crezi ca mai traiesti?

ce intrebare, ma gandeam ieri noapte cand ma intorceam de la lucru. nu stiam ce sa raspund, sa spun nu si sa accept ca ma dau batut sau sa spun da si sa raman in metrou pentru o cursa mai lunga.
si daca admit ca nu, ce o sa fac? o sa ies afara o sa imi aprind o tigare si o sa stau intr-un colt uitandu-ma la trecatori prin fumul de tigara pe care il pufai foarte repede si care este gros pentru ca afara este frig. Sunt multi, poate si ei au probleme dar de ce sunt doar eu cel care crede ca la el au inceput toate si ca la el o sa se termine? Oare toti sunt asa?
nu cred ca mai gandeste cineva ca mine, dar ce mai conteaza cine si ce face, conteaza numai ce fac eu si cum imi rezolv eu problemele si frustrarile.
trag repede din tigare ca e frig si deja mi-au inghetat degetele, pufai un fum gros si abundent. stau neclintit si admir spectacolul de efecte speciale, ma simt un masinist.
dupa ce o arunc pe jos si calc pe ea ca sa nu mai fumege o iau la pas spre casa. e aproape dar tot am timp sa imi derulez tot trecutul si sa ma gandesc la ce a fost bine ce a fost rau, ce as putea imbunatati si asta e cel mai interesant pas pentru ca in fiecare zi ma gandesc la asta si momentan nu pot sa spun ca am gasit cele mai bune solutii.
sper candva intr-o zi toate deciziile astea sa se uneasca in acelasi punct si sa provoace o oportunitate mareata pe care o sa o accept cu drag.!
am plecat la somn ca este ora 4 am!

timpu trece, noi ramanem, cine stie pe unde!

ce repede trece timpul asta, nici nu iti dai seama pentru ca daca ai putea sa privesti din afara sa fii macar putin spectator la piesa asta de teatru ce se joaca in fiecare zi dar cu actori diferiti si cu subiect diferit numai numele este acelasi - viata - ai vedea ce repede zboara timpul.
imi aduc aminte de parca a fost ieri primele zile in bucuresti la admitere, canicula insuportabila, examen ora 3, soarele arzand ca niciodata, asfaltul moale de puteai sa iti vezi urma de la pantof pe unde treceai, mirosul insuportabil de noxe si aglomeratia care nu tinea cont de acest aspect. sala de examen cu coli in geam ca sa nu intre caldura si ghici ce noroc am avut, am primit loc langa geam. transpiram asteptand foaia de examen si ma gandeam cum o sa fie cand o sa incep sa si gandesc. normal ca ce credeam eu ca o sa fie a fost putin din ceea ce a fost, eram ud tot de parca facusem dus imbracat si nu mai zic ce senzatie ai dupa ce iti dai seama ca ai inceput sa mirosi. normal ca toata lumea era transpirata si asta facea aerul irespirabil. credeam ca dupa ce se va termina si voi iesi afara va fi mai racoare, da de unde, era si mai rau, nu adia deloc vantul. cumparam apa rece la fiecare magazin pe care il intalneam pentru ca in 15 minute apa nu mai era rece deloc si trebuia alta.
ideea e ca am intrat la facultate si mai mult de atat, din toate examenele am facut cel mai bine la acesta pe care l-am dat in toiul caldurii.
3 ani de facultate, chiar au fost? cand? da eu ce am facut, am dormit? de ce pare ca a fost asa de scurt ca un vis. macar e un vis devenit realitate, ca mai nou am reusit sa si termin facultatea si sa imi iau licenta, lucky me! macar imi aduc aminte ultimele saptamani in care ma luptam cu examenele, apoi cu restantele, apoi fa licenta in 3 zile si 3 nopti, vezi ce ironie, unii petrec 3 zile si 3 nopti, dar toate au fost spre bine. multumesc lui Dumnezeu.
iata-ma acum aici, hmmm...interesant cum suna, da Canada, woow ce tare ar zice unii.
hai sa zicem ca este, dar e frustrant sa stii ca tara in care ai crescut si ai facut atata scoala nu poate sa te ajute sa iti gasesti un job ok dupa ce iti termini facultatea si trebuie sa iti iei traista si sa te cari in tari straine. nici macar europa care na, e mai ok nu te primeste ca nu ai aia, aia, aia, aia, etc. am o luna si aproape 2 saptamani, cred, nu am calculat exact, de cand sunt in toronto si deja imi e dor de casa. imi pare rau ca nu am putut sa raman acolo si sa fie totul minunat. nevoia m-a impins aici, adevarul e ca a avut ceva forta sa ma arunce pana peste ocean.
ia-o de la capat, cauta chirie, bifat, muta-te, bifat, heiiii ce fain nu avem nici macar pe ce dormi, doar o saltea pe care ne ingramadim 3 persoane. nu e minunat cum nevoia apropie anumite persoane. iti e foame, vaaaaiii...nu avem nici linguri nici pahare, deja e o comedie pentru mine. macar radem cand tre sa plangem, poate ajuta la ceva.
hai ca nu e asa rau, am carat din costco un geamantan plin cu cumparaturi. cu trolerul ca nu avem masina si e mai usor. ne-am luat de toate, cel putin pentru cateva zile dar macar simtim ca apartinem locului. am facut sa arate mai fain, mai a casa de locuit. o sa vedeti si voi intr-o zi, cand o sa pun poze pe net. ha ha.
stai ca nu s-a terminat, cauta job. zis si facut, intra pe net, apar 30 de joburi pe zi, aplica, te ia durerea de cap, te epuizeaza psihic sa stai in fiecare mail sa scrii de ce esti tu cel mai bun, ajungi sa crezi si tu ce scrii acolo dupa vreo 10 mailul. asteptam sa fim sunati, stiti doar cum e vorba aia, "te sunam noi"!

heeeiii....happy aimhai from toronto va spune nu va pierdeti speranta!