Valentine's day

Ce iti este si cu ziua asta a indragostitilor. E adevarat ca este foarte frumoasa daca ai cu cine sa o sarbatoresti si daca ai ce sa sarbatoresti si aici ma refer la iubire. Totusi se intampla sa te surprinda ziua asta single si atunci apar frustrarile de care vorbea si Simona in post-ul ei dar ce sa ii faci, ca e inevitabil, totusi poti sa privesti aceasta zi ca oricare alta si sa te bucuri pentru indragostitii care astazi isi duc flori si bomboane pentru ca ei au ce sarbatori si astazi sunt mai fericiti ca niciodata pentru ca astazi le este permis sa se iubeasca fara sa le fie teama de tot ce ii inconjoara, astazi este acceptat de toata lumea ca iubirea sa evadeze din rutina sa isi faca aparitia in cele mai neasteptate locuri. Se mai intampla sa se si exagereze cu dragostea si parca e prea multa miere care se scurge din cei doi amorezati si e asa de lipicios totul parca prea de tot dar na, astazi au tot dreptul.
Indragostiti de pretutindeni va doresc o zi cat mai frumoasa, inconjurati de toata dragostea de care aveti nevoie. Fi-ti fericiti astazi pentru ca nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine!

Copilarie

Astazi mi-am adus aminte de copilarie, dar cum? stand in fata televizorului jucandu-ma pe ps3, un joc captivant si ma miram de cat de mult a evoluat tehnologia. numai un cablu si totul e diferit la joc si la imagine, totul este HD, nebunie! In timp ce ma miram eu ca un fraier de toate chestiile astea care astazi reprezinta lucruri importante si indispensabile copiilor care sunt in pas cu tehnologia. Jocurile astea vor reprezenta amintiri pentru copiii de astazi la fel cum noi ne amintim acum de roata aia de tablal care avea o sarma prinsa de ea si pe care o plimbam de colo colo pe strada plina de praf din fata curtii bunicilor, cat era ziua de lunga si ne minunam de ce putea sa faca jucaria aia si cum ne captiva atentia. Frumoase amintiri pe care nu le vom uita niciodata dar sunt singur ca aceasta generatie nu isi va mai aminti ce joc a jucat acum 20 de ani.
Pot sa spun ca am avut o copilarie frumoasa, vacantele le petreceam la bunici, si nu ne plictiseam niciodata, era curtea plina de veri, matusi, unchi, mai ales seara la masa. Aveam atatea de facut cat era ziua de lunga, pentru ca atunci ne trezeam foarte devreme, aveam prea multa energie si nu puteam sa dormim ca acum pana la pranz si chiar mai mult. Ne trezeau razele soarelui care navalea peste noi in camera si nu ne dadea pace. Cand pleca bunica de acasa si ne spunea sa nu iesim pana vine ea, dar pentru ca prietena de la colt cu care imi petreceam aproape tot timpul, statea pe iarba in fata curtii, eram nevoit sa apelez la metode traditionale de evadare, deschideam geamul si imediat eram la poarta. Verificam sa nu vina bunica si o tuleam la colt sa ma joc cu prietena mea si cu sora ei in spatele casei dupa cuptorul de paine. Nu stateam mult ca o si vedeam pe bunica venind pe ulita sa ma aduca inapoi acasa sa imi dea de mancare ca dupa aia sa ma lase la joaca. Bine inteles ca eram curat dimineata cand ieseam afara, numai ca nu reuseam sa raman asa prea mult timp, ulita era plina de praf dupa o saptamana in care nu ploua deloc si fugeam repede tarand papucii pe jos ca sa facem praf cum vedeam ca fac tractoarele si carutele cand trec pe strada sau pe camp la arat. Mai avea bunica si maturi facute din bete subtiri pentru maturatul frunzelor dar noi vedeam o alta intrebuintare, le tineam de coada si le taram pe strada pana cand nu se mai vedea nimic de praful gros care se ridica, dupa care cand o auzeam pe bunica strigand fugeam repede sa o pun la loc sa nu creada ca am fost eu. Zilele toride de vara cand toti verii si vecinii mergeau de vale la lac sa se scalde si pe mine nu ma lasa pentru ca eram prea mic, singura solutie era sa ma asez in drum si sa plang pana cand toti treceau de colt si nu ii mai vedeam dupa care mergeam in curte si stateam bosumflat pana cand se intorceau de la lac. Cand mergeau si verisoarele mai mari imi dadea si mie voie cu ele, numai ca imi era frica de apa, ma luau in brate si ma agatam de un par care era infipt la cativa metri de mal in apa, stateam acolo cocotat si nu puteam sa cobor ca sub mine era numai apa, chiar daca era mica. Imi aduc aminte ca erau barci la mal si unele erau sparte si pline cu apa, iar cand m-au luat si m-au pus intr-o barca buna eu tot am crezut ca e sparta si vedeam cum se departeaza malul, am inceput sa tip pana cand m-au dus la mal si apoi s-au dus fara mine cu barca. Stateam pe mal si imi parea rau ca nu am ramas in barca. Intr-un an niste vecini din sat dadeau napolitane pe oua, doua oua o napolitana, bunica ne mai lua napolitane dar nu tot timpul ca avea nevoie de ele sa ne faca de mancare si cand auzeam gaina ca facea galagie stiam scopul si le furam din cotineata dupa care nu ma opream pana la vecina care imi dadea napolitane desi stia ca bunica nu stie ca am luat ouale. Cand veneau neamurile de la Brasov ne trezeam cu noaptea in cap sa mergem la pescuit dupa care cand aduceam pestele acasa imi placea sa ii caut de icre si la fiecare peste curatat eram acolo prezent sa vad daca are sau nu. Imi aduc aminte de atatea ori cand am mers la camp la cules de pepeni, umpleam caruta dupa care acasa dura cam 2 ore pana ii descarcam si ii asezam intr-o magazie frumos, faceam sir de la caruta pana la magazie si pepenii erau aruncati din mana in mana. Pentru ca tata lucra la renel si venea des in sat cu masina de la munca sa repare lumina, cum spuneam atunci, vecinii ma minteau de fiecare data "vezi ca e tactu la transformator" si fugeam intr-un suflet pana la marginea satului sa il vad dar nu era acolo, tot timpul picam in plasa.
Sunt atatea si atatea intamplari din copilarie de care imi aduc aminte acum dar sunt prea multe ca sa apuc sa le scriu pe toate acum, imi face placere sa ma gandesc la acele momente si nu numai de la tara ci si dupa-amiezile de dupa scoala petrecute in fata blocului cu vecinii de pe scara, care erau de varste apropiate dar si cativa mai mari care trebuiau sa aiba grija de noi astia mai mici. Vanataile din genunchi care nu lipseau de primavara pana toamna cand treceam de la pantalonii scurti la cei lungi, de toate serile in care ne jucam de-a v-ati ascunselea sau baba oarba pe scara blocului, castelul sau gropita pe surprize turbo. Cheia legata cu siret care atarna de gat cand plecau parintii de acasa. De cazaturile pe care le-am luat cand am invatat sa merg pe bicicleta. Atatea si atatea amintiri frumoase la care nu as fi renuntat pentru tehnologia moderna de astazi.
Ma bucur ca am atatea amintiri pentru ca de multe ori cand sunt trist ma gandesc la acele momente frumoase si toate se datoreaza bunicilor si parintilor ca au facut posibil sa le traiesc. Va multumesc si va iubesc.

today's post!

Mie mi se pare ca tot ce fac este in zadar, am ametit invartindu-ma dupa coada, am inceput sa vad mai multe cozi si sa nu mai stiu dupa care sa alerg, e frustrant. E criza de personalitate aparent adolescentei, cand iti doresti sa fii in stare sa iei o decizie asupra vietii tale, viitorului incert, nu stii nici macar ce vrei, de fapt vrei sa faci prea multe dar pentru ca esti constient de limitele existente cum ca nu le vei putea face pe toate devii frustrat, stiu cum e, sunt. Si sunt atatea puncte de pus pe lista numai ca se intampla ca atunci cand faci lista cu ce sa iti iei in excursie, scrii chiloti si sosete dupa care te blochezi, stii ce trebuie sa mai iei numai ca nu stii pe care din ele sa le alegi, in functie de culoare, preferinta sau valoare sentimentala. Is like heading the street and too many ways to go, is just one choice to make because if is the wrong one and you want to come back and take another way, you’ll get to late in there and you may not have all the time you need to get to end that journey. Am citit astazi un post al unei bune prietene, Simona de la iasi, un post minunat despre ce vrea o fata de la un baiat dupa care am citit si varianta taberei adverse daca pot sa ii spun asa si am aruncat o privire de ansablu asupra a ceea ce am avut eu pana acum din punctul asta de vedere, m-a facut sa imi dau seama ca am pierdut doi ani din viata mea umbland cu o persoana care nu merita niciun minut din timpul meu pretios. Am luat decizia ca numai un idiot poate sa se complaca intr-o relatie de cacat, in care nu ti se ofera nimic iar tu stai ca un prost si astepti si acorzi sanse peste sanse iar de fiecare data cand esti deacord sa lasi de la tine si crezi ca s-a schimbat vine si te mai fute odata si te pune la pamant dupa care pleci cu coada intre picioare si iti promiti ca nu mai cedezi ca ai fost un prost si ai pus botul unei ..... just take your time and fuck her with the last breath you have, just take her down and be sure this time is for the last time, make sure she cryes like a baby, be sure you distroyed her like she did too many times, she never took care of you, she never cares about your feelings, she came to you just when she felt her world going down, just to take a pill and then go back with your power stolen and face her world. Fuck you and make me belive that you didn’t want it and convince me to not take you to the place you took me everytime i was there for you, all the boolshit you make me take, my world was like after 2012, nothing left to tear for, just shit up the stone, pain you never know, tears and bullets straight to my heart, and nothing is there for you, i’m a man with everything i want to have, all i can do , all i can take is mine, my life with no fuckin stoned you.

yoooo you people around the world!

that's not my name" am invatat ca merita sa afirmi ca esti ce nu esti cand vrei sa fii ce nu esti si ca nu trebuie sa afirmi cine esti atunci cand esti in pericol sa cazi in penibil pentru ceea ce esti! nu prea se intampla partea a doua dar e bine de stiut ca incercam sa fim de multe ori ceea ce nu suntem pentru a parea interesting, trebuie sa fiu cine sunt, sa ma multumesc odata cu ceea ce sunt si ce am asta chiar daca nu corespunde cu imaginea deja creata, like the ting things i said at the first time. mistery image creaza isterie si interes in jur, atrage atentie daca suferim din lipsa ei, minim de plictiseala o ia in serios si cauta prietenie. sa nu devii nelipsit ca sa nu suferi ca kenny care o pateste in fiecare episod, o my God, you kiled kenny! dar partea amuzanta e ca urmatorul episod kenny apare din nou pentru a fi omorat inca odata. in episodul din seara asta kenny a fost lovit cu o tigaie pentru ca unul dintre ei o vedea pe cristina aguillera imbracata in roz care zbura prin fata micutului kenny! am iesit ieri seara afara si tot auzeam ceva care imi era cunoscut dupa care mi-am adus aminte de suferinta lui jesse care era luat in ras de copii de la scoala si se plangea mamei lui " bataita, chilotei, curcubeu si nu se mai opreau!" ce tragedie sa fii copilul mamei care e prea grijulie. dar nici ca in cazul lui jack care face ce vrea el, iar aghiotantul snack il serveste cu loialitate fiind si cel mai inteligent, cateodata, sa recunoastem dar au reusit ei sa se gandeasca la insula pufoasa si roz unde se afla salvarea lor numai ca fortareata dragalaseniei absolute era pazita de ursul cel fioros care a avut grija sa bage in spital canisul roz zburator.
o nimica toata, sunt doar parti din palpitantele momente petrecute in fata televizorului si momente memorabile care te fac sa razi de cate chestii pot nascoci mintea umana. superb. un melanj de povesti tampite cu personaje desenate in colturi sau cu prea multa slana pe la burta formand colacul de salvare. o seara buna si la mai mult!