interviul la ambasada...

pe 6 iunie am fost programat la interviul pentru viza pe cand colegul de facultate cu care urma sa plec a fost programat pe 13 fapt pentru care nu am mai putut sa plecam pe 15 iunie cum planificasem. cu cateva zile inainte am mers la banca transilvania sa platesc taxa de ambasada in valoare de 131 de dolari urmand sa astept sa vina ziua cu pricina, cu o zi inainte am mers in recunoastere in zona universitate sa vad unde se afla locul unde trebuia sa ajung, m-am invartit jumatate de ora in jurul ambasadei si nu observam unde se afla pana cand am observat un steag mare mare de tot care ar fi fost observat de la romana numa eu nu il observam. dupa ce am vazut unde se afla a doua zi mi-a fost mult mai usor sa ajung. cand am ajuns acolo era o coada imensa la care am stat bineinteles si dupa ce am stat o ora aproximativ am intrat inauntru. intram cate 5 odata si exact la intrare a trebuit sa trecem printr-o chestie de detectarea metalelor si apoi am stat la o noua coada unde trebuia sa ne lasam dosarul la verificat. dupa ce am stat la verificat dosarul am intrat intr-o sala unde erau numai studenti si asteptam sa ne fie strigat numele. dupa 15 minute mi-am auzit numele si am intrat intr-o noua sala unde erau ghiseurile consulilor ce intervievau studentii. am mers la unul din ghisee de unde trebuia sa ne luam actele de la dosar si unde ne-au luat amprentele. dupa ce am luat actele de dosar am stat sa fiu chemat pentru interviu. cand am ajuns in fata ghiseului pt interviu eram foarte emotionat, nu stiam ce sa spun. m-au intrebat cum ma numesc, unde sunt student si cand m-a intrebat cum sunt notele mele de la facultate am spus ca nu stiu, sa se uite si sa isi dea cu parerea. mi-au mai pus cateva intrebari despre unde urmeaza sa plec si ce sa fac acolo dupa care mi-au dat un cartonas roz cu un numar de ordine pe care urmasa il duc la agentia unde am facut actele. am mers cu cartonasul la agentie si cand am intrat era deja iulia fata care ma ajutase cu programul si m-a intrebat ce am facut. i-am spus ca am luat cum era de asteptat.ea stia ca sunt cam speriat ca nu stiu daca iau dar a fost mai bine decat ma asteptam. am lasat cartonasul acolo urmand sa vin cateva zile mai tarziu sa iau pasaportul cu viza. eram foarte fericit si am sunat-o pe mama si pe colegul meu sa le spun ca am luat, urmand sa astept ca si el sa ia viza si sa plecam....continuarea va fi cu ziua in care am plecat.next time!

continuare....

a trecut repede vacanta si a venit sesiunea, nici prin cap nu imi trecea ca voi reusi sa termin fara restante dar miracolul s-a produs si inainte de ultimul examen am mers la agentie unde am semnat contractul fara ca nimeni din familie sa stie si am plecat acasa la tandarei si am vorbit cu mama mea despre asta iar ea mi-a spus ca nu sunt sanatos. trebuia sa platesc prima rata la program de 200 $ si nu stiam ce sa fac pentru ca mai depindeam de un examen la care trebuia sa iau nota 8 sa imi iasa media 8. am platit acei bani fara sa stiu nota de la examen si fara sa ii spun tatalui meu pentru ca m-ar fi certat destul de rau. ziua urmatoare am mers si la slobozia sa fac pasaportul. dupa o saptamana am aflat nota la examen si era cea de care aveam nevoie asa ca am fost foarte fericit si i-am spus lui tata care tot nu era convins si era cam retinut in ceea ce priveste plecarea mea. nu i-am spus nici ca facusem pasaportul. dupa ce s-a terminat vacanta m-am intors la bucuresti cu toate actele pe care le facusem si cu chitanta de la banca. au mai trebuit cateva hartii pe care le-am facut dupa aceea. problema cea mare ramasese restul de bani care erau destul de multi. imi mai trebuiau 2000$ pe care nu ii aveam si nici nu stiam de unde sa fac rost de ei. am aflat de la agentie ca se pot face rost de bani prin credit work and travel. cand am auzit ca am aceasta solutie am spus ca alta alternativa nu am. am cerut informatii despre credit si am aflat ca parintii mei trebuie sa vina amandoi la bucuresti sa semneze hartiile de credit ceea ce nu se putea intampla, era imposibil pentru ca tata nu putea lipsi nici macar o zi de la munca.am fost foarte dezamagit si i-am spus ca trebuie sa vina dar mi-a spus ca nu poate. apoi cand m-am intors la agentie mi-au spus ca nu e necesar sa fie si ei acolo ci doar sa aduc adeverinte de salariu. am incercat si asta, am mers acasa cu prima ocazie si am facut adeverinte de salariu pentru tata si pentru un prieten de familie care lucra cu el pentru ca aveam nevoie de girant.dupa cem-am intors la bucuresti mi-au spus ca nu se poate, tot trebuie sa vina. eram terminat ca nu puteam pleca si nu vroiam sa renunt. am tot incercat sa il conving pe tata cat de bine e pentru mine sa plec si ca vreau mult de tot si ca o sa reusesc sa strang banii pe care ii dau numai sa ma ajute sa iau creditul. tot spunea nu si nu, lucru ce m-a enervat foarte tare si in seara in care am avut discutia am stat la telefon aproape 2 ore si am vorbit. am stat in piata romana la semafor si vorbeam cu el timp de o ora apoi la camin cand am ajuns la fel pana cand m-a enervat tare de tot si ne-am certat.am fost nervos atunci si m-am descarcat pe el, mi-a parut rau dar se mai intampla. a doua zi dimineata ma trezeste mama ca sa imi spuna ca au stat de vorba si s-au hotart ca este bine sa plec si ca o sa imi dea ei banii.cand am auzit imi venea sa ies pe strada si sa tip de fericire, a fost un sentiment minunat si mi-am dat seama ca am cei mai tari parinti, as fi vrut sa le sar in brate si sa ii pup. dupa aceea am mers acasa sa umblu pe la banca pe la munca pe la tata ca sa fac adeverinta de salariu si sa merg cu el la banca. nu am mai ajuns la banca pentru ca a trebuit sa ma intorc in bucuresti.au mers amandoi la banca si au facut crditul iau peste cateva zile aveam banii pe card sa ii duc la banca sa platesc tot. am platit doar 700 $ a doua taxa de program iar restul urma sa fie de bilet si de taxa la ambasada.

inceputul calatoriei...

In primul rand trebuie sa spun ca sunt foarte nerabdator sa scriu despre aceasta calatorie deoarece a fost un vis devenit realitate si trebuie impartasit cu alte persoane. Este minunat cum un lucru ce ti se pare vizibil imposibil de realizat printr-o minune devine realitate si chiar atunci cand ajungi sa traiesti sentimentele respective nu realizezi. Totul a inceput prin luna noiembrie cand in drum spre casa, intorcandu-ma de la facultate, am observat la metrou afise pe care scria piata romana sau time square?, si m-am intrebat ce sa insemne asta. apoi am vazut afise pe care scria what makes you special?, iar raspunsul pe care mi l-am dat singur a fost "just being me". ajuns acasa am inceput sa caut pe internet la adresa respectiva sa descopar ce se afla in spatele acelui afis. in cautarea mea disperata de lucru am reusit sa ma angajez, acolo aveam o colega foarte de treaba care mi se parea mie mai speciala. la intrebarea unui joc, pe unde au umblat pantofii tai?, ea a raspuns statele unite, raspuns la care noi am ramas foarte uimiti si am vrut clar sa aflam mai multe detalii. mi se area eva iesit din comun acest lucru, ca ea la 20 de ani sa ajunga acolo unde multi nu ajung toata viata. nu am aflat de la ea decat ca a fost printr-o agentie. am aflat ca era agentia care punea afise pe strada si atunci m-am interesat de mai multe detalii. ea imi spunsese ca trebuia sa am media 9 pe primul semestru sa pot pleca. la aflarea aceste vesti am fost foarte dezamagit pentru ca stiam cat de greu este la ase sa obtii media asta, dar nu am renuntat sa caut informatii. pe site cand am intrat am ramas fascinat de poze si de ce citisem printre articolele celor plecati, eram vrajit si clar imi doream sa fac si eu asta. intrand la rubrica de conditii de participare am aflat ca de fapt trebuie sa am media 8 pe primul semestru si nici o restanta. cand am vazut asta iar am fost dezamagit pentru ca nu stiam daca o sa reusesc, de fapt stiam sigur ca nu o sa reusesc si pentru moment am renuntat. cand am vorbit la telefon cu parintii mei si le-am spus despre asta ei am fost cam sceptici in ceea ce priveste o plecare de genul acesta, li se parea aberanta si nu se gandeau ei ca as putea eu sa ajung acolo asa ca pentru moment au spus si ei ca da suna interesant si ca daca poti straduieste-te. ei spuneau asta pentru ca le-am spus despre faptul ca trebuie sa am medie mare si fara restante, iar ei m-au incurajat numai ca sa ma straduiesc sa invat si nimic mai mult. am fost bucuros sa mi-au dat acordul si urma sa vad ce o sa se intample asa ca nu aveam decat sa ma motivez si sa astept. Mai multe detaii pe data viitoare.