buna a mea, am discutat, ne-am plimbat in Auchan cu treaba si cam atat ca s-a facut tarziu si in poveste si acum si trebuie sa merg la culcare! :D

Boom

2008-05-29T09:45:00.001-07:00

Stiu ca titlurile postarilor mele nu au nici o legatura cu ce scriu eu nu conteaza, asta e si ideea, sa fie cat mai aiurea. Vroiam sa vorbesc despre o posibila idee de a face mai multe parcuri in Bucuresti, idee ce mi se pare foarte optimista, dar cam putin probabil realizabila. Orasul asta are nevoie de asa ceva, dar cei care realizeaza asta nu sunt aceeasi cu cei care au puterea de a face ceva, fapt pentru care cred ca va ramane doar o idee. Daca priviti poza de sus veti vedea o imagine superba zic eu cu Central Park din New York. Acel parc reprezinta oaza lor de verdeata si intr-o mare masura ajuta orasul sa nu mai fie asa de poluat. Aceasta idee este de apreciat si ar trebui adoptata de multe mari orase printre care si Bucurestiul. We need fresh air!

Avizier

2008-05-28T14:23:00.000-07:00

E greu sa poti pune foarte multe idei cap la cap sa iasa ceva coerent, dar am sa incerc si sper ca de data asta sa imi iasa. Am foarte multe idei in minte si multe lucruri de spus.
As incepe prin a spune ca a inceput sesiunea si trebuie sa ma apuc de invatat pentru ca nu este de glumit si trebuie sa ma straduiesc ca sa reusesc. Nu este usor, nimeni nu a spus ca este usor dar daca ar fi prea usor nu ar mai merita. Succesul este mult mai frumos cand stii ca te-ai chinuit si ai muncit pentru el, iar mie imi place sa am succese trudite. Este adevarat ca uneori apar si insuccese ceea ce ma enerveaza la culme pentru ca urasc sa pierd, dar numai asa pot invata unde gresesc, unde trebuie lucrat mai mult. Accept esecurile pentru ca fac parte din viata, doar din acest punct de vedere le accept, dar nu vreau sa faca parte din viata mea sau daca vor face parte sper sa fie cat mai putine. Am sa ma opresc aici in seara asta! Noapte buna!

O noua abordare!

2008-05-21T09:56:00.001-07:00

De astazi am sa adopt o noua abordare pe acest blog si am sa il dedic in totalitate promovarii ecologiei. Stiu ca muuuuuulta lume crede ca ecologia este o prostie dar va rog intr-o zi daca va aflati in bucuresti sa iesiti la amiaza in oras si sa va plimbari pe strazi si sa vedeti si sa respirati aerul in care traiti dupa care sa mergeti acasa si sa va spalati pe fata uitandu-va la apa care se scurge, veti avea surprinderea ca este plina de praf. Dar o mare parte din cantitatea de praf pe care fiecare dintre noi o asimilam in fiecare zi nu se afla pe corp si in interiorul nostru, in plamani si stiti ce este cel mai "bine"???...ca organizmul uman nu poate aismila praf de unde rezulta faptul ca va veti imbolnavi. Acesta este doar inceputul deoarece la cate proiecte de constructii se anunta in bucurestiul deja sufocant in 10 ani cred ca jumatate din populatia bucurestiului va suferi de grave maladii respiratorii, frumos, nu? Pe langa acest lucru trebuie sa amintim de traficul bucurestean, este minunat cand vezi cate masini stau blocate la un semafor, si cati se enerveaza pentru ca nu ajung la timp la intalniri, serviciu sau alte evenimente. Pe langa faptul ca sunt n masini in Bucuresti sunt si multe care nu respecta normele de poluare printre care si foarte multe RATB-uri care polueaza cat 10 masini la un loc.

Daca ar fi sa ne intoarcem la poluarea la scara globala as avea rugamintea ca toata lumea sa stea o clipa si sa se intrebe "Ce am facut?" gandindu-va la care este situatia in acest moment referitor la distrugerea planetei, dar si intrebarea "Ce e de facut?" la care sunt sigur ca toti avem raspunsuri. Luati o hartie de pe jos cand altcineva o arunca si puneti-o voi la cos si simtiti-va impacati ca ati facut o fapta buna. Ganditi-va ca daca majoritatea locuitorilor de pe aceasta planeta ar face macar un gest de acest fel si ar spune "Am salvat planeta!", chiar se va intampla asta. O hartie aruncata la cos inseamna mai mult decat va puteti imagina. Dumnezeu ne-a creat conditii sa locuim pe aceasta planeta si ne-a incredintat-o noua sa avem grija de ea, dar noi ce am facut in semn de multumire?, am distrus-o si continuam sa o facem. Ne taiem creanga de sub picioare. Cu totii vrem sa avem copii si multi dintre noi chiar au dar de ce mai dam nastere copiilor, unde vor mai trai acestia, in ce mediu, le dam nastere sa ii omoram apoi imbolnaviti de numeroase maladii din cauza poluarii. Unde vor mai locui acestia daca noi distrugem pamantul pe care locuim? Fiecare dintre noi facem curatenie in casa pentru ca nu ne place sa traim in mizerie, de ce nu am face si afara, planeta aceasta este casa noastra, haideti sa facem putin curatenie ca dupa atata petrecut s-a facut dezordine mare. Sunt multe de spus dar va rog vizionati videoclipul formatiei Linkin Park-What i've done si amintiti-va sentimentul cand vedeti imaginile cutremuratoare si ganditi-va ce ati simti daca ati vedea cu ochii vostri acele imagini pe viu. Eu de fiecare data ma cutremur cand vad si ma intreb "what i've done?" si imi spun singur ca nu vreau sa imi distrug viata distrugand mediul in care traiesc. Refuz sa cred ca voi vreti asta, va rog ajutati-va si faceti ceva oricat de mic ar fi!