Is so dark and noisy, I feel like I'm falling into the music and I won't be able to stop until I throw up somewhere inside, I just push someone and dump my friends inside. Damn, good that the walls are helpful tonight, and why did they put the stairs so high and so many of them. I will fall for sure but at least I won't feel anything, ironic, most of the times I feel everything too intense, too much pain get from thinking and falling. I felt so many times and the scars stood too long on my knees and arms, but good I had someone to help me stand up again.
I try to climb down the stairs with my vision spinning and my head messed up, I just wanna get put and breath some fresh air, I want out from this, can't take anymore, I've took too much, at least that's how I feel now, and I am sure is not what it looks like. Maybe the amount of alcohol send more to me from my dark spot, even if I blocked the roads and I build tall walls with spikes, so none can come back to the city, gotta protect myself somehow.
Feels so good to breath fresh air, feels so good outside, people are walking around and looking at me but now who cares, I just need to be alone and think. Should I light up a cigarette? Hmmm...maybe not, it will make me more dizzy, but who cares, I feel like smoking, I will find a way to stand up again, like always, hope I will be able to do it on and on.
I sit on a stair outside and smoke, with a lost look to the sidewalk and my thoughts away. Feels so good to be with me and just think or at least I think I am. Keep seeing legs passing by in their walking process to some nice place or to the next club to party some more. I just want mine to help me find my way home. Who's gonna drive me home? Maybe my fears are the only ones who can pretend to be my friends and to fool me into some lazy game that will end me alone in my bed, sleeping and stinking like alcohol and cigarette smoke. Why are they there? What would I do wrong and they come to protect me, or to set up some limits and ground rules. I don't need rules, I mean they are good but I need to see who am I and what am I capable of and to see if I like what am I doing. But no, I have to find my friends and ask them for help, I mean, in the end they have to take me home or to convince me to go back inside which I would like to, but can I take this again, I mean, would I go back to a place that gives me headache and so loud , I can't even hear my thoughts?
Ohhh...here they come to look for me, it took them awhile, or maybe I don't have the time sense at this hour.
Please take me home, I am not capable of anything now, I mean I like you and I would like to take you home with me girl, but helpless me you see now is down and I need to lay on something softer at least because it will take some time to get back on track.
I stand to try to walk but suddenly I see something I may know. I get closer to the driveway, is crazy busy and cars keep passing by so fast.
Hey, you, yea you...how are you? I know you, you are the guy who got back on my fears, who fought with it, how does it feel? How is it to try whatever you feel like and not have call backs, fears? How is it, I see you are very confident and look smart, is because you know how everything is , is because were you able to chose and you did? Tell me, don't be selfish, share with me, see, I am stuck here, you were suppose to help me, I mean you owe me something too. Help me build my confidence. No answer, ha? I guess you are very arrogant too, I can imagine though, you can afford that. Pffff...at least don't come and throw everything in my face and act like "look at me , I am so cool and confident". Whatever, I guess I will see you around man.
Sorry guys, just someone that looked familiar, I guess I was confused or maybe it was an old friend who got rude and don't answer anymore to others.
Let's go home.
miercuri, 10 octombrie 2012
sâmbătă, 29 septembrie 2012
Glasvegas
Is it there a right time when things should come down and kick you in the balls like they used to do, no wonder why sometimes they just don't work the way supposed to. I guess there is no right time for anything, should I just put it on the sign of mistakes, that in the past 3 months I thought I found the right one every time I turned my head around and got a better view than yesterday. It was just my mind cheating on me, like my own heart used to do it, still tries to but I am working on it. Now just my mind keeps me busy at night and sometimes two hours are not enough for all the thoughts to pass through my mind and to review all my life from the mistakes point of view.
Always thought that this is what I want to be, well now I am talking about myself the one I've been in the past 3 months when I was falling for every opportunity I came across to. Sweet, gotta say it was good, got some of it, some new and some just played with me but I wanted to believe that I had played with, ha funny me, loser me.
Look is just another day and many to come and who knows how many thoughts, till now some shots and a pack of cigarettes succeeded where I used to fail. Good job but come on, how long I can continue with this shit coming and going on. When am I gonna feel like me and feel good with what I pulled of by now and do not depend on walking opportunities that look good under the candle light and with their part wardrobe on my bedroom floor? Guess I will not answer this question and maybe I should not ask others either because I have no answers and dunno where to look for.
Get together to take part of my show where I can sing drunk and put up a lame strip show where people can laugh and leave some pity dollar bills at the door when they exit before the show ends.
Have fun, I still got it.
Always thought that this is what I want to be, well now I am talking about myself the one I've been in the past 3 months when I was falling for every opportunity I came across to. Sweet, gotta say it was good, got some of it, some new and some just played with me but I wanted to believe that I had played with, ha funny me, loser me.
Look is just another day and many to come and who knows how many thoughts, till now some shots and a pack of cigarettes succeeded where I used to fail. Good job but come on, how long I can continue with this shit coming and going on. When am I gonna feel like me and feel good with what I pulled of by now and do not depend on walking opportunities that look good under the candle light and with their part wardrobe on my bedroom floor? Guess I will not answer this question and maybe I should not ask others either because I have no answers and dunno where to look for.
Get together to take part of my show where I can sing drunk and put up a lame strip show where people can laugh and leave some pity dollar bills at the door when they exit before the show ends.
Have fun, I still got it.
joi, 26 ianuarie 2012
Iarna asta....pfff....frig rau!
Zgribulit in pat cu 10 paturi pe mine plus una electrica si cu picioarele intr-un lighean cu apa fierbinte. Asta e singura metoda de infruntat vremea asta vitrega.
Am fost acasa la pranz sa mananc si sincer spun, am crezut ca nu mai ajung. 1 milion de bobite mici de zapada spulberate de vant, imi loveau fata ca niste ace marunte. Mi s-a intins pielea de pe fata de aratam mai ceva ca dupa o operatie estetica. Singura problema a fost ca mi-a luat 20 de minute pana sa imi iau de pe fata zambetul ala talamb pe care il afisam, era doar din cauza gerului ca mi-a inghetat fata asa.
Ma asteapta inca o noapte plina. Sper doar sa nu se intrerupa curentul ca raman doar intr-o lanterna amarata de la un Nokia 100. Sa nu mai spun ca zapada in fata casei ajunge pana la nivelul pragului si cum deschid usa cum o gramajoara de zapada incearca sa isi faca loc la caldurica. E de pus mana la lopata si joc de incheietura.
joi, 27 octombrie 2011
Welcome back!
Recent m-am intors din Canada, ca sa fiu mai exact, acum 2 luni si 2 zile, sunt cateva zile importante de cand mi-am adus din nou speranta in tara mea de suflet.
Sa revin la momentele anterioare veniri. Eu, persoana fizica, angajata, ma aflu intr-o tara minunata, am o situatie buna, mai sunt cateva luni si urmeaza sa ma intorc, incerc sa ma consolez singur ca e bine acasa. Nu imi fac griji, stiu ca ma voi intoarce si fara niciun efort voi putea sa ma angajez. Experienta internationala trebuie sa conteze si sa ma ajute sa fiu acceptat de una din companiile multinationale de la noi. Zis si facut, astept cu nerabdare sa ma intorc, profit de ultimele luni de Canada si imi iau doua job-uri, ma simt bine, produc, ba chiar mai bine si uite ca vine ziua cu pricina, 24 August 2011. Ziua in care speram ca voi incheia o etapa si voi incepe una nou si cu speranta ca va fi mai buna ca cealalta.
Uite-ma aici, acum, 27 Octombrie 2011, in orasul meu natal, acasa mai bine spus, in fata calculatorului unde fara sa ma pot abtine am mai trimis cateva CV-uri. Dupa cum v-ati dat seama, inca sunt "unemployed". Cum se face asta? Hai sa va spun.
Ajuns acasa, mi-am luat vacanta cateva saptamani ca meritam si apoi m-am apucat sa aplic la job-uri pe net. Am pus la punct un CV, zic eu, bunicel si i-am dat drumul pe piata. In cautarea mea neincetata m-am tot lovit de o mica problema, experienta de 2-3 ani necesara pentru a prinde un post la o companie multinationala. Stau eu pe ganduri si ma intreb in sinea mea, oare cum as fi putut eu sa am experienta in acel domeniu avand in vedere ca am terminat facultatea recent, iar pe langa asta la categorie mai apare si student/absolvent.
Exista doua posibilitati aici, am stat si am analizat ca nu intelegeam cateva lucruri esentiale.
1. Sa spunem ca am lucrat timp de 2 - 3 ani si am facut experienta intr-o companie, am invatat bineinteles de la inceput toate sistemele, procedurile, imi desfasor job-ul cu performante, am un salariu bunicel, ca a mai crescut in timp. Daca m-as duce la alt job unde mi se cere aceasta experienta pe care o am, sunt acceptat si incep prin training intens. Ajuns sa ma intreb oare de ce mi-au cerut expeirenta cand trebuie sa invat totul de la capat. Probabil ca mi s-ar spune ca fiecare companie utilizeaza sisteme diferite, norme diferite etc etc. Oare ce rost mai avea sa am experienta cand poti invata lucrurile astea si fara. Sau prefer sa nu merg in alta parte, pe acelasi salariu sau mai mic, unde as fi pe acelasi nivel.
2. Nu am experienta si nu reusesc sa conving prin CV-ul meu ca as putea sa fac acel lucru de la capat fara experienta numai ca nu crede nimeni si nu ti se da o sansa sa ajungi la interviu sa demonstrezi ce poti asa ca te afli in situatia mea care dupa 2 luni, nu am de munca, iar experienta mea internationala intr-o mare corporatie este un nimic frumos impachetat, nu conteaza pentru romani.
De fapt mai exista si o a treia care le-ar explica pe toate: joburile sunt postate numai pentru publicitate, dar defapt ele nu exista, iar daca exista nepotismele sunt in floare.
Eeee, eu inca ma bucur de viata, de timp liber pana cand cineva va vrea sa ma aiba si pe mine. Pana atunci continui sa trimit CV-uri si sa ma enervez.
Urati-mi succes.
Sa revin la momentele anterioare veniri. Eu, persoana fizica, angajata, ma aflu intr-o tara minunata, am o situatie buna, mai sunt cateva luni si urmeaza sa ma intorc, incerc sa ma consolez singur ca e bine acasa. Nu imi fac griji, stiu ca ma voi intoarce si fara niciun efort voi putea sa ma angajez. Experienta internationala trebuie sa conteze si sa ma ajute sa fiu acceptat de una din companiile multinationale de la noi. Zis si facut, astept cu nerabdare sa ma intorc, profit de ultimele luni de Canada si imi iau doua job-uri, ma simt bine, produc, ba chiar mai bine si uite ca vine ziua cu pricina, 24 August 2011. Ziua in care speram ca voi incheia o etapa si voi incepe una nou si cu speranta ca va fi mai buna ca cealalta.
Uite-ma aici, acum, 27 Octombrie 2011, in orasul meu natal, acasa mai bine spus, in fata calculatorului unde fara sa ma pot abtine am mai trimis cateva CV-uri. Dupa cum v-ati dat seama, inca sunt "unemployed". Cum se face asta? Hai sa va spun.
Ajuns acasa, mi-am luat vacanta cateva saptamani ca meritam si apoi m-am apucat sa aplic la job-uri pe net. Am pus la punct un CV, zic eu, bunicel si i-am dat drumul pe piata. In cautarea mea neincetata m-am tot lovit de o mica problema, experienta de 2-3 ani necesara pentru a prinde un post la o companie multinationala. Stau eu pe ganduri si ma intreb in sinea mea, oare cum as fi putut eu sa am experienta in acel domeniu avand in vedere ca am terminat facultatea recent, iar pe langa asta la categorie mai apare si student/absolvent.
Exista doua posibilitati aici, am stat si am analizat ca nu intelegeam cateva lucruri esentiale.
1. Sa spunem ca am lucrat timp de 2 - 3 ani si am facut experienta intr-o companie, am invatat bineinteles de la inceput toate sistemele, procedurile, imi desfasor job-ul cu performante, am un salariu bunicel, ca a mai crescut in timp. Daca m-as duce la alt job unde mi se cere aceasta experienta pe care o am, sunt acceptat si incep prin training intens. Ajuns sa ma intreb oare de ce mi-au cerut expeirenta cand trebuie sa invat totul de la capat. Probabil ca mi s-ar spune ca fiecare companie utilizeaza sisteme diferite, norme diferite etc etc. Oare ce rost mai avea sa am experienta cand poti invata lucrurile astea si fara. Sau prefer sa nu merg in alta parte, pe acelasi salariu sau mai mic, unde as fi pe acelasi nivel.
2. Nu am experienta si nu reusesc sa conving prin CV-ul meu ca as putea sa fac acel lucru de la capat fara experienta numai ca nu crede nimeni si nu ti se da o sansa sa ajungi la interviu sa demonstrezi ce poti asa ca te afli in situatia mea care dupa 2 luni, nu am de munca, iar experienta mea internationala intr-o mare corporatie este un nimic frumos impachetat, nu conteaza pentru romani.
De fapt mai exista si o a treia care le-ar explica pe toate: joburile sunt postate numai pentru publicitate, dar defapt ele nu exista, iar daca exista nepotismele sunt in floare.
Eeee, eu inca ma bucur de viata, de timp liber pana cand cineva va vrea sa ma aiba si pe mine. Pana atunci continui sa trimit CV-uri si sa ma enervez.
Urati-mi succes.
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Intrebare intrebatoare
Astazi am auzit o intrebare care ar trebui sa va puna pe toti pe ganduri si chiar as fi curios sa vad cateva raspunsuri istete si gandite bine. E formulata mai mult ca un repros cu un raspuns care se presupune ca ar rezolva problemele multora!
Intrebarea: Ce are tara ta sa iti ofere?
Dar dilema apare aici: Intrebarea nu este ce are tara ta sa iti ofere ci ce ai tu sa oferi tari tale "dragi"?
Toti asteptam sa ni se dea de la guvern, sa ne faca guvernul, etc etc. Dar daca si tara noastra ar astepta de la noi sa ii oferim ceva, oare noi ce am putea, ce ar trebui sa ii oferim? De ce are nevoie tara noastra si noi ii putem da?
Intrebarea: Ce are tara ta sa iti ofere?
Dar dilema apare aici: Intrebarea nu este ce are tara ta sa iti ofere ci ce ai tu sa oferi tari tale "dragi"?
Toti asteptam sa ni se dea de la guvern, sa ne faca guvernul, etc etc. Dar daca si tara noastra ar astepta de la noi sa ii oferim ceva, oare noi ce am putea, ce ar trebui sa ii oferim? De ce are nevoie tara noastra si noi ii putem da?
joi, 20 ianuarie 2011
Aprofundare
"Patrioti" care va faceti tara de ras ramaneti ascunsi in pesterile voastre si scrieti pe pereti parerile de rau despre viata voastra care se duce pe apa sambetei. Va spun ca m-am saturat sa citesc bloguri anti societate, de ce nu scrie nimeni despre partile bune, despre valori, oameni de valoare care au schimbat ceva. Ei cum au putut si noi nu?
E ironic cum unii care sunt acasa isi urasc tara dar nici nu fac nimic sa o schimbe, iar altii care nu sunt acolo se gandesc cu nostalgie la toate momentele frumoase petrecute acolo. Nicaieri nu e raiul pe pamant, iar daca pleci de acolo si vii aici vei trebui sa te lupti cu aceleasi probleme sau unele noi, dar pentru ca aici nu ai incotro, te lupti pana reusesti si chiar reusesti. Asta nu inseamna ca daca aici ai reusit si acasa nu,e o problema cu mediul ca nu e asa, e vorba de vointa. Aici reusesti pentru ca trebuie, pentru ca stii ce satisfactie vei avea dupa. Acasa mai mult sau mai putin ai tot ce iti trebuie si stai toata ziua sa te plangi ca societatea este asa si pe dincolo, dar se pare ca si tu esti la fel pentru ca nu incerci sa schimbi ceva, o societate de plangaciosi.
Acum mai mult ca oricand a incerca sa schimbi ceva are mai multe sanse de reusita ca inainte. Sunt atatea metode de a face lumea sa inteleaga faptul ca depinde numai de noi, de fiecare in parte, cum se poate schimba ceva in bine. Folositi facebook-ul, email-ul, blogurile, youtube-ul etc. si faceti-va folositori promovand metode prin care putem schimba ceva, nu sa criticam tot timpul. Nu ne duce nicaieri, dar daca promovam idei noi poate macar 2 din 100 se vor schimba si ei la randul lor vor vorbi cu altii si poate si ei vor gandi mai deschis la ce e afara.
Toti avem o ura imensa pentru tara noastra si acum inteleg de ce ne merge asa de "bine". Daca tu ai ura pe cineva, te mai poti astepta ca acel cineva sa faca ceva bun pentru tine? NU! Te va respinge si iti va spune du-te la ala pe care il iubesti. Oare de ce imi suna logic aceasta teorie!?
Stiu ca nu sunt in masura sa vorbesc despre aceste lucruri dar macar am reusit sa imi dau seama de unele lucruri si acum stiu unde trebuiesc facute schimbari.
Va propun ceva, grupati-va macar 5 si iesiti in parc. Asezati-va pe o banca toti 5 si uitati-va la trecatori insistent zambind in acelasi timp. Multi vor crede ca sunteti deraiati, ce daca, e clar ca aia sunt cei care trebuie sa se schimbe. Dar multora le veti rapi zambete, iar asta e un lucru nepretuit. Faceti ziua zambetelor si invadati parcurile cu fete zambitoare, strazile. Spuneti ca vedeti zilnic fete triste pe strada, oameni nervosi, etc. Uite o metoda de a-i face voi pe cei care sunt asa, sa zambeasca si sa le faci ziua mai buna!
E ironic cum unii care sunt acasa isi urasc tara dar nici nu fac nimic sa o schimbe, iar altii care nu sunt acolo se gandesc cu nostalgie la toate momentele frumoase petrecute acolo. Nicaieri nu e raiul pe pamant, iar daca pleci de acolo si vii aici vei trebui sa te lupti cu aceleasi probleme sau unele noi, dar pentru ca aici nu ai incotro, te lupti pana reusesti si chiar reusesti. Asta nu inseamna ca daca aici ai reusit si acasa nu,e o problema cu mediul ca nu e asa, e vorba de vointa. Aici reusesti pentru ca trebuie, pentru ca stii ce satisfactie vei avea dupa. Acasa mai mult sau mai putin ai tot ce iti trebuie si stai toata ziua sa te plangi ca societatea este asa si pe dincolo, dar se pare ca si tu esti la fel pentru ca nu incerci sa schimbi ceva, o societate de plangaciosi.
Acum mai mult ca oricand a incerca sa schimbi ceva are mai multe sanse de reusita ca inainte. Sunt atatea metode de a face lumea sa inteleaga faptul ca depinde numai de noi, de fiecare in parte, cum se poate schimba ceva in bine. Folositi facebook-ul, email-ul, blogurile, youtube-ul etc. si faceti-va folositori promovand metode prin care putem schimba ceva, nu sa criticam tot timpul. Nu ne duce nicaieri, dar daca promovam idei noi poate macar 2 din 100 se vor schimba si ei la randul lor vor vorbi cu altii si poate si ei vor gandi mai deschis la ce e afara.
Toti avem o ura imensa pentru tara noastra si acum inteleg de ce ne merge asa de "bine". Daca tu ai ura pe cineva, te mai poti astepta ca acel cineva sa faca ceva bun pentru tine? NU! Te va respinge si iti va spune du-te la ala pe care il iubesti. Oare de ce imi suna logic aceasta teorie!?
Stiu ca nu sunt in masura sa vorbesc despre aceste lucruri dar macar am reusit sa imi dau seama de unele lucruri si acum stiu unde trebuiesc facute schimbari.
Va propun ceva, grupati-va macar 5 si iesiti in parc. Asezati-va pe o banca toti 5 si uitati-va la trecatori insistent zambind in acelasi timp. Multi vor crede ca sunteti deraiati, ce daca, e clar ca aia sunt cei care trebuie sa se schimbe. Dar multora le veti rapi zambete, iar asta e un lucru nepretuit. Faceti ziua zambetelor si invadati parcurile cu fete zambitoare, strazile. Spuneti ca vedeti zilnic fete triste pe strada, oameni nervosi, etc. Uite o metoda de a-i face voi pe cei care sunt asa, sa zambeasca si sa le faci ziua mai buna!
O zi....dar nu ca oricare!
Bubuieli, frig, sonerii cantand in continuu, ce se intampla aici? Ce e cu voi oameni buni? Lasati-ma sa dorm!Si uite cum simt ca cineva ma prinde de mana si ma trage pana sa ma darame din pat. E de admirat, a depus efort mare sa trezeasca "obositul"!
Fac ochi si ma uit in jur, o fata zambitoare, cred ca de satisfactie ca a reusit sa ma trezeasca. Cafea facuta, soare orbitor afara si doar -10 grade in termometru. Ai fi zis ca iarna e pe sfarsite si ca primavara isi arata primele semne, ce bine ar fi dar uite ca mai zaboveste pe la noi si nu ne da inca culoarea aceea verde a ierbii proaspat crescuta si mugurii copacilor, nori pufosi ce se misca pe cer ca intr-o coregrafie bine pusa la punct schimbandu-si infatisarea in cele mai bizare animalute si plante, fete uniform luminate de soare.
Uite asa am iesit din camera, Andreea mi-a adus cafeaua la nas, apreciez, ii raman dator. N-am mai baut de mult o cafea asa buna, parca simturile adormite si cu mirosul cafelei fac cea mai buna pereche pentru ca nu am mai simtit atat de puternic aroma cafelei ca in dimineata asta. M-a trezit numai mirosind-o! Am baut-o repede ca era asa de buna ca iti venea sa zburzi pe campii strigand de bucurie. Mi-a pus circuitele in functiune.
Dupa ce a iesit Andreea din casa am intrat in priza, cu doza proaspata de energie pe care o capatasem, am inceput curatenia in casa, fiind ziua mea astazi. Spalat vase, curatat blatul de la bucatarie, mutat tot din sufragerie, dat cu matura, dat cu mopul, curatat masa de toate maruntisurile, pus totul la loc, in baie la fel. Ufffff.....am obosit si mi s-a facut foame! Ha, avem clatite pufoase, zis si facut! Turnat 5 in farfurie si infulecat cu o foame de lup.
Hei....ce e asa de rau in asta, astazi am decis sa fiu fericit, sunt anumite motive pentru care am decis asta si sper din toata inima sa nu mi se spulbere sperantele si sa iasa totul bine. Ma duc zburdand la munca astazi dar parca vad ca dupa ce ajung acolo ma asteapta cineva la intrare cu o masca trista sa mi-o aseze peste fata zambitoare. Voi vedea, nu mai e mult si o iau din loc! Sunt curios cum o sa decurca ziua asta!
Tine-mi pumnii sa iasa totul bine cum sper sa iasa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)