Anul 2010 a fost unul al schimbarilor, oarecum mi-am dat seama ca m-am schimbat foarte mult de cum ma stiau toti si de cum ma stiam eu.
Anul a inceput oarecum bine, prima sesiune am trecut-o fara niciun examen picat si o nota buna la cel mai greu examen. Imi propusesem sa trec sesiunea fara restante, aveam nevoie pentru ca din primul an semestrul 1 nu mai avusesem sesiune fara restante. M-am enervat, mi-am spus ca am nevoie de asta sa ma motiveze, m-a ajutat bunul Dumnezeu si am reusit. A fost o sesiune buna, nopti nedormite, pauze de tigara dese, din ora in ora si sufeream in acelasi timp pe melodiile pe care le ascultam inainte. Sufeream nu pentru ca ma despartisem pentru ca inca ne vedeam dar sufeream pentru ca nu mai era la fel, pentru ca eram altii si nu o mai doream.
Au trecut vreo doua luni si apoi de Paste dupa ultima noapte petrecuta la mine acasa nu ne-am mai vorbit decat foarte rar prin cateva mesaje si pe mess din cand in cand. Dupa Paste m-am mutat la o cunostinta si ma simteam mai bine decat unde stateam prima data. Am inceput sa fumez mai mult, eram foarte stresat, aveam 4 restante din anii trecuti si imi era teama ca nu o sa ajung sa dau licenta in vara. Era tot ce imi doream. A venit sesiunea si datorita unui drum la secretara care mi-a dat ideea sa dau a doua zi restanta la macro am reusit sa dobor bivolul. Am invatat in noaptea aia la Cristi acasa si a doua zi m-am trezit buimac sa ma duc la 7 jumate la examen. Am ajuns la facultate si am alergat disperat in toate partile ca nu gaseam sala, o ora am fugit in toate cladirile desi verificasem ora si sala numai ca nu verificasem ziua. Am alergat pana cand mi-am dat seama ca nu era in ziua aia si am plecat acasa rasufland usurat cu o tigara in gura. Era o dimineata superba de inceput de vara. Soarele rasarea, umbrele cladirilor se vedeau pe asfalt si lumea incepea sa iasa de pe la metrou in masa. Am reusit sa imi dau restanta si am luat-o. Nu mi-a venit sa cred, eram la Cristi cand am verificat pagina de net si am zbierat de bucurie ca s-a speriat mama lui. A fost o implinire ca am reusit sa iau examenul ala, am fost asa de fericit. Apoi a urmat sesiunea si bagam tare noapte de noapte, pachet dupa pachet. Nu dormeam pana la rasarit, stateam pe geam in pauze cu cana de pepsi langa si fumam privind rasaritul. Noptile alea nu am sa le uit cat o sa traiesc. Am reusit sa iau restantele si examenele mai putin de una. Aveam dreptul muncii cu care ma chinuiam de mult si imi era teama pentru ca era grila si eu nu le aveam cu grilele, plus ca era ras multiplu. Am reusit sa iau si restanta aia si apoi am aflat ca mai am 3 zile ca sa imi fac licenta. Nu m-am apucat mai devreme de ea pentru ca nu aveam restantele luate si nu ma gandeam decat la asta. In 3 nopti am facut licenta, nu era minunata dar era. In ziua in care am sustinut-o si am aflat ca am luat peste 8,5 am fost cel mai fericit, atat imi doream sa iau peste 8,5 ca sa am sansa la un master in afara cand o sa imi propun asta.
2 luni acasa au fost de vis, nicio grija, mai putin plecarea, dar in rest toate erau pe placul meu, relaxare totala.
O alta implinire este faptul ca am facut pasul si am venit in Canada, a fost o decizie grea si mi-am asumat un risc foarte mare, plus ca nu am avut nimic cand am venit aici si a trebuit sa infrunt totul si sa ma lupt pentru orice. Nu e mare lucru pentru ca imi plac provocarile si nu o sa renunt niciodata la a lupta pentru ce imi doresc.
Iata-ma acum aici, stau pe canapea, e ora 3 dimineata si rememorez un an care mai are putin si se incheie. A trecut repede si s-au intamplat multe, sunt multumit, am realizat lucruri foarte importante precum licenta.
Am realizat ca ma schimb si pe zi ce trece uitandu-ma in jur imi dau seama ca sunt un om mare si trebuie sa incep sa ma gandesc si la alte lucruri care tin de viitor. A fost un an intens, cu nervii intinsi la maxim, cu hopuri mari, dar a fost un an care m-a intarit si simt ca incet incet ma apropii de momentul in care ma voi cunoaste intr-un totul si voi sti exact ce vreau sa fac de acum inainte.
