Ora 2 de dimineata, mi-as dori sa mai dorm dar stiu ca nu este timp de somn, trebuie sa pornim la drum. Ma ridic din pat, ma uit la el cu melancolie ca o sa il mai vad peste cateva luni. Imi este foarte somn dar sentimentul ce ma domina nu imi da voi, sunt mult prea entuziasmat de ce urmeaza sa se intample in viata mea. Am doar o ora de somn dar stiu ca nu e timp de pierdut si ma schimb repejor pentru ca fiind dimineata este destul de frig in camera si deja m-a lovit un fior care mi-a facut pielea ca de gaina. Ma imbrac repede, si ma mai asez cateva minute pe pat sa imi incalzesc hainele care sunt si ele reci. Ma uit prin camera si cu privirea imi iau la revedere de fiecare obiect care este la loculu lui de mine oferit. Ma gandesc cu nerabdare la aventura ce ma asteapta, la avalansa de sentimente care ma vor patrunde si imi vor da fiori, stare de bucurie, euforie chiar as putea sa o aseman cu o stare de beatitudine. Ma uit la o usa de dulap, nu imi dau seama ce vreau sa fac si o deschid. Raman cateva momente uitandu-ma inauntru dupa care pun ochii pe parfum si imi dau seama ca asta trebuia sa fac, era ultimul detaliu de pus la punct inainte de plecare. Ma parfumez si ma duc sa vad ce face mama. Mama statea afara imbracata si astepta, era mai nerabdatoare ca mine, era fericita, citeam asta pe chipul ei. Ma intorc inapoi in camera si mai stau putin pe pat dupa care imi iau geaca pe mine si ma asez iar pe pat. Am fata obosita, vad asta in oglinda dar fericirea se citeste in ochii mei. Nu stau mult ca o aud pe mama strigand de afara. "Hai Mihai ca a venit George!" asta este, e timpul sa pornim la drum. Ma inchid la geaca, imi iau ghiozdanul in spate si ies, fratele meu si cu Dan deja au pus geamantanul in portbagaj, ne urcam in masina si pornim. Ma uit pe geam sa imi iau ramas bun de la oraselul meu drag. Privesc pe geam melancolic si ma gandesc la nenumarate lucruri, la radio se aude o melodie data incet, pe fundal, parca face atmosfera, lei ri ra. Pe la jumatatea drumului mi se face foame si scot din geanta un sandvis pe care il mananc foarte repede si refuz sa beau apa dupa. Inca nu realizez ca visul meu se repete, nu imi dau seama ca pornesc din nou in calatoria care cu un an in urma mi-a schimbat viata. Masina are viteza, drumul este liber asa ca nu ne impiedica nimeni. Locurile se succed cu o viteza mare ca nu apuc sa realizez pe unde suntem, am avut privirea atintita pe geam dar gandul m-a purtat departe asa ca imaginile percepute nu au fost descifrate, nici nu ma interesa. Trecem de Urziceni si stiu ca in curand o sa ajungem. Este ora 4 dimineata. Iata-ne ajunsi la aeroport. Cobor din masina, raman cateva secunde cu privirea la terminal, respir adanc, imi apuc geamantanul si pornim spre cladire. Ma uit la ceilalti si vad ca nici fratele meu nici mama mea nu mai spun nimic, au si ei emotii, sunt si obositi dar mie unul mi-a trecut orice oboseala. Abia astept sa il vad pe micutul albastru care ma va purta pe cerul albastru si inorat in acea dimineata. Intram in terminalul pentru plecari si il gasesc pe Stefan cu parintii lui si cu prietena lui, deja avea biletul in mana asa ca merg repede la check in, imi las bagajul, iau biletul si imi dau seama ca trebuie sa imi iau ramas bun de la fratele meu, mama mea si Dan. Sunt trist ca nu o sa ii mai vad atata timp dar stiu ca se bucura pentru mine si asta ma linisteste. Cu greu imi iau ramas bun de la ei ca trebuiau sa plece imediat deoarece Dan trebuia sa fie la ora 7 la munca si raman cu Stefan. Stam de vorba cu parintii lui, ne facem planuri, ma mai uit pe boarding pass si vad din nou negru pe alb ca scrie Bucuresti-Amsterdan, Amsterdam-Chicago. Zambesc si il pun bine de tot. Dupa ce se face ora 5 trecem in zona libera si ne asezam pe scaune in fata micutului ce ne astepta afara. Sunt fericit si ii tot cand lui Stefan lei ri ra, imi spune ca si el a ascultat melodia asta la radio pe drum spre aeroport si nu imi mai iese din minte, continui sa ii cant. A venit si vremea, se anunta ca imbarcarea este deschisa, ne ridicam repede de pe scaune, ne luam lucrurile si mergem spre ghiseul cu imbarcare prioritara. Trecem inaintea celorlalti si ajungem in avion. Stau pe scaun si privesc afara ganditor, astept cu nerabdare sa pornim spre norii pufosi ce se vedeau deasupra. Urmeaza sa cutreieram cerul. Cu emotii constat ca avionul incepe sa se miste, respir adanc, imi fac semnul crucii, ii zambesc lui Stefan dupa care imi intorc din nou privirea pe fereastra avionului asteptand.
